1 Aprilie 2014, ora 3,10 zori de zi !
O lumină albă, orbitor de stralucitoare ,ma trezeşte ca şi cum m-ar curenta prin tot corpul ,şi astfel văd cu ochii închişi fiind, văd un drum de munte.
Era un drum asfaltat, pe care urca si maşinile ,dar şi oamenii.
Nu era pre sus, ci precum acele serpentine,care pornesc de la poalele muntelui.
Pe acest drum ,văd oameni şi masini, care urcau cu greu, din pricina zăpezii căzute ,precum si din cauza vântului puternic, care spulbera zăpada de nu mai vedeai nimic.
Din Cerul de ziuă alb şi prea incărcat, cădeau fulgii de zăpadă, precum ploaia torenţială.
Dragii mei, ne-am bucurat noi de câteva zile, de vară frumoase şi prea calde, pentru această perioadă, dar iată că acum ,iarna vrea să-şi scuture cojoacele.
Să o lăsăm să şi le scuture şi să-i bucure pe cei care merg la ski ,pe pârtiile special amenajate.
Iar noi care stăm la şes, ne mai punem un pulover şi ne bucurăm de toate câte BUNUL DUMNEZEU şi MĂICUŢA DOMNULUI, ne dăruieşte.
Cu dragoste, Maria.
Şi iarna a venit la munte, inca de asta noapte !
RăspundețiȘtergere