AZI DIN CER MI S-A ARĂTAT, INTRAREA DOMNULUI IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM !

                                       13 Aprilie  2014 , ora 7,30 dimineaţa !

Acum mă trezisem şi văd cu ochii deschişi în plafonul camerei mele,deasupra patului in care eram, vad ceva rotund, mare cât o portocală, care se mişca din loc in loc, si avea culoarea gri -cenuşiu dar transparent.
Închid în mod voit ochii mei, şi totul  se schimbă.
Ce am văzut, voi descrie amănunţit, aşa intocmai cum mi s-a arătat, în rândurile ce urmează.


Deci , astăzi dimineaţă vedeam cu ochii închişi, ca si in plafonul camerei mele, care nu mai era  vedeam.... 
      INTRAREA  DOMNULUI  NOSTRU 
      IISUS  HRISTOS , ÎN  IERUSALIM !
Aşa am văzut cu ochii închişi , ca şi în imaginea de mai jos ! 
Numai că , era la ceas de seară , era aproape noapte , iar asinul avea culoarea maro - roşcat.
MÂNTUITORUL nu era aşezat pe MÂNZUL  ASINEI, ci încălecase pe chiar mama mânzului, adică, pe ASINĂ !
Când voiam sa scriu în caietul meu de suflet , că MÂNTUITORUL era asezat pe mânzul asinei, un glas puternic mi-a spus aşa : 

         "IISUS  A  ÎNCĂLECAT  PE  ASINĂ "!


                   "IIsus,  a încălecat pe asină " ! 

Iisus, nu stătea aşezat pe mânzul asinei, ci IISUS  a încălecat pe asină , iar mânzul asinei, tot de culoare maro -roşcat , mergea pe lângă mama sa, adică pe lângă asina pe care stătea călare, MÂNTUITORUL  nostru IISUS  HRISTOS! 
Mânzul asinei, care era foarte mic, ca şi in imaginea de mai jos, avea pus pe mijlocul spatelui,împăturit în două ,O  PÂNZĂ  albă mai groasa, care acoperea si de-o parte si de cealaltă, pântecele mânzului .
Doar pe mijlocul trupului mânzului asinei, era acea păturică sau pânză albă, şi strălucitoare ca lumina, sau precum LUNA de pe Cer.
De aici rezultă şi întunericul de afară, prin care trecea Mântuitorul ,precum şi mulţimea de oameni.
Doar albul stralucitor foarte, a păturicii de pe mânzul asinei, ieşea in evidentă. 
În rest, şi în Cer şi pe Pământ , totul arăta ca un început de noapte, sau ca atunci când, se îngână ziua cu noaptea. 
ASINA pe care stătea călare MÂNTUITORUL, era frumoasa, înaltă si mare. IISUS  stătea ca pe UN TRON înalt, în spatele asinei .
Mulţimea de oameni, mergea după EL, dar în faţa lui IISUS, si pe lângă EL, mergeu multimi multe de copilasi . Ei ţineau  în mânuţele lor sfinte, căci sfinte erau , fiind copii nevinovati, ţineau ramuri subtiri, iar pe jos pe unde treceau cu toţii, în calea Mântuitorului , erau aşternute  tot felul de haine , eşarfe, sau ce avea fiecare din mulţime mai la -ndemână. Le puneau pe jos, pentru ca IISUS trecând peste ele ,să le sfinţească.
Fraţilor, să aşternem şi noi în CALEA  MÂNTUITORULUI, inima şi sufletul nostru,trupul şi cugetul nostru , toată fiinţa noastră, pentru ca trecând MÂNTUITORUL , să audă Rugăciunile noastre, şi să vadă Jertfa curată  pe care I-o aducem prin postire, prin împlinirea de fapte bune, prin iubirea faţă de Aproapele şi prin iertarea duşmanilor şi a tuturor celor care ne gresesc .Astfel IISUS va sălăşlui pururea întru noi ,şi nu se va mai îndepărta de cămara sufletului nostru, acolo unde veghează veşnic, LUMINA  ÎNVIERII  SALE .                                  Cu dragoste şi cu aleasă preţuire,
                                                            Maria.