15 Aprilie 2014 , ora 19 , 45 !
Eram la Denie, în Sfânta Biserică ,iar Părintele citea Sfânta Evanghelie dinaintea UŞILOR SFÂNTULUI ALTAR.
În genunchi fiind lângă Sfanta Icoana cu Mântuitorul , brusc ochii mi se închid şi văd în faţa mea, O Clădire albă, cu trei ,patru scări în faţa ei, şi care clădire avea o intrare sub formă de Boltă. Clădirea nu era inaltă ,dar era foarte lungă si nu avea acoperis ca la case, ci precum sunt blocurile ,fără acoperis ci numai cu beton. În faţa intrării în clădire ,chiar la uşile larg deschise sub formă ca de Altar, sau de boltă, stau ca pe niste scaune, vreo 3 -4 persoane, îmbrăcate în veşminte albe şi lungi stralucitoare, cu nişte coifuri pe cap, cum se purta urma cu 2000 de ani, sau cum poarta Papa de la Roma.
În faţa acestor persoane aşezate sus ca si pe scena, in chiar faţa Uşilor deschise , de unde venea O LUMINĂ albă, orbitor de strălucitoare,şi care pulsa încontinuu, stătea IISUS HRISTOS.
IIsus, era îmbrăcat cu veşmânt lung, roşu -grena, cu o mantie albastra de culoarea Cerului senin pe spate, desculţă, cu părul castaniu şi lunguţ până la umeri, cu barba mică castanie şi cu Chipul extrem de trist si de suferind .
IISUS HRISTOS, fusese judecat de Pilat şi acum acesta îl împinsese spre mulţimea de mai jos, de lângă cele câteva scări.
Văd acolo lângă scări, mulţime de soldaţi cu coifuri metalice şi cu suliţe ascuţite în mâinile lor, precum şi mulţime de oameni furibundă, plină de ură si de dorinţa de a -L răstigni pe IISUS. În acest moment , Pilat îl împinge pe IISUS HRISTOS , spre mulţimea care striga :
"RĂSTIGNEŞTE-L ! RĂSTIGNEŞTE-L !
Dra Pilat, L-a dat pe IISUS ,mulţimii furiose spunându-le:
"Luaţi-L voi, eu nu-I găsesc nicio vină "!
Şi ÎL împinge pe IISUS atât de tare spre mulţimea ce parcă înnebunise de furie si de dorinţa vărsării de sânge,încât scumpul nostru Mântuitor, era să cadă de acolo de sus, pe unde urcase acele 3 -4 trepte, şi avea piciorul Său drept ridicat ca si cum l-ar fi indoit de la genunchi ,desculţ fiind şi gata să se clatine si cadă în mâinile soldaţilor şi a mulţimii furioase.
De după USILE OVALE a clădirii ,uşi care erau deschise şi în faţa cărora stătea pe scaune înalte, PILAT şi alti trei bărbati, se vedea O LUMINĂ albă ,orbitor de stralucitoare, care pulsa ca o inimă, şi care a umplut toata acea incapere , de ziceai ca n u mai este zid, ci numai LUMINA albă. LUMINĂ pe care O vedea doar IISUS HRISTOS şi eu . Ceilalti nu vedeau Lumina , ci doar amurgul ce se instalase.
Dragilor, acestea toate sunt cele câte am văzut, in timp ce eram la Sfanta Biserica.
Să aducem si noi Mântuitorului ,Dragostea noastra, inima şi sufleul
nostru, sa facem fapte bune si sa avem CREDINTA tare, indiferent de suferinţele pin care am trecut ,sau urmează a trece., şi astfel ne vom face vrednci de Împărăţia Sa !
Cu dragoste şi preţuire, Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu