SUFLETELE DIN CERURI ,PE MAINILE MELE !

                                 Noapte  de 12 - 13 Mai 2015, ora 2,48 !

                                                                           Dragii mei, 

În această noapte dragilor, după ce am terminat Rugăciunea, m-am băgat în pat, am stins lumina si stăteam doar la Lumina Sfântă a Candelei.
Am închis ochii si-mi doream ca să adorm; numai că ,ceva dumnezeiesc se întâmplă. 
Vedeam cu ochii închişi dragii mei, un Cer de noapte albastra violet, catifelat si stralucitor. 
Din Cer fratilor, precum cad fulgii mari de nea, asa veneau la mine, Sufletele  celor care nu au ajuns încă în Împărăţia Lui Dumnezeu.                                                
Sufletele celor plecati dintre noi, de pe tot acest Pământ, arătau uşor alungite ,precum bobul mai mare de orez.
Dragii mei, închipuiţi-vă iarna când din CER cad fulgi mari si extrem de deşi, asa m-au înconjurat pe mine aceste Suflete albe stralucitoare. Erau peste tot în jurul meu; am întins mâinile mele, cum stăteam culcată , le-am întins înspre plafon ,moment în care ,precum stau albinele pe fagurele de miere, aşa s-au aşezat pe mâinile mele întinse,aceste SUFLETE de lumină albă, dar multe aveau si auriu ca de soare prin ele.                       
Sufletele erau într-o continuă mişcare, pulsau ,respirau, se deplasau precum fulgii de zăpadă.
Aşa cu ochii închişi, am întins mâinile mele în mijlocul lor, si astfel ,imi vedeam mâinile mele albe ca Lumina. Puteam sa-mi văd mâinile cu ochii inchisi, care straluceau ca LUNA de pe CER.
Fiecare deget de-l miscam ,îl vedeam alb stralucitor si plin de sufletele celor care m-au înconjurat. Precum un strugure, asa stateau Sufletele pe fiecare deget al meu, unul peste altul,de multe ori suprapuse.
Am deschis căuşul palmelor mele, şi am cuprins aşa cât de multe Suflete am putut. Le simţeam atingerea lor, precum am ţine palma în faţa unui ventilator, ca o adiere mai intensă.
Fara cuvinte le vorbeam în gand ,şi ele mă înţelegeau ,căci toate sărăcuţele se înghesuiau să vină peste mânile mele.
Închipuiţi-vă dragilor, că toate Stelele de pe Cer, ar veni în faţa voastra, în mainile voastre, cât de multe ar fi ? Un infinit ! Asa erau si cu Sufletele celor din Cer.
Ca niciodată ,au venit la mine si parcă voiau sa-mi spuna că sunt fericite, si că se bucura pentru mine că le pot vedea si că le pot atinge.
Când indepărtam palmele mele, se indepărtau si ele după mainile mele;când le făceam căuş, toate se îngrămădeau ca să încapă în palmele mele, dar nu aveau cum să încapă, căci erau infinit de multe.
În stânga mea, cum privim spre Răsărit, vedeam în acelaşi timp un Cer de Lumină albă stralucitoare, iar aici ,un Copac mare, verde, si cu fructe roşii, probabil mere;şi ca într-o Sfanta Icoană pe MAICA  LUI  DUMNEZEU, care-mi zâmbeste văzându-mă înconjurată de atâtea Suflete.
Dragii mei, am petrecut multe minute în mijlocul Sufletelor, care au umplut camera mea, precum ar coborâ tot CERUL cu tot cu stele in camera mea.    
Nu ştiu când am adormit, dar stiu că atunci când m-am trezit spre dimineaţă, sub plafon ,vedeam pe MAICA  DOMNULUI cu PRUNCUL IISUS, si pe Scumpul nostru Mântuitor răstignit pe Cruce, în carne şi oase.  
Cu lacrimi si cu bucurie infinită ,am multumit pentru că mi-au vegheat somnul, si pentru că mi-a fost îngaduit sa stau în mijlocul Sufletelor.  
Dragii mei, să fiţi convinşi că nu exista MOARTE, ci adormire vesnica pe aceasta Lume, după care ,trecem la VIAŢA  cea vesnică,în sânul Lui Dumnezeu si al Maicii Domnului.
Dăruind din inimă celor necajiti si oropsiti, dăruind Dragoste si făcând milostenie cu ei, ne zidim Casa in Cer, în care vom sta când vom fi chemati la Domnul.                      
Dragii mei ,să ne închinăm numai PREA  SFINTEI  TREIMI  si PREA  CURATEI  FECIOAREI  MARIA, să respectăm PORUNCILE  DOMNULUI, si astfel vom dobândi Împărăţia Cerească.
                                        Cu dragoste, Maria.