duminică, 19 iunie 2016

AM VĂZUT CUM DUHUL CEL PREA SFÂNT, A TULBURAT APA !


                                                               Dragii mei,                          

                                Zori de 3 Mai 2015, ora 4,30.

Astăzi în zori dragilor,o Lumina alba orbitor de stralucitoare ma trezeste , şi asa dragilor nu mai sunt în patul meu cu sufletul ,ci sunt în Ierusalim, lângă POARTA  OILOR.
Aici dragii mei, văd un Lac mai mare  de formă rotundă, care pe mal de jur împrejur numai iarba verde.
Pe acest spaţiu verde, zăceau precum în SFANTA EVANGHELIE de astăzi, MULŢIME de bolnavi :orbi ,şchiopi, paralitici,oameni care stăteau pe targa improvizată. 
Iată dragilor si SFANTA  EVANGHELIE,  ce are strânsă legatură cu ceea ce am vazut : 

                         Sfânta Evanghelie, de la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie !
                                              SFÂNTA  EVANGHELIE  de la IOAN
                                                                 ( V, 1 -15 )

În vremea aceea fiind sărbătoare, s-a suit Iisus în Ierusalim. Iar în Ierusalim , lângă Poarta Oilor , era o scăldătoare , care se numea pe evreieşte Vitezda şi care avea cinci pridvoare.În aceste pridvoare zăcea mulţime multă de bolnavi : orbi, şchiopi , uscaţi, aşteptând mişcarea apei , căci un Înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa ; şi cel care intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos , ori de ce boală era cuprins. Atunci era acolo un om , care era bolnav de 38 de ani. Pe acesta ,văzându-l zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme ,l-a întrebat IISUS : 
voieşti să te faci sănătos ? Răspuns-a Lui bolnavul : Doamne , nu am pe nimeni ca să mă bage în scăldătoare, când se tulbură apa ; aşa că până merg eu , altul se pogoară înaintea mea . IISUS a zis către el : scoală-te ia-ţi patul tău şi umblă . Şi în clipa aceea s-a făcut omul sănătos şi şi-a luat patul său şi umbla. 
 Image result for DUMINICA SLABANOGULUI
Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat : este zi de sâmbătă şi nu-ţi este iertat să iei patul. El le -a răspuns : Cel care m-a făcut sănătos , Acela mi-a zis : ia-ţi patul tău şi umblă . Ei L-au întrebat : cine este omul care ţi-a zis : ia-ţi patul tău şi umblă ? Dar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceea Iisus l-a găsit în templu şi i-a zis : iată că te-ai făcut sănătos;de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple şi mai rău. Atunci omul s-a dus şi a spus iudeilor că IIsus este cel care l-a făcut pe el sănătos.
               SLAVĂ  ŢIE  DOAMNE, SLAVĂ  ŢIE ! AMIN !  

Aceasta Mulţime mare de popor ,părea că asteaptă o mare Minune.

Erau oameni grav bolnavi si care sufereau cumplit.Toţi acesti bolnavi priveau spre Apa din faţa lor, adică spre Lac.
Toţi priveau cu atenţie mare spre luciul Apei, pentru a vedea înfăptuirea Minunii miscarii si tulburării Apei.
Aud dragii mei, un glas care spune tare aşa:

                    "Şi-acuma  vine !
                 Vine acuma !
În acest moment dragilor, văd spre partea stângă a APEI o Lumină albă, orbitor de stralucitoare ,Lumină ce a apărut deodată si care are forma a două Aripi de Porumbel.
Aripile fratilor, au intrat usor sub apă, şi au inceput a se misca,si astfel apa se tulbura. Aripile au bătut de trei ori consecutiv Apa, şi astfel s-au format cercuri ,cercuri, deasupra Apei, după care Apa s-a tulburat. 
Acesta era Semnul Dumnezeiesc, mult aşteptat de toţi cei bolnavi de acolo, iar cel care reusea ca să intre primul în Apă, se făcea sănătos indiferent de boala si suferinţa pe care o avea.
Apoi s-a iscat brusc o mare gâlceavă, iar Mulţimea de oameni  bolnavi, au năvălit în Apa care tocmai se tulburase.
Aud glasuri multe fratilor ,care spuneau aşa :
                     Veniţi oameni buni, veniţi să ne închinăm  !
               Veniţi să ne-nchinăm la Hristos Împăratul şi Dumnezeul nostru.
Iar un alt glas spune :
                     Vorba care a ajuns la Ierusalim, şi nu statul degeaba.
              Căci Porunca Lui Hristos este !
În această clipă dragii mei, văd cu ochii închişi fiind ,văd în faţa mea ,O Sfântă Icoana a Mântuitorului,pe care eu o strang la pieptul meu in fiecare seara, şi pe care scria acum ,cu litere ca de Soare, scria aşa :
                         Alarm !"
Dragii mei , 
Trebuie ca să ne alarmăm ,atunci când simţim că ne-am îndepărtat nespus de mult de Credinţa în Dumnezeu şi-n Maica Domnului.
Trebuie să ne schimbăm modul de viaţă, după Poruncile Domnului.
Sa le împlinim cu dragoste si din dragoste, si asa fiecare dintre noi, poate vedea pe Dumnezeu şi Minunile Sale. Amin !
                             Cu dragoste, Maria. 

 Iata dragilor, PILDA Lacului Vitezda, din Sfanta şi Dumnezeiasca Evanghelie !
                                                                                                                   Între minunile pe care le-a făcut Mântuitorul la Ierusalim este şi vindecarea slăbănogului de la lacul Vitezda. Acest lac avea putere tămăduitoare, „îngerul Domnului – spun evangheliile – se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa, şi care intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos ori de ce boală era cuprins” (Evanghelia ce se citeşte la Sfeştanie). Aici la acest lac a aflat Mântuitorul pe un slăbănog care aştepta şi el de 38 de ani să se bage în scăldătoare. „Voieşti să fii sănătos?” – l-a întrebat lisus. „Doamne, om nu am care să mă bage la vreme în scăldătoare”. „Scoală-te – i-a zis atunci lisus – ia-ti patul tău şi um­blă”. Şi îndată s-a făcut omul sănătos, şi luându-şi patul său a început a umbla (loan cap.5, vers 1-15). Imaginea de alături arată această evanghelie. O aşa înfăţişare se crede că ar fi avut locul unde s-a petrecut minunea tămăduirii slă­bănogului.
Locul unde a fost odinioară scăldătoarea oilor se păstrează şi azi. Se află în Ierusalim, în partea de răsărit a oraşului. Spre acest loc plecăm în după-amiaza zilei de 28 septembrie. Locul e în posesia unui ordin călugăresc catolic care îşi are aici un grup întreg de edificii. Intrăm pe o poartă largă. Un călugăr ne pri­meşte binevoitor şi ne duce prin curte spre locul unde a fost lacul Vitezda. Înaintăm cu sufletul înfiorat, dându-ne seama că păşim pe locul unde a umblat Mân­tuitorul. O portiţă se deschide – şi intrăm într-un loc înconjurat de toate părţile de ruine vechi. Ici-colo se văd urmele unor scări vechi de piatră. Călugărul ne spune că pe baza săpăturilor şi a studiilor făcute aici la faţa locului, lacul Vitezda s-a refăcut cam aşa după cum era pe vremea Mân­tuitorului. Pentru ca să vedem acest lac trebuie să intrăm în adâncul pă­mântului. Trecem mai întâi printr-un gang boltit. Pe un perete al acestui gang vedem o rama mare cu evanghelia ce s-a petrecut aici, tradusă în optzeci de limbi. O surprindere. Iată evanghelia şi pe limba noastră românească şi încă de două ori. O dată cu litere cirilice şi o dată cu litere latine. Pelerinii noştri încep a citi: „Şi este în Ierusalim, lângă poarta oilor o scăldătoare ce se numeşte Vitezda”… E ceva mişcător să citeşti evanghelia la locul unde s-a petrecut, şi încă în româneşte!
                                                 Înaintăm mai departe. Cu lumânări aprinse în­cepem să coborâm în adânc. Coborâm o mulţime de trepte largi, de piatră, cu cotituri. Tot coborâm în adânc, şi lacul nu se mai iveşte. Eu mă gândesc mereu la bietul slăbănog cum a aşteptat el, sărmanul, treizeci si opt de ani, căci n-avea cine să-l pogoare în această afunzime. La a treia cotitură, o portiţă se des­chide şi iată în faţa noastră la­cul Vitezda. E cam cat o vatra de casă mare. Are şi acum puţină apă pe fund. Fotogra­fia de alături arată încăperea din adâncul pământului în care se află lacul, aşa cum e în starea de azi.
Ne aplecăm cu evlavie de această apă a tămădui­rilor. Ne udăm cu ea faţa şi ochii, rugându-ne sa ne fie şi nouă spre tămăduirea bolilor trupeşti şi sufleteşti. Eu mă gândesc la taina ce o avea această apă: numai când îngerul Domnului se pogora în ea avea putere de tămăduire. Mă gândesc că aceasta e şi azi taina tămă­duirii bolilor noastre sufleteşti şi trupeşti. In viaţa noastră creştinească trebuie să se pogoare o putere, un dar de Sus: darul şi harul Duhului Sfânt.
- „Cam unde ar fi locul unde a stat slăbănogul din evanghelie?” – îl întrebăm pe călugăr.
Ieşim afară. Călugărul ne duce în două încăperi vechi ce stau deasupra lacului. Iată, aici se crede că a stat slăbănogul. Un fior sufletesc îmi străbate sufletul. Parcă aud pe slăbănog tânguindu-se şi parcă aud pe Mântuitorul întrebându-1: „Voieşti să fii sănătos?” Simt ceva ce-mi răscoleşte tot trecutul vieţii mele.
Mă retrag după un stâlp de piatră. Ochii îmi ume­zesc şi încep să mă rog:
Doamne lisase, şi eu am stat ca slăbănogul de aici, ologit în păcate şi fărădelegi. Am stat şi eu ca la douăzeci de ani. Tu mă întrebai mereu: „ Voieşti sa fii sănătos?”, eu însă nu răspundeam nimic. Abia pe urma Te-am chemat, şi Tu îndată ai venit şi m-ai ridicat din patul fărădelegilor, dintr-o moarte sigură, trupească şi sufletească.
De atunci eu „am început să umblu” – şi până la sfârşitul vieţii mele n-am o altă dorinţă decât să umblu mereu în căile Tale.
Mă ridic. Trebuie să plecăm. Privind încă odată lacul Vitezda mă gândesc că e plină şi lumea de azi cu cei slăbănogi cu sufletul. Câţi umblă însă să se vinde­ce?
Tot aici în curtea acestui edificiu e şi Biserica Sf. Ana, zidită pe locul unde tradiţia spune că ar fi fost casa Sf.Părinţi loachim şi Ana. Tradiţia spune că aici s-ar fi născut şi Preacurata.
Locul unde tradiţia spune că s-ar fi născut Fecioara e într-o criptă ce se afla dedesubtul altarului. Cobo­rând în adânc vreo douăzeci de trepte se vede un altar mai mic împodobit cu mătăsuri, flori şi candele. Prin­tre flori şi candele se vede chipul Preacuratei în forma unei păpuşi ce zâmbeşte. Această păpuşă ar reprezen­ta naşterea Preacuratei, însă acest fel – de prost gust şi greşit – de a reprezenta pe Sf.Fecioară, nu trezeşte simţămintele pe care ar trebui să le ai în faţa acestui loc. Au spus acest lucru toţi câţi au cercetat acest loc (chiar şi scriitorii catolici). O icoană frumoasă, în­făţişând naşterea Preacuratei ar fi cu mult mai po­trivită decât astfel de chipuri nepotrivite.
In afară de lacul Vitezda şi Biserica Sf.Ana, mai este de văzut în acest loc încă un lucru interesant. Un muzeu în care se află adunate, reconstruite şi făcute toate lucrurile şi obiectele despre care se vorbeşte în Sf.Scriptură. Aici am văzut mană de care a căzut în pustie. Aici am văzut praştie de care s-a servit David când a omorât pe Goliat. Aici am văzut cum erau candelele pe care le-au avut cele cinci fecioare cuminţi şi cele cinci nebune din pilda evangheliei. Aici am văzut arginţi de care a luat Iuda în preţul vânzării Domnului.
Aici am aflat un lucru ciudat despre cum erau talanţii de care vorbeşte pilda evangheliei. Un talant trebuia să ţină la cântar greutatea unui bolovan de 42 kilograme. Foto­grafia de alături arată o astfel de piatră măsură­toare de talanti. Am ră­mas uimit aflând ce sumă   enormă era un talant: o bucata de aur sau de argint 42 kilograme. Cu adevărat – m-am gândit în mine -mare, dar mare răspundere le dăduse Domnul oa­menilor din pilda evangheliei când le împărţise la unul cinci, la altul doi şi la altul un talant. Nebunia celui ce îngropase talantul în pământ reiese şi mai mare când afli ce sumă uriaşă era un talant.
Încă multe alte lucruri in­teresante am mai văzut în muzeul Sf. Ana. In acest muzeu am aflat că „mie­rea sălbatică” cu care s-a hrănit Sf. Ioan Botezătorul e sucul unor arbori care cresc în pustie, iar un soi de lăcuste se mănâncă şi azi. Aici am văzut şerpi veninoşi despre care vorbeşte Biblia, aici am văzut suliţe de care au împuns coasta Mântuitorului, aici am văzut haine, arme şi fel de fel de unelte şi lucruri despre care vorbeşte Biblia.
Un ajutor minunat este acest muzeu pentru cu­noaşterea Bibliei. A fost păcat că n-au avut răgazul cuvenit toţi pelerinii să-1 cerceteze cu de-amănuntul. Ziua care am petrecut-o vizitând moscheiele arabe de prin Cairo (Egipt) ar fi trebuit să o petrecem în muzeul Sf.Ana.

8 comentarii:

  1. http://www.romaniatv.net/mobi/versul-din-tatal-nostru-care-starneste-controverse-in-lumea-crestina-care-este-acesta-si-ce-semnificatie-are_298712.html

    Versul din "Tatăl nostru" care stârneşte controverse în lumea creştină. Care este acesta şi ce semnificaţie are

     Şi nu ne duce pe noi în ispită
    Foto: adevarul.ro
    Previous
    Next
     0 0 Google +0

    
    Părintele Eugen Tănăsescu ne explică versul "Şi nu ne duce pe noi în ispită" din "Tatăl nostru", care stârneşte discuţii aprinse atât în Biserica ortodoxă, cât şi în cea catolică.

    În urmă cu câţiva ani, adunarea episcopilor catolici din Franţa a descoperit că rugăciunea "Tatăl nostru" a fost tradusă greşit, scrie adevarul.ro. Este vorba de versul "Şi nu ne duce pe noi în ispită", care a fost redat greşit, pentru că sugerează ideea că Dumnezeu i-ar duce pe oameni în ispită, fapt care este pus de obicei pe seama Diavolului.În consecinţă, episcopii au aprobat retraducerea versetului biblic prin: „şi nu ne lăsa pe noi să cădem în ispită".

    Citeşte şi Rugăciune foarte puternică de protecţie! O spui şi tot ce e rău stă departe de tine întreaga zi

    Eugen Tănăsescu spune că termenul grecesc era „Şi nu ne duce pe noi în ispită", iar Biblia românească respectă traducerea textului grec. „În sânul bisericii romano-catolice la un moment dat fusese o discuţie şi s-a propus schimbarea textului «şi nu ne lăsa în ispită», ceea ce, din punctul meu de vedere, este o greşeală pentru atunci când spui «şi nu ne lăsa pe noi în ispită» presupunem că deja suntem în ispită, ori sensul rugăciunii nu este acesta", explică el.

    La ce ne referim când îi cerem lui Dumnezeu să nu ne ducă în ispită

    Prin urmare, înţelesul corect al acestui pasaj „şi nu ne duce pe noi în ispită“ trebuie înţeles împreună cu continuarea sa „şi ne izbăveşte de cel viclean“. În realitate, când spunem „şi nu ne duce pe noi în ispită“ ne referim la însuşirea lui Dumnezeu de a fi proniatorul vieţii noastre. Pronia lui Dumnezeu este însuşirea de a rândui cele ce există, de a fi ocrotitor şi supraveghetor în acelaşi timp al creaţiei lui.

    „Din expresia «Şi nu ne duce în ispită» nu trebuie înţeles că Dumneeu ar fi generatorul ispitei. Scriptura spune că Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni şi că suntem ispitiţi de poftele noastre, aşa cum spune Sfântul Apostol Iacob. Tot Mântuitorul spune în momentul în care îi învaţă pe apostoli rugăciunea Tatal nostru «Rugaţi-vă să nu intraţi în ispită». Prin asta arată că omul este cel ce intră în ispită, nu Dumnezeu ne duce în ispită.

    Dar termenul în înţelesul lui corect vrea să însemne «fă aşa fel încât noi să nu intrăm în ispită»", adaugă Eugen Tănăsescu. Pe de o parte îl avem pe ispititor, pe cel viclean, de care ne rugăm la Dumnezeu să fim izbăviţi, iar pe de altă parte avem ispita cu care toţi ne întâlnim în viaţa noastră, deci Dumnezeu să aibă grijă să nu ne întâlnim cu ispita, dar şi să fim izbăviţi de cel ce o generează.

    Chiar Sfântul Grigorie Palama, unul din luminaţii teologi, spune că înţelesul corect al pasajului este „şi nu ne lăsa pe noi să intrăm în ispită".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De altfel scris este ca nimeni neincercat nu v-a intra in imparatia cerurilor.Si ce sunt ispitele decat examene,teste ale inteleociunii si scultarii ? Pentru ca asemenea Protoparintilor nostri Adam si Eva cand li s-a dat sfatul de a nu manca din pomul cunostintei binelui si raului,tot asa si noi avem totce cele 10 porunci,fericirile din predica de pe munte, de care sa ascultam.Iar daca suntem incercati este spre a vede daca suntem vrednici de a fi catateni ai impratiei lui Dumnezeu. Deci corect este versetul,daca luam ca inteles ispita prin incercare...Si drept este...Pentru ca pe masura ce urci treptele studiilor examenele sunt din ce in ce mai grele asa si cu sufletele noastre.

      Ștergere
  2. Înţelesul unor termeni din Vechiul şi Noul Testament

    În limbajul biblic mai există termeni care nu au înţelesul comun. De exemplu, în Vechiul Testament, avem de multe ori descrierea relaţiei dintre un bărbat şi o femeie ca fiind „a cunoaşte". Avram a cunoscut-o pe Sara. Dar nu a cunoscut-o în sensul că a luat act că există, ci a cunoscut-o în sensul cel mai profund, că a trăit cu ea, împreună, a cunoscut cele mai intime detaii ale vieţii ei, adică i-a fost femeie.

    Citeşte şi Rugăciunea lui Iisus care face MINUNI

    Chiar şi în Noul Testament se spune despre Fecioara Maria că Iosif nu a „cunoscut-o" când a rămas însărcinată. N-a cunoscut-o în ce sens? Că nu trăit cu ea, că nu a avut o relaţie trupească cu ea, nu că nu ştia de existenţa ei. În Scriptură, explică Tănăsescu, „încercare" înseamnă altceva decât un simplu necaz al vieţii. "Dumnezu ne încearcă, dar nu ne ispiteşte".

    Fiecare cuvânt, un univers teologic

    Rugăciunea „Tatăl Nostru" sau „Rugăciunea domnească" a fost rostită rostită de Iisus Hristos,. La un moment dat, apostolii i-au zis mântuitorului: „Învaţă-ne să ne rugăm". Şi el a spus : „Să nu spuneţi multe, ca păgânii, şi atunci a rostit rugăciunea „Tatăl nostru", scurtă în esenţa ei, care are limbaj simplu, dar nu simplist, unde fiecare cuvânt este un întreg univers teologic Rugăciunea apare în forme uşor diferite la Matei şi Luca. Bierica ortodoxă foloseşte textul rugăciunii din Evanghelia după Matei, la care se adaugă invocarea Sfintei Treimi. (Căci a Ta este Împărăţia, Puterea şi Slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin)


    Tatăl nostru

    Carele eşti în ceruri,

    Sfinţească-Se numele Tău,

    Vie împărăţia Ta, Facă-se voia Ta,

    Precum în cer, aşa şi pe pământ.

    Pâinea noastră cea de toate zilele (în alte variante: Pâinea noastră cea spre fiinţă)

    Dă-ne-o nouă astăzi.

    Şi ne iartă nouă greşalele noastre,

    Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.

    Şi nu ne duce pe noi în ispită,

    Ci ne izbăveşte de cel rău.

    Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava:

    A Tatălui şi-a Fiului şi-a Sfântului Duh, Acum şi pururea şi în vecii vecilor.

    Amin.

    RăspundețiȘtergere
  3. Conspiratii indeplinite :

    https://www.facebook.com/cocoon.ro/posts/1024981064251931


    S.

    RăspundețiȘtergere

  4. Una guerra extraterrestre ha alterato la linea umana del tempo :

    http://littleclub.blog.tiscali.it/

    http://www.grupporicercheinterferenzealiene.com/


    S.

    RăspundețiȘtergere
  5. Dna Maria,va voi adresa o intrebare care nu vreau sa va supere:Citeam mai devreme mesajele primite de dvs despre cutremure,iar la mesajul in care L-ATI intrebat pe DUMNEZEU daca va fi cutremur mare in Romania si vi s-a aratat un cer cu semnul intrebarii ne-ati spus ca vom sti aici pe blog ziua in care va fi cutremurul,ca vom sti de la DUHUL SFANT.Sunteti sigura in continuare de acest lucru?Alina

    RăspundețiȘtergere
  6. Saru"mana pt raspuns.Alina

    RăspundețiȘtergere