DUHUL CEL SFÂNT A COBORAT DIN CER, SI S-A ASEZAT PE UMARUL MEU !

                        

                                                              Dragii mei, 

Ca întotdeauna, un fulger de lumină albă, extrem de stralucitaore, mă trezeste ca la un şoc electric, si brusc, nu mai sunt în patul meu, ci sunt luată cu sufletul, într-un loc cu multă lume, ca pe o strada ,pe care lumea toata se plimba.
Cerul este bleu senin de ziuă, este frumos si cald, iar eu sunt in mijlocul mulţimii de oameni care treceau pe lângă mine şi parcă nici nu mă vedeau.
Nu stiam de ce sunt acolo, deoarece,priveam în jurul meu si nu puteam vorbi cu nimeni, pentru că nu mă vedeau, eu îi vedeam pe oameni, dar ei nu.
Privesc la Cerul Sfânt de acolo din mijlocul oamenilor, şi văd cu mare uimire că se întâmplă O Mare Minune.
Cerul senin de ziuă  s-a deschis, s-a dat la o parte ca o cortină.
Din inima Cerului  Lui Dumnezeu, iese un Soare mai mic,dar orbitor de strălucitor şi cu Raze lungi până la mine ajungeau Razele. 
Pe aceste Raze ,din Cerul Împărăţiei Lui Dumnezeu, vine în zbor în mare grabă ,un PORUMBEL  alb imaculat si usor nuanţat pe burtică, nuanţat cu bleu ,precum Cerul Senin. 

                                                     ..

Porumbelul Dumnezeiesc , adică DUHUL  CEL  PREA SFÂNT, zboară cu Aripile Sale larg deschise ,iar când ajunge în faţa mea, se aşează pe umărul meu stâng si acolo rămâne.
Simt în mine o mare bucurie, simt o mare ocrotire Dumnezeiască. Ştiam că este DUHUL  Lui  DUMNEZEU, dar nu îndrăzneam ca să -L ating.
Şi totuşi, o Forţă nevăzută îmi spune în gândul meu, că pot să pun mâna pe Acel Porumbel alb.
Cu mâna dreaptă, iau de pe umărul meu stâng Porumbelul alb, moment în care, Îl ţin cu ambele palme si simt în căuşul palmelor mele, simt căldura divină, simt cum palmele mele nu ţinea un PORUMBEL obisnuit, căci S-a mărit ca volum, era pufos  si catifelat, nu simteam că ar fi avut pene, ci era dumnezeiesc sentimentul de a ţine în palmele mele pe ÎNSUŞI  DUHUL CEL PREA SFÂNT.
 Închipuiţi-vă dragilor ce simţiţi, când aveti in mâinile voastre  un balon umflat, dar  de fapt tineţi un Porumbel cu pene, si nu un balon.  Nu simţeam penele, ci doar ceva pufos, moale ,catifelat si de care nu-mi doream sa ma mai despart, nu as fi dorit ca sa-i mai dau drumul din mâinile mele. Aceasta comparatie este infimă, faţă de cum ar trebui sa pot explica. Nu exista Cuvinte  pe care as putea sa le folosesc ,ca sa va pot spune ce am simtit in acele clipe.  
Şi aşa ţinând în mâinile mele păcătoase pe Duhul Cel Prea Sfânt, L-am strâns cu mare bucurie la pieptul meu si strigam la cei din jurul meu, la oamenii care treceau grăbiţi încoace si încolo, si le spuneam cu glas tare:

             Priviţi, am în mâinile mele pe DUHUL  SFÂNT!
           Priviţi Cerul care este deschis, vedeţi Soarele Lui Dumnezeu !

Dar nimeni nu mă vedea, nimeni nu mă auzea.
Mă durea sufletul că nimeni nu vedea ce ţineam eu la pieptul meu.
Lacrimile îmi curgeau şiroaie, priveam la Lumina orbitoare ce venea din Cerul Lui Dumnezeu, si am întins mâinile mele cu Porumbelul alb, mi-am desfacut palmele, iar EL şi-a luat zborul pe aceleaşi Raze ale Soarelui Dumnezeiesc, si într-o clipă, Cerul s-a închis la loc, iar eu am tresăltat puternic în patul meu, de parcă aş fi căzut de la doi metri inaltime. 
Cu lacrimi în ochi si-n suflet, lacrimi de bucurie, îmi notez toate cele văzute ,iar acum dragilor, le-am scris aici si pentru voi, cei care iubiţi ,dar si pentru cei care nu iubiţi acest Blog, adică, CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU. 
Dragii mei, ceea ce eu scriu pe Blog, este numai de la Duhul Cel Prea Sfânt.
Zilnic vă strig, zilnic vă chem aici pe Blog, ca să vă spun, ca să vă arăt ceea ce BUNUL  DUMNEZEU îmi îngăduie a vedea si - a auzi.

Eu vă iubesc dragilor, ca pe niste frati si surori întru  DOMNUL  nostru IISUS HRISTOS, asa cum si sunteti, şi-mi doresc din toată inima ca să credeti cu tărie în Existenţa Lui Dumnezeu şi a Maicii  Domnului.
Să credeţi dragilor,că aici, pe acest Blog DUMNEZEU  EXISTĂ - MĂRTURII, eu scriu Cuvânt din Cuvântul Lui Dumnezeu.
Aşadar dragii mei, cine are urechi de auzit, să audă ! 
 Şi cine are ochi de văzut, să vadă !
                                   Cu dragoste, Maria.