Dragii mei,
Scriam ieri dimineaţă un articol , în care spuneam că , GABRIEL COTABIŢĂ se va externa, va pleca acasa !
Si iata acum , din fericire de astădată, GABRIEL COTABIŢĂ , a plecat acasa de la Spitalul Elias.
Să-i dea BUNUL DUMNEZEU şi Măicuţa Domnului , multă sanatate si iertare de păcate.
Iar la rândul lui, si GABI COTABITA, sa ierte pe acea angajata a spitalului, care a indraznit sa faca o poză cu el.
Nu este o nenorocire, nu este o tragedie, nu i s-a intamplat nimic rău, cu acea poza apărută.
Mai rău ar fi fost, ca el să nu fi mai avut o a doua şansă la viaţă.
Daca DUMNEZEU a facut Milă cu el, atunci si artistul trebuie sa aiba mila de aceasta angajata, si sa n-o lase fara painea zilnica . Am inteles că ,Spitalul deja a suspendat-o.
- GABRIEL COTABITA a fost EXTERNAT, joi, de la Spitalul Elias din Capitala dupa ce medicii au considerat ca artistul a avut parte de o perioada de RECUPERARE spectaculoasa.
- GABRIEL COTABITA a fost EXTERNAT, joi, de la Spitalul Elias din Capitala dupa ce medicii au considerat ca artistul a avut parte de o perioada de RECUPERARE spectaculoasa.
Noapte de 14 -15 Iulie 2015, ora 1,30 !
Dragii mei,
În această noapte ,in timp ce scriam aici pe Blog, desi eram cu ochii în monitor ,văd un Salon de Spital in care pe marginea unui pat, stând in şezut la marginea patului, cu picioarele atârnate in jos, stă îmbrăcat civil Gabi Cotabita.
El este foarte vesel , are chipul roziu, si vorbeste fara intrerupere cu fetele sale, cu iubita sa ,care il inconjurau in aceasta clipa, si-l ajutau ca sa se imbrace, pentru a merge acasa.
Dragii mei,ceea ce s-a petrecut cu acest om, este cu adevărat O MINUNE Dumnezeiasca.
Chiar daca DUMNEZEU ,hotărâse sa-l ia la EL pe Gabi Cotabită, pentru Rugaciunile multe ale celor dragi, a familie sale, a prietenilor si ale tuturor celor care-l indragesc, DUMNEZEU a primit Rugaciunile tuturor, si l-a intors din Moarte la Viata.
Si drept răsplata, cei care au fost raplatiti de DUMNEZEU dându-i inca i Sansă la Viată lui Cotabiţă, astăzi acesti oameni, daca se pot numi aşa, aproape ca au omorât cu ura lor , o asistenta care l-a ingrijit pe artist,si care a indraznit sa-si faca o poza,alături de artistul bolnav.
Iată şi
alte articole scrise de mine, si spuse de Sus din Ceruri, de la Dumnezeu :
Potrivit unor surse din cadrul Spitalului Floreasca, citate de romaniatv.net, artistul ar fi deschis ochii și respiră singur, motiv pentru care ar fi fost deconectat de la...
onlinereport.ro
14 -15 Mai 2015, ora 2,52 din noapte !
Dragii mei,
În această noapte în timp ce mă rugam la Bunul Dumnezeu şi la Maica Domnului, văd brusc în faţa mea dragilor, un Salon de spital cu multe aparate specifice TERAPIEI INTENSIVE, iar aici văd un pat spital, si pe pat vad un trup întins,acoperit cu un cearceaf alb.
În dreapta bolnavului erau multe fire incolore ce atârnau si pe pat, prin care curgeau diferite seruri.
Tot aici, în dreapta bolnavului care stătea nemiscat, vad dragii mei, trei fete tinere si frumose, care au prins cu mâinile lor firele de la aparate si vorbeau între ele.
Aud glas dragii mei, care spune aşa :
"Gabi Cotabiţă !
Gabriel Cotabiţă , deconectat de la Aparate "!
Şi văd dragii mei, cele trei fete care ţin firele de pe pat in palmele lor, şi plâng cu suspine, vorbind în şoapta între ele.
Dragii mei , sa ne rugăm pentru Gabriel Cotabiţă ,pentru ca aceasta deconectare de la Aparate ,să fie numai spre însănătoşirea lui.
Să ne rugam unii pentru altii, pentru mântuirea Semenilor nostri , si a noastra a tuturor.
Să fim uniţi fratilor, în Rugaciune si-n dragoste sufletească pentru artistul Gabriel Cotabiţă, si pentru toti fratii nostri întru Domnul .
Să ne rugăm ca DUMNEZEU şi MĂICUŢA DOMNULUI să fie în fiecare clipă ,cu Gabi Cotabiţă si cu familia lui atât de îndurerată.
Cu dragoste, Maria
12 MAI 2015 !
" Gabriel Cotabita a intrat in moarte cerebrala" |...
www.ziare.com/brasov/stiri-actualitate/gabriel-cotabita...Cached
1 Mai 2015 !
HRISTOS A ÎNVIAT !
Dragii mei,
Văzând ce se întâmplă cu al nostru artist Gabriel Cotabiţă, stând şi cântărind bine situaţia, am ajuns la concluzia că nu Mircea Toader era cel pe care l-am văzut într-o clipită, în dimineaţa zilei de 1 Mai 2015, şi care se urca la Cer, ci era chiar GABRIEL COTABIŢĂ .
Iată si asemănarea dintre ei:
Nu pot spune că mă bucur, pentru unul sau pentru altul.
Atunci când cineva pleaca din această Lume,este trist si dureros pentru cei care l-au iubit.
Am dorit ca să vin cu această rectificare, deoarece am apreciat gresit chipul în fractiunea de secundă, atunci când l-am văzut urcând la CER.
Mă rog la Bunul Dumnezeu si la Maica Domnului, ca să se facă bine, si daca este voia Sa, să nu-l ia încă la Cer pe Gabi Cotabiţă.
Cu dragoste Maria.
Iata si articolul meu, din 1 Mai 2015, când credeam că este vorba despre MIRCEA TOADER.
Totul se petrece cu fractiunile de secunda dragii mei, si daca nu cunosc bine persoana pe care o văd , se intampla sa le mai şi confund. Pe Mircea Toader îl văd mai des la TV, iar pe GABI COTABIŢĂ mai rar îl vedeam, de aici si confuzia chipului văzut de mine. Dar trebuie sa recunoastem că, exista o reala asemanare intre cei doi, şi că numai vârsta îi desparte cu vreo 7 ani.
1 Mai 2015 ,ora 8,15 dimineaţa !
Dragii mei,
Astăzi de 1 Mai 2015, am mai lenevit puţin în pat, si astfel dragii mei, văd cum se ridică de la pământ, imaginea vie a unui bărbat, pus la patru ace, si foarte volubil în viaţa de toate zilele, imagine care se ridică la Cer, într-un nor alb.
Acest bărbat dragilor, are vârsta de 66 de ani,numele mic incepe cu M, a fost Deputat PDL, iar acum este în PNL !
Nu pot să-i dau întreg numele, deoarece ar putea afla si el sau familia sa,şi vor intra in panică ;îl voi spune atunci când va veni momentul. Consider că ,am dat destule date care va sustine acest articol ,atunci când DUMNEZEU va decide să-L cheme la EL.
Cum va muri ,eu nu stiu ! Dar va pleca din lumea aceasta, si va sigur ca ,este arhicunoscut poporului român.
Cu dragoste, Maria .
Gabriel cotabita moarte cerebrala
www.ele.ro/articole/gabriel cotabita moarte cerebralaCached
-
UPDATE! Gabriel Cotabiţă luptă cu moartea la spitalul ...
youtube.com - Iar acum si ultimul scandal , pentru o poza nevinovata :
O fotografie cu Gabriel Cotabita pe patul de spital, aparuta luni in presa si la televizor, a dus la inceperea unei anchete in interiorul Spitalului Floreasca, a
In acest caz fratilor, daca acesti nemultumitori vor continua cu pedepsirea acestei femei ,nevinovate până la urmă, MINUNEA va fi de scurtă durată. Iata o PILDA din SFANTA EVANGHELIE, care vă va pune pe gânduri :
Duminica a XI-a dupa Rusalii - Pilda datornicului nemilostiv
Duminica a XI-a dupa Rusalii - Pilda datornicului nemilostiv
Zis-a Domnul: ascultati pilda aceasta:
asemenea este imparatia cerurilor cu un imparat care a hotarat sa faca
socoteala cu slujitorii sai. Si, incepand sa faca socoteala, au adus la
el pe un datornic cu zece mii de talanti. Dar, neavand el cu ce sa
plateasca, domnul sau a poruncit sa-l vanda pe el si pe femeia lui, pe
copii si toate cate avea, ca sa plateasca datoria. Atunci, acel
slujitor, indraznind, a ingenunchiat si se inchina lui, zicand: Doamne,
mai ingaduieste-ma si-ti voi plati tie tot. Iar domnul slujitorului
aceluia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria.
Dar, cand a iesit de acolo, slujitorul acela a gasit pe unul din
tovarasii sai, care ii era dator cu o suta de dinari, si, punand mana pe
el, il strangea de gat si-i zicea: plateste-mi ce-mi esti dator.
Atunci tovarasul acela, cazand in genunchi la picioarele lui, il ruga, zicand: mai ingaduieste-ma si-ti voi plati tot. El insa n-a vrut, ci, ducandu-l, l-a bagat in temnita pana cand va plati datoria. Atunci, tovarasii lui, vazand cele ce s-au petrecut, s-au intristat foarte mult si, venind, au spus domnului lor toate cele intamplate. Atunci, chemandu-l, domnul sau i-a zis: sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, pentru ca m-ai rugat; oare nu se cadea sa ai mila de tovarasul tau, precum si eu am avut mila de tine? Si, maniindu-se, domnul sau l-a dat pe mana chinuitorilor, pana ce va plati toata datoria. Tot asa va face si Tatal Meu Cel ceresc cu voi daca fiecare din voi nu va ierta fratelui sau, din inima, greselile lui. (Matei 18, 23-35)
Evanghelia Duminicii a XI-a dupa Rusalii ne arata marea bunatate a lui Dumnezeu Care iarta oamenilor greselile lor si in acelasi timp datoria oamenilor de a ierta si ei la randul lor greselile altora. Din acest motiv, invatatura Evangheliei este urmatoarea: Dumnezeu ne iarta noua greselile si cere ca si noi sa iertam altora greselile lor. Daca noi insa nu iertam altora, Dumnezeu trece de la iertare la dreptate, pedepsind spre indreptare pe cel insensibil sau nesimtitor la darul iertarii, astfel incat acesta invata si implineste de nevoie, prin constrangere, ceea ce nu a facut de bunavoie si din initiativa proprie.
Evanghelia iertarii din aceasta duminica ne spune ca un slujitor era dator stapanului sau 10.000 (zece mii) de talanti, ceea ce insemna o valoare imensa (490,770 tone de aur, intrucat in vremea Mantuitorului un talant continea 49,077 kg de aur). Pentru aceasta datorie el trebuia sa fie vandut impreuna cu sotia, copiii, casa si tot ce avea in proprietate. Din punct de vedere spiritual, aceasta vindere inseamna o pierdere incalculabila, adica despartire de Dumnezeu, pierderea libertatii si a demnitatii umane, o moarte spirituala inaintea mortii fizice a omului.
De aceea, datornicul a cazut in genunchi si a cerut iertare, rugandu-l pe stapanul lui sa mai amane plata datoriei. Iar stapanul, plin de iubire milostiva si marinimie, nu numai ca a amanat plata datoriei, ci a iertat-o, a anulat-o, a sters-o complet. Insa datornicul caruia i-a fost iertata datoria nu a voit sa ierte unui datornic al sau o datorie foarte mica, de 100 de dinari, ci l-a aruncat in inchisoare, ca sa-i plateasca datoria, spune Evanghelia.
Slujitorul caruia stapanul i-a iertat marea sa datorie, dar care n-a voit sa-i ierte unui semen al sau o mica datorie, este numit "sluga vicleana" (Matei 18,32). Vazand slujitorii stapanului iertator si milostiv ca iertarea aratata de el nu a indemanat pe datornic sa ierte si el la randul sau, s-au intristat foarte mult. Indata ei au spus stapanului lor cat de viclean si rau era datornicul caruia stapanul milostiv i-a iertat datoria. Atunci stapanul iertator si milostiv a revenit asupra hotararii sale initiale si a trecut de la bunatate la dreptate, pedepsind pe datornicul caruia i s-a iertat datoria, dar care n-a voit sa ierte datoria unui mic datornic al sau. Sfanta Evanghelie ne spune ca stapanul
s-a maniat pe datornicul neiertator, l-a judecat si "l-a dat pe mana chinuitorilor pana ce-i va plati toata datoria" (Matei 18,34). Judecata sau pedeapsa aceasta poate fi inteleasa duhovniceste ca pedeapsa in timpul vietii pamantesti sau ca osandire a omului neiertator in ziua judecatii sale particulare, dupa moartea trupului, incat sufletul sau ar putea fi iertat doar prin rugaciunile altora pentru el.
Intelesul duhovnicesc al acestei pilde este urmatorul: imparatul sau stapanul care se socoteste cu slugile sale datornice este Insusi Dumnezeu, Care are o multime de datornici, si anume toti oamenii sunt datornicii Lui, pentru ca de la El au primit toti oamenii darul vietii, sufletul nemuritor si chemarea la viata vesnica fericita.
Cand noi insa folosim in mod gresit sau negativ darurile pe care El ni le-a daruit, savarsind raul cu gandul, cu cuvantul sau cu fapta, ne indatoram lui Dumnezeu cu insasi valoarea incalculabila a sufletului nostru care este mai de pret decat lumea intreaga (cf. Marcu 8,36). Deci, devenim datori pentru ca suntem risipitori ai darurilor lui Dumnezeu si pentru ca uitam de Dumnezeu si nu suntem recunoscatori Lui. Astfel, cu fiecare gand necurat, cu fiecare cuvant necugetat, cu fiecare fapta neroditoare de bine pe care o savarsim, ne indatoram, pentru ca folosim in mod pacatos si pagubitor gandirea, vorbirea si faptuirea noastra.
Multimea datoriilor noastre fata de Dumnezeu-Daruitorul este simbolizata, in pilda din Evanghelia de astazi, prin cei 10.000 de talanti. Dupa cum am spus mai inainte, in vremea Mantuitorului un talant continea 49,077 kg de aur, deci 10.000 de talanti insemnau 490.770 kg de aur, adica peste 490 de tone de aur. Iar 100 de dinari echivalau cu doar 450 gr de argint. Deci datoria imensa, infricosatoare a slujitorului catre stapanul sau simbolizeaza datoria pacatelor omului, savarsite ca risipire a darurilor lui Dumnezeu din viata sa si ca indepartare de la calea mantuirii.
Cand gandirea rationala a omului sau inteligenta lui este pusa in slujba pacatului, a raului, atunci omul se indatoreaza, intrucat pierde harul sfintitor al vietii si se scufunda in vidul neascultarii si despartirii lui de Dumnezeu. Cand vointa omului nu mai urmeaza vointei lui Dumnezeu, el se indatoreaza, fiindca pierde binecuvantarea conlucrarii si comuniunii cu Dumnezeu. Cand iubirea omului se leaga in mod patimas de lucrurile limitate si trecatoare, el se desparte de Dumnezeu Cel nemarginit si vesnic, indatorandu-se Lui pentru ca n-a raspuns chemarii Sale de-a participa la viata cereasca nelimitata si vesnica. Din acest motiv, nimeni dintre oamenii pacatosi nu se poate mantui (dobandi viata vesnica), daca nu i se iarta pacatele sau greselile, pentru a reface astfel legatura sa cu Dumnezeu izvorul vietii vesnice.
Din Evanghelia de astazi intelegem ca Dumnezeu este in acelasi timp milostiv si drept. Cand ne pocaim si cerem sa ne ierte pacatele, El este bun, milostiv si iertator. Cand noi insa nesocotim bunatatea Lui, si in mod viclean si egoist doar profitam de ea, dar la randul nostru nu aratam bunatate fata de semenii nostri, adica nesocotim iertarea Lui si nu o facem roditoare fata de oameni, atunci Dumnezeu ne arata dreptatea Sa spre indreptarea noastra si a celor asemenea noua. Deci, Dumnezeu este milostiv, dar si drept, iertator, dar si indreptator, in intelesul ca nu trece cu vederea pacatul, ci cheama la pocainta spre indreptare.
Astfel, Dumnezeu Cel milostiv si iertator il responsabilizeaza pe omul nemilostiv si neiertator, aducandu-i aminte cat de mult pierde spiritual daca nu este si el iertator asemenea lui Dumnezeu. Toti oamenii sunt creati dupa chipul lui Dumnezeu, dar la asemanarea cu Dumnezeu ajung numai cei ce traiesc in comuniune cu El si implinesc voia Lui, adica numai sfintii. Prin urmare, omul care nu iarta altora greselile lor nu poate dobandi sfintenia care vine de la Dumnezeu. Atat de mult ne asemanam cu Dumnezeu cata iubire sfanta, milostiva adunam in sufletul nostru, prin pocainta si iertare, prin rugaciune si prin fapte bune. Oamenii sfinti sunt milostivi ca Dumnezeu Cel milostiv, sunt iertatori ca Dumnezeu Cel iertator, insa ei sunt si drepti sau indreptatori ai altora, precum si Dumnezeu este drept si indreptator al celor ce ratacesc sau gresesc, cu voie sau fara voie.
Evanghelia ne mai invata ca iubirea milostiva a lui Dumnezeu preceda dreptatea Lui. Mai intai, din iubire milostiva, El iarta pe cei pacatosi, insa cearta pe cei ce nesocotesc iubirea Lui iertatoare si n-o arata semenilor prin iertare si fapte bune.
Intrucat Biserica a inteles valoarea sfintitoare si mantuitoare a iertarii, ea ii indeamna pe toti oamenii sa ierte greselile aproapelui lor. Pentru crestini, iertarea greselilor oamenilor este o conditie pentru a se impartasi cu Trupul si Sangele Domnului Hristos, Cel ce S-a rugat pentru iertarea pacatelor celor care L-au rastignit, zicand: "Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac" (Luca 23, 34).
De aceea, mai ales in timpul perioadelor de post, cand unim mai mult rugaciunea cu pocainta si postul, Biserica ne indeamna sa iertam semenilor nostri toate greselile lor ca sa simtim mai mult cum sufletul nostru se elibereaza sau inviaza din legaturile pacatelor, ale egoismului si ale mandriei.
Iertarea acordata semenilor nu este totdeauna o lucrare usoara, desi, teoretic, multi oameni stiu ca daca esti crestin adevarat trebuie sa ierti altora greselile lor. Sunt insa unele situatii dificile in care iertarea sincera nu se realizeaza pur si simplu printr-o decizie voluntarista, formala, exterioara. Sunt oameni care au suferit mult din cauza semenilor lor, iar pentru a le ierta acestora greselile lor, in mod sincer, total si definitiv, adica "din toata inima", ei au nevoie de o schimbare interioara. Cu alte cuvinte, iertarea cere o lupta interioara, o rastignire a dorintei egoiste de razbunare, a tentatiei de a raspunde la rautate cu rautate. Insa Sfanta Evanghelie ne cheama sa nu raspundem la rautate cu rautate, ci sa lasam razbunarea pe seama lui Dumnezeu. El sigur cearta si pedepseste cu dreptate, fiind Judecatorul si Mantuitorul lumii, al viilor si al mortilor.
Deci, o iertare sincera, totala, nu una de felul "te iert, dar nu te uit", se poate oferi altora numai daca Ii cerem lui Dumnezeu harul Sau care ne ajuta sa iertam din toata inima greselile altora. In acest sens, cerem Mantuitorului Iisus Hristos, Care a iertat pe vrajmasii Lui, ca iubirea Lui sa locuiasca in inimile noastre. Pilda de urmat in aceasta privinta ne sunt Sfintii martiri sau mucenici, care au fost daruiti de Dumnezeu cu harul sau virtutea de a ierta pe cei care ii chinuiau si-i duceau la moarte, asa cum au facut arhidiaconul Stefan, cel dintai dintre mucenici, dar si multi altii.
Din Vietile sfintilor martiri se vede ca acestia simteau in sufletul lor o putere deosebita in timpul suferintelor, o putere a prezentei iubirii jertfelnice si iertatoare a lui Hristos. De aceea, ei nu au raspuns la rautate cu rautate si la ura cu ura, ci au biruit ura ca rod al pacatului prin sfintenia iertarii ca rod al prezentei harului lui Dumnezeu in om. Sfintii mucenici sunt numiti Buni Biruitori mucenici, tocmai pentru ca ei au biruit duhul lumesc al urii, al razbunarii si al rautatii, dupa ce au primit in sufletul lor iubire milostiva din iubirea lui Hristos Cel milostiv si iertator.
Prin urmare, cand nu putem ierta semenilor nostri greselile lor, trebuie, mai intai, sa ne rugam pentru ei, deoarece foarte adesea vrajba intre oameni vine si din lucrarea diavolului care tulbura sufletul oamenilor. "aO diábolos" in limba greaca inseamna cel ce dezbina, cel ce desparte, cel ce asupreste si tulbura viata oamenilor si relatiile dintre ei. Adesea, el invrajbeste membrii familiei, vecinii si prietenii si ii impiedica sa faca impreuna o lucrare folositoare. Intelegem, asadar, ca iertarea sincera a greselilor altora presupune o modelare a sufletului nostru dupa iubirea milostiva a Domnului nostru Iisus Hristos.
In acest sens, trebuie sa ne rugam ca Hristos Domnul prin harul Duhului Sfant sa ne curateasca de toata intinaciunea si de toata rautatea. Sa-I cerem Lui sa ne daruiasca puterea sau virtutea de a ierta pe altii asa cum Dumnezeu ne iarta pe noi. Daca uneori, printr-o pedagogie divina, se intampla chiar sa savarsim si noi tocmai pacatele pentru care am judecat pe altii, trebuie sa intelegem din aceasta ca e mai bine sa ne rugam lui Dumnezeu pentru semenii nostri ca sa se ridice din pacate, decat sa-i judecam considerandu-ne superiori lor, adica fara greseli.
In concluzie, putem constata ca Evanghelia acestei duminici este una a iertarii, dar si una a responsabilizarii, o Evanghelie a milostivirii, dar si a dreptatii, o Evanghelie in care Dumnezeu, desi este milostiv si indelung rabdator, totusi nu trece cu vederea nerecunostinta noastra pentru iertarea primita de la El, adica nu este nepasator cand vede insensibilitatea noastra fata de iubirea Lui milostiva si iertatoare. De ce? Pentru ca El nu voieste ca iubirea Lui sa se opreasca la noi, ci doreste ca iubirea Lui sa ajunga prin noi la altii, ca noi sa devenim asemenea lui Dumnezeu Cel milostiv si iertator. Evanghelia ne indeamna, asadar, sa inmultim binele, nu sa-l limitam. Iar facand aceasta, crestem duhovniceste si ne sfintim, adica devenim cu adevarat oameni ai lui Dumnezeu, intrucat iubirea Lui milostiva se arata altora prin noi, cand iertam si noi altora greselile lor.
Sa ne gandim mereu ca iertarea noastra din partea lui Dumnezeu este conditionata de iertarea greselilor semenilor nostri de catre noi. Dumnezeu voieste ca noi sa fim milostivi, sa fim rabdatori si iertatori, iar cand iubirea milostiva si iertatoare devine lumina vietii noastre, atunci se schimba in bine si relatiile intre oameni. Astfel se opreste violenta, se stinge ura, se inlocuieste rautatea cu bunatatea si se schimba "iadul" vietii noastre in "bucurie a raiului", prin luminarea mintii si a inimii noastre inca din viata aceasta pamanteasca.
Sa ne rugam lui Dumnezeu ca sa ne daruiasca puterea de a ierta greselile semenilor nostri, gandindu-ne cat de mari sunt greselile noastre pe care ni le iarta El, in timp ce noi nu suntem in stare sa iertam nici greselile mici ale semenilor nostri. Avand lumina Evangheliei de azi adunata in sufletele noastre, sa ne rugam lui Dumnezeu Tatal zicand: "si ne iarta pacatele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean" (Matei 6, 12-13). Amin!
Atunci tovarasul acela, cazand in genunchi la picioarele lui, il ruga, zicand: mai ingaduieste-ma si-ti voi plati tot. El insa n-a vrut, ci, ducandu-l, l-a bagat in temnita pana cand va plati datoria. Atunci, tovarasii lui, vazand cele ce s-au petrecut, s-au intristat foarte mult si, venind, au spus domnului lor toate cele intamplate. Atunci, chemandu-l, domnul sau i-a zis: sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am iertat-o, pentru ca m-ai rugat; oare nu se cadea sa ai mila de tovarasul tau, precum si eu am avut mila de tine? Si, maniindu-se, domnul sau l-a dat pe mana chinuitorilor, pana ce va plati toata datoria. Tot asa va face si Tatal Meu Cel ceresc cu voi daca fiecare din voi nu va ierta fratelui sau, din inima, greselile lui. (Matei 18, 23-35)
Evanghelia Duminicii a XI-a dupa Rusalii ne arata marea bunatate a lui Dumnezeu Care iarta oamenilor greselile lor si in acelasi timp datoria oamenilor de a ierta si ei la randul lor greselile altora. Din acest motiv, invatatura Evangheliei este urmatoarea: Dumnezeu ne iarta noua greselile si cere ca si noi sa iertam altora greselile lor. Daca noi insa nu iertam altora, Dumnezeu trece de la iertare la dreptate, pedepsind spre indreptare pe cel insensibil sau nesimtitor la darul iertarii, astfel incat acesta invata si implineste de nevoie, prin constrangere, ceea ce nu a facut de bunavoie si din initiativa proprie.
Evanghelia iertarii din aceasta duminica ne spune ca un slujitor era dator stapanului sau 10.000 (zece mii) de talanti, ceea ce insemna o valoare imensa (490,770 tone de aur, intrucat in vremea Mantuitorului un talant continea 49,077 kg de aur). Pentru aceasta datorie el trebuia sa fie vandut impreuna cu sotia, copiii, casa si tot ce avea in proprietate. Din punct de vedere spiritual, aceasta vindere inseamna o pierdere incalculabila, adica despartire de Dumnezeu, pierderea libertatii si a demnitatii umane, o moarte spirituala inaintea mortii fizice a omului.
De aceea, datornicul a cazut in genunchi si a cerut iertare, rugandu-l pe stapanul lui sa mai amane plata datoriei. Iar stapanul, plin de iubire milostiva si marinimie, nu numai ca a amanat plata datoriei, ci a iertat-o, a anulat-o, a sters-o complet. Insa datornicul caruia i-a fost iertata datoria nu a voit sa ierte unui datornic al sau o datorie foarte mica, de 100 de dinari, ci l-a aruncat in inchisoare, ca sa-i plateasca datoria, spune Evanghelia.
Slujitorul caruia stapanul i-a iertat marea sa datorie, dar care n-a voit sa-i ierte unui semen al sau o mica datorie, este numit "sluga vicleana" (Matei 18,32). Vazand slujitorii stapanului iertator si milostiv ca iertarea aratata de el nu a indemanat pe datornic sa ierte si el la randul sau, s-au intristat foarte mult. Indata ei au spus stapanului lor cat de viclean si rau era datornicul caruia stapanul milostiv i-a iertat datoria. Atunci stapanul iertator si milostiv a revenit asupra hotararii sale initiale si a trecut de la bunatate la dreptate, pedepsind pe datornicul caruia i s-a iertat datoria, dar care n-a voit sa ierte datoria unui mic datornic al sau. Sfanta Evanghelie ne spune ca stapanul
s-a maniat pe datornicul neiertator, l-a judecat si "l-a dat pe mana chinuitorilor pana ce-i va plati toata datoria" (Matei 18,34). Judecata sau pedeapsa aceasta poate fi inteleasa duhovniceste ca pedeapsa in timpul vietii pamantesti sau ca osandire a omului neiertator in ziua judecatii sale particulare, dupa moartea trupului, incat sufletul sau ar putea fi iertat doar prin rugaciunile altora pentru el.
Intelesul duhovnicesc al acestei pilde este urmatorul: imparatul sau stapanul care se socoteste cu slugile sale datornice este Insusi Dumnezeu, Care are o multime de datornici, si anume toti oamenii sunt datornicii Lui, pentru ca de la El au primit toti oamenii darul vietii, sufletul nemuritor si chemarea la viata vesnica fericita.
Cand noi insa folosim in mod gresit sau negativ darurile pe care El ni le-a daruit, savarsind raul cu gandul, cu cuvantul sau cu fapta, ne indatoram lui Dumnezeu cu insasi valoarea incalculabila a sufletului nostru care este mai de pret decat lumea intreaga (cf. Marcu 8,36). Deci, devenim datori pentru ca suntem risipitori ai darurilor lui Dumnezeu si pentru ca uitam de Dumnezeu si nu suntem recunoscatori Lui. Astfel, cu fiecare gand necurat, cu fiecare cuvant necugetat, cu fiecare fapta neroditoare de bine pe care o savarsim, ne indatoram, pentru ca folosim in mod pacatos si pagubitor gandirea, vorbirea si faptuirea noastra.
Multimea datoriilor noastre fata de Dumnezeu-Daruitorul este simbolizata, in pilda din Evanghelia de astazi, prin cei 10.000 de talanti. Dupa cum am spus mai inainte, in vremea Mantuitorului un talant continea 49,077 kg de aur, deci 10.000 de talanti insemnau 490.770 kg de aur, adica peste 490 de tone de aur. Iar 100 de dinari echivalau cu doar 450 gr de argint. Deci datoria imensa, infricosatoare a slujitorului catre stapanul sau simbolizeaza datoria pacatelor omului, savarsite ca risipire a darurilor lui Dumnezeu din viata sa si ca indepartare de la calea mantuirii.
Cand gandirea rationala a omului sau inteligenta lui este pusa in slujba pacatului, a raului, atunci omul se indatoreaza, intrucat pierde harul sfintitor al vietii si se scufunda in vidul neascultarii si despartirii lui de Dumnezeu. Cand vointa omului nu mai urmeaza vointei lui Dumnezeu, el se indatoreaza, fiindca pierde binecuvantarea conlucrarii si comuniunii cu Dumnezeu. Cand iubirea omului se leaga in mod patimas de lucrurile limitate si trecatoare, el se desparte de Dumnezeu Cel nemarginit si vesnic, indatorandu-se Lui pentru ca n-a raspuns chemarii Sale de-a participa la viata cereasca nelimitata si vesnica. Din acest motiv, nimeni dintre oamenii pacatosi nu se poate mantui (dobandi viata vesnica), daca nu i se iarta pacatele sau greselile, pentru a reface astfel legatura sa cu Dumnezeu izvorul vietii vesnice.
Din Evanghelia de astazi intelegem ca Dumnezeu este in acelasi timp milostiv si drept. Cand ne pocaim si cerem sa ne ierte pacatele, El este bun, milostiv si iertator. Cand noi insa nesocotim bunatatea Lui, si in mod viclean si egoist doar profitam de ea, dar la randul nostru nu aratam bunatate fata de semenii nostri, adica nesocotim iertarea Lui si nu o facem roditoare fata de oameni, atunci Dumnezeu ne arata dreptatea Sa spre indreptarea noastra si a celor asemenea noua. Deci, Dumnezeu este milostiv, dar si drept, iertator, dar si indreptator, in intelesul ca nu trece cu vederea pacatul, ci cheama la pocainta spre indreptare.
Astfel, Dumnezeu Cel milostiv si iertator il responsabilizeaza pe omul nemilostiv si neiertator, aducandu-i aminte cat de mult pierde spiritual daca nu este si el iertator asemenea lui Dumnezeu. Toti oamenii sunt creati dupa chipul lui Dumnezeu, dar la asemanarea cu Dumnezeu ajung numai cei ce traiesc in comuniune cu El si implinesc voia Lui, adica numai sfintii. Prin urmare, omul care nu iarta altora greselile lor nu poate dobandi sfintenia care vine de la Dumnezeu. Atat de mult ne asemanam cu Dumnezeu cata iubire sfanta, milostiva adunam in sufletul nostru, prin pocainta si iertare, prin rugaciune si prin fapte bune. Oamenii sfinti sunt milostivi ca Dumnezeu Cel milostiv, sunt iertatori ca Dumnezeu Cel iertator, insa ei sunt si drepti sau indreptatori ai altora, precum si Dumnezeu este drept si indreptator al celor ce ratacesc sau gresesc, cu voie sau fara voie.
Evanghelia ne mai invata ca iubirea milostiva a lui Dumnezeu preceda dreptatea Lui. Mai intai, din iubire milostiva, El iarta pe cei pacatosi, insa cearta pe cei ce nesocotesc iubirea Lui iertatoare si n-o arata semenilor prin iertare si fapte bune.
Intrucat Biserica a inteles valoarea sfintitoare si mantuitoare a iertarii, ea ii indeamna pe toti oamenii sa ierte greselile aproapelui lor. Pentru crestini, iertarea greselilor oamenilor este o conditie pentru a se impartasi cu Trupul si Sangele Domnului Hristos, Cel ce S-a rugat pentru iertarea pacatelor celor care L-au rastignit, zicand: "Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac" (Luca 23, 34).
De aceea, mai ales in timpul perioadelor de post, cand unim mai mult rugaciunea cu pocainta si postul, Biserica ne indeamna sa iertam semenilor nostri toate greselile lor ca sa simtim mai mult cum sufletul nostru se elibereaza sau inviaza din legaturile pacatelor, ale egoismului si ale mandriei.
Iertarea acordata semenilor nu este totdeauna o lucrare usoara, desi, teoretic, multi oameni stiu ca daca esti crestin adevarat trebuie sa ierti altora greselile lor. Sunt insa unele situatii dificile in care iertarea sincera nu se realizeaza pur si simplu printr-o decizie voluntarista, formala, exterioara. Sunt oameni care au suferit mult din cauza semenilor lor, iar pentru a le ierta acestora greselile lor, in mod sincer, total si definitiv, adica "din toata inima", ei au nevoie de o schimbare interioara. Cu alte cuvinte, iertarea cere o lupta interioara, o rastignire a dorintei egoiste de razbunare, a tentatiei de a raspunde la rautate cu rautate. Insa Sfanta Evanghelie ne cheama sa nu raspundem la rautate cu rautate, ci sa lasam razbunarea pe seama lui Dumnezeu. El sigur cearta si pedepseste cu dreptate, fiind Judecatorul si Mantuitorul lumii, al viilor si al mortilor.
Deci, o iertare sincera, totala, nu una de felul "te iert, dar nu te uit", se poate oferi altora numai daca Ii cerem lui Dumnezeu harul Sau care ne ajuta sa iertam din toata inima greselile altora. In acest sens, cerem Mantuitorului Iisus Hristos, Care a iertat pe vrajmasii Lui, ca iubirea Lui sa locuiasca in inimile noastre. Pilda de urmat in aceasta privinta ne sunt Sfintii martiri sau mucenici, care au fost daruiti de Dumnezeu cu harul sau virtutea de a ierta pe cei care ii chinuiau si-i duceau la moarte, asa cum au facut arhidiaconul Stefan, cel dintai dintre mucenici, dar si multi altii.
Din Vietile sfintilor martiri se vede ca acestia simteau in sufletul lor o putere deosebita in timpul suferintelor, o putere a prezentei iubirii jertfelnice si iertatoare a lui Hristos. De aceea, ei nu au raspuns la rautate cu rautate si la ura cu ura, ci au biruit ura ca rod al pacatului prin sfintenia iertarii ca rod al prezentei harului lui Dumnezeu in om. Sfintii mucenici sunt numiti Buni Biruitori mucenici, tocmai pentru ca ei au biruit duhul lumesc al urii, al razbunarii si al rautatii, dupa ce au primit in sufletul lor iubire milostiva din iubirea lui Hristos Cel milostiv si iertator.
Prin urmare, cand nu putem ierta semenilor nostri greselile lor, trebuie, mai intai, sa ne rugam pentru ei, deoarece foarte adesea vrajba intre oameni vine si din lucrarea diavolului care tulbura sufletul oamenilor. "aO diábolos" in limba greaca inseamna cel ce dezbina, cel ce desparte, cel ce asupreste si tulbura viata oamenilor si relatiile dintre ei. Adesea, el invrajbeste membrii familiei, vecinii si prietenii si ii impiedica sa faca impreuna o lucrare folositoare. Intelegem, asadar, ca iertarea sincera a greselilor altora presupune o modelare a sufletului nostru dupa iubirea milostiva a Domnului nostru Iisus Hristos.
In acest sens, trebuie sa ne rugam ca Hristos Domnul prin harul Duhului Sfant sa ne curateasca de toata intinaciunea si de toata rautatea. Sa-I cerem Lui sa ne daruiasca puterea sau virtutea de a ierta pe altii asa cum Dumnezeu ne iarta pe noi. Daca uneori, printr-o pedagogie divina, se intampla chiar sa savarsim si noi tocmai pacatele pentru care am judecat pe altii, trebuie sa intelegem din aceasta ca e mai bine sa ne rugam lui Dumnezeu pentru semenii nostri ca sa se ridice din pacate, decat sa-i judecam considerandu-ne superiori lor, adica fara greseli.
In concluzie, putem constata ca Evanghelia acestei duminici este una a iertarii, dar si una a responsabilizarii, o Evanghelie a milostivirii, dar si a dreptatii, o Evanghelie in care Dumnezeu, desi este milostiv si indelung rabdator, totusi nu trece cu vederea nerecunostinta noastra pentru iertarea primita de la El, adica nu este nepasator cand vede insensibilitatea noastra fata de iubirea Lui milostiva si iertatoare. De ce? Pentru ca El nu voieste ca iubirea Lui sa se opreasca la noi, ci doreste ca iubirea Lui sa ajunga prin noi la altii, ca noi sa devenim asemenea lui Dumnezeu Cel milostiv si iertator. Evanghelia ne indeamna, asadar, sa inmultim binele, nu sa-l limitam. Iar facand aceasta, crestem duhovniceste si ne sfintim, adica devenim cu adevarat oameni ai lui Dumnezeu, intrucat iubirea Lui milostiva se arata altora prin noi, cand iertam si noi altora greselile lor.
Sa ne gandim mereu ca iertarea noastra din partea lui Dumnezeu este conditionata de iertarea greselilor semenilor nostri de catre noi. Dumnezeu voieste ca noi sa fim milostivi, sa fim rabdatori si iertatori, iar cand iubirea milostiva si iertatoare devine lumina vietii noastre, atunci se schimba in bine si relatiile intre oameni. Astfel se opreste violenta, se stinge ura, se inlocuieste rautatea cu bunatatea si se schimba "iadul" vietii noastre in "bucurie a raiului", prin luminarea mintii si a inimii noastre inca din viata aceasta pamanteasca.
Sa ne rugam lui Dumnezeu ca sa ne daruiasca puterea de a ierta greselile semenilor nostri, gandindu-ne cat de mari sunt greselile noastre pe care ni le iarta El, in timp ce noi nu suntem in stare sa iertam nici greselile mici ale semenilor nostri. Avand lumina Evangheliei de azi adunata in sufletele noastre, sa ne rugam lui Dumnezeu Tatal zicand: "si ne iarta pacatele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel viclean" (Matei 6, 12-13). Amin!
Tot
la fel se vor petrece lucrurile si in acest caz, daca se va continua cu
pedepsirea cu orice chip ,a acestei femei, care a ramas si fara pâinea
zilnică, fiind concediata de spitalul in care lucreaza, si in care este
internat si Cotabiţă.
Cu dragoste, Maria.
† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
GABRIEL COTABITA a fost EXTERNAT
1
0
0
Google +0
0
GABRIEL COTABITA a fost EXTERNAT dupa 27 de zile de tratament in Spitalul ELIAS din Capitala, starea acestuia este ameliorata, urmand sa continue tratamentul de recuperare in ambulatoriu, a declarat directorul medical Dana Safta.
CIITESTE SI: Infirmiera care s-a fotografiat cu GABRIEL COTABITA a fost DATA AFARA de la Spitalul FLOREASCA
“Starea la externare este ameliorata. Din punct de vedere cardiologic, GABRIEL COTABITA este purtator de defibrilator automat, pentru prevenirea recurentei aritmiilor severe. Psihic si neurologic are un status net ameliorat fata de internare”, a spus directorul medical al Spitalul Clinic de Urgenta ELIAS.
GABRIEL COTABITA va continua recuperarea in ambulatoriu si va reveni la control medical periodic sau ori de cate ori este nevoie, a mai spus doctorul Dana Safta. Directorul medical a precizat ca GABRIEL COTABITA a beneficiat de asistenta medicala gratuita. “Pacientul a beneficiat de asistenta medicala complet gratuita, asigurata prin sistemul public de sanatate”, a spus dr. Dana Safta.
CITESTE SI: GABRIEL COTABITA, readus la Spitalul Floreasca. Afla care este motivul
GABRIEL COTABITA a fost internat la Sectia de Terapie Intensiva a Spitalului Floreasca in 8 mai, dupa ce a fost gasit in stop cardio-respirator, in stare de inconstienta, intr-o sala de fitness de la un hotel din Capitala.
GABRIEL COTABITA a fost transferat, pe 16 iunie, la Spitalul ELIAS, pentru un proces complex de RECUPERARE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu