Predica la Sfintul Prooroc Ilie Tesviteanul
( 20 iulie )
Patria acestui mare prooroc a fost tara Galaadului, de cealalta parte de Iordan care se margineste cu Arabia si cu cetatea Tezvi, dupa care s-a chemat si Tesviteanul. Acest prooroc era din semintia lui Aaron si, inca de la nastere, s-a aratat ca va sufla cu focul dumnezeirii si va arde pe cei fara de lege cu foc. La nastere, tatal sau, cu numele de Sovac, a vazut niste barbati imbracati in haine albe vorbind cu pruncul si invelindu-l cu foc si bagindu-i foc in gura sa manince.
Acestea vazindu-le tatal sau, s-a dus la Ierusalim si a spus preotilor vedenia aceea, iar unul dintre preoti, barbat inainte vazator, i-a zis: "Nu te teme, omule, ca vedenia pe care ai vazut-o pentru pruncul tau este spre slava lui Dumnezeu, caci acest prunc va fi locas al luminii darului lui Dumnezeu si cuvintul lui va fi ca focul de puternic si lucrator. Rivna lui catre Dumnezeu va fi fierbinte si el va judeca pe Israel cu sabia si cu focul". Deci, crescind pruncul si ajungind in virsta desavirsita, a devenit un mare prooroc si propovaduitor al dreptei credinte in Dumnezeu si un prea rivnitor al poruncilor Lui.
Pe vremea aceea imparatea peste Israel imparatul Ahab. Acesta, urmind in rautate celorlalti imparati inchinatori la idoli care au fost de la Ieroboam, a ascultat de sotia sa, Izabela, si a silit poporul sa se inchine idolului Baal adus de ea din Sidon, nelasindu-l sa se inchine adevaratului Dumnezeu, in templul din Ierusalim. Vazind Ilie atita ratacire de la credinta a poporului Israel si atita orbire si intunecare, umplindu-se de rivna dumnezeiasca, s-a dus inaintea lui Ahab si, dupa ce l-a mustrat pentru nebunia si idolatria lui, l-a amenintat, atit pe el, cit si pe tot poporul cel orbit si inselat de el, ca vor fi pedepsiti cu mare pedeapsa de Dumnezeu.
Apoi i-a zis: Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel inaintea Caruia slujesc eu; in acesti ani nu va fi nici roua, nici ploaie, decit numai cind voi zice eu! (III Regi 17, 1). Acestea zicind, a plecat dinaintea lui Ahab.
Dar, o data cu cuvintul proorocului, s-a incuiat cerul si s-a facut mare seceta, incit nici o picatura de ploaie sau de roua n-a picat de sus pe pamint, timp de trei ani si jumatate. Apoi a urmat nerodirea pamintului, lipsa de hrana si foamete in tot poporul, incit sufereau si oamenii si animalele. S-a implinit atunci cuvintul marelui prooroc Moise catre Israel, care zicea: "Va fi cerul deasupra capului tau de arama si pamintul sub tine, de fier".
In timpul acestei cumplite secete Domnul a zis lui Ilie: Du-te de aici, indrepteaza-te catre rasarit si te ascunde la piriul Cherit, care este in fata Iordanului. Apa vei bea din acel piriu, iar mincare am poruncit corbilor sa-ti aduca acolo (III Regi 17, 3-4). Domnul a facut aceasta cu robul sau cel iubit, pentru doua lucruri: ca sa-l pazeasca de razbunarea Izabelei si, pe de alta parte, ca sa-l crute de foamete si sete. Dar, Preabunul Dumnezeu care Se milostiveste pururea spre cei pacatosi si nu voieste sa-i piarda, cind s-a implinit vremea pedepsei celei drepte, a inceput a-l trage pe Ilie rivnitorul spre mila, ca sa se roage Lui si cu cuvintul sau sa se deschida cerul spre ploaie. Apoi a secat piriul din care bea apa Ilie si corbii nu-i mai aduceau de mincare. Vazindu-se strimtorat de foame si de sete, a fost trimis de Dumnezeu la Sarepta Sidonului, la o femeie vaduva si saraca, spre a cunoaste cita lipsa este pe pamint din cauza secetei, nu numai asupra celor bogati, ci si asupra celor saraci si astfel sa-l intoarca spre mila.
Proorocul si rivnitorul lui Dumnezeu, Ilie, ascultind porunca, s-a dus la acea vaduva sa-i ceara de mincare. Si fiind foarte flamind si insetat, a chemat-o si i-a zis: Adu-mi putina apa ca sa beau! Apoi a strigat-o din nou si i-a zis: Adu-mi si o bucata de piine sa maninc! Si a raspuns femeia: Viu este Domnul Dumnezeul tau, n-am nici o farimitura de piine, ci numai o mina de faina, intr-un vas si putin untdelemn intr-un urcior. Si iata, am adunat citeva vreascuri si ma duc sa o gatesc pentru mine si pentru fiul meu si apoi sa mincam si sa murim! Atunci i-a zis Ilie: Nu te teme, ci du-te si fa cum ai zis; dar fa mai intii de acolo o turta pentru mine, si adu-mi-o, iar pentru tine si fiul tau vei face mai pe urma. Caci asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Faina din vas nu va scadea si untdelemnul din urcior nu se va imputina, pina in ziua cind va da Domnul ploaie pe pamint! Si s-a dus ea si a facut asa, cum i-a zis Ilie; si s-a hranit ea si el si casa ei o bucata de vreme. Deci s-a implinit cuvintul lui Ilie care l-a spus catre vaduva: Caci faina din vas n-a scazut si untdelemnul din urcior nu s-a imputinat, dupa cuvintul Domnului grait prin gura lui Ilie (III Regi 17, 10-16).
Apoi s-a imbolnavit copilul vaduvei si a murit. Si a zis vaduva catre Ilie: Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu! Ai venit la mine ca sa-mi pomenesti pacatele mele si sa-mi omori fiul! Iar Ilie i-a zis: Da-mi pe fiul tau! Si l-a luat din bratele ei si l-a suit in foisor unde sedea el si l-a pus pe patul sau. Apoi a strigat Ilie catre Domnul si a zis: Doamne Dumnezeul meu, sa se intoarca sufletul acestui copil in el! Si suflind de trei ori peste copil l-a inviat si l-a dat mamei sale, zicind: Iata, copilul tau este viu! (III Regi 17, 18-24).
Vedeti, fratilor, ca si moartea copilului vaduvei la care gazduia Ilie era o rinduiala plina de intelepciune a lui Dumnezeu, ca sa-l sileasca pe rivnitorul Ilie spre mila si sa dezlege Cerul cu cuvintul sau, ca sa dea Domnul ploaie pe pamint. Dupa aceea a zis Dumnezeu lui Ilie: Mergi si spune lui Ahab ca voi da ploaie pe pamint. (III Regi 18, 1).
Dupa ce Ahab s-a smerit din cauza miniei Domnului, a fost trimis la el Ilie, pe care mustrindu-l proorocul, i-a poruncit sa adune pe cei 850 de prooroci mincinosi ai Izabelei pe muntele Carmel, dimpreuna cu tot poporul. Si, stind Sfintul Ilie inaintea lor, le-a zis cu asprime: Pina cind veti schiopata de amindoua picioarele? Daca Domnul este Dumnezeu urmati-I Lui, iar daca este Baal, urmati acestuia! (III Regi 18, 21). Si a poruncit Ilie sa-i aduca doi vitei din care unul sa fie jertfit de inchinatorii lui Baal, iar celalalt sa fie jertfit de Ilie adevaratului Dumnezeu. Deci, care dintre ei va reusi sa pogoare foc din cer peste jertfa sa, aceluia sa se inchine, ca Dumnezeul Care va raspunde cu foc, Acela este Dumnezeu (III Regi 18, 24). Si au facut asa.
Deci, mai intii jertfind proorocii lui Baal, nu au putut pogori foc pentru jertfa lor, caci ei se inchinau la idoli si nu credeau in adevaratul Dumnezeu. Apoi s-a pregatit Ilie sa aduca jertfa. Deci a poruncit sa-i aduca 12 pietre, din care a zidit altar Domnului Savaot. Peste el a pus lemne, iar deasupra, vitelul injunghiat. Imprejurul altarului a sapat un sant ca de doua masuri de saminta. Apoi a poruncit sa umple patru vase cu apa si sa le toarne peste jertfa, o data, de doua ori, pina a treia oara, incit tot jertfelnicul s-a udat si santul dimprejur s-a umplut cu apa pina sus.
Altarul facut de Sfintul Ilie pe muntele Carmel inchipuia altarul Bisericii crestine intemeiate de Hristos prin jertfa Sa de pe Golgota. Astfel, cele 12 pietre ale altarului simbolizau pe cei 12 Apostoli, care stau la temelia Bisericii. Lemnele de pe jertfelnic simbolizau multimea mucenicilor ucisi pentru Evanghelie. Vitelul de jertfa este Insusi Hristos care se jertfeste pe altarele sfintelor biserici in timpul Liturghiei pentru mintuirea lumii. Santul sapat imprejurul altarului este valea acestei lumi in care incape saminta invataturii Vechiului si Noului Testament. Cele patru vase in care se cara apa peste jertfelnic, sint cei patru evanghelisti. Cele trei turnari arata cele trei persoane ale Preasfintei Treimi. Apa care a umplut santurile este invatatura Evangheliei, iar focul ce s-a pogorit din cer si a mistuit altarul si jertfa, inchipuieste revarsarea Duhului Sfint care sfinteste, lumineaza si innoieste toate.
La urma s-a rugat Ilie, zicind: Auzi-ma, Doamne, auzi-ma acum cu foc, ca sa cunoasca astazi poporul acesta ca Tu singur esti Dumnezeu in Israel si ca eu sint slujitorul Tau (III Regi 18, 36). Deci, pogorindu-se foc din cer, a mistuit toate: jertfa, pietrele si apa, incit tot poporul cazind la pamint, a strigat: Domnul este Dumnezeul meu! Domnul este Dumnezeu! (III Regi 18, 39). Apoi poporul a prins pe proorocii mincinosi si i-a ucis la riul Chison. Iar Ilie, suindu-se pe virful muntelui Carmel, s-a rugat lui Dumnezeu sa dea ploaie si indata a venit un vifor mare si a plouat pe fata a tot pamintul.
Auzind Izabela de uciderea proorocilor ei, s-a miniat foarte tare pe Ilie si cauta sa-l omoare, iar el de frica, caci si el "era om neputincios", a fugit in Iudeea si se ruga sa-i trimita Dumnezeu moarte, ca sa nu mai vada faradelegile poporului inchinator de idoli. Dupa ce a fost hranit de un inger, a mers 40 de zile si 40 de nopti, pina la muntele lui Dumnezeu, Horeb (III Regi 19, 8). Acolo i s-a aratat Domnul, in adiere de vint subtire (III Regi 19, 12). Apoi a luat porunca sa se intoarca si sa unga pe Elisei prooroc in locul sau.
Ascultind Sfintul Ilie pe Dumnezeu, s-a intors in Samaria, a uns pe Elisei prooroc in locul sau, a mustrat din nou pe Ahab si pe Izabela pentru ca au omorit pe un om sarac, anume Nabot si i-a luat via. A mustrat, de asemenea, pe Ohozia pentru inchinarea la idoli, apoi, luind pe Elisei, ucenicul sau, s-a dus in partile Iordanului si, despartind apa in doua cu cojocul sau, a trecut de cealalta parte si i-a zis lui Elisei: Cere de la mine ce sa-ti fac, inainte de a fi luat de la tine. Duhul care este in tine, sa fie indoit in mine, a raspuns Elisei. Si, pe cind vorbeau, iata, caruta de foc si cai de foc au rapit pe Ilie si l-au ridicat spre cer. Iar Elisei, privind, a strigat: Parinte, parinte, caii si carutele lui Israel! (IV Regi 2, 12). Deci, luind cojocul care cazuse de la Ilie, a despartit Iordanul in doua si s-a dus catre muntele Carmel.
Asa s-a urcat dumnezeiescul Ilie cu trup cu tot la locasurile ceresti, fara a gusta moartea, de unde apoi va fi trimis in vremea de pe urma, sa vesteasca lumii apropierea judecatii de apoi si va gati calea venirii lui Hristos la judecata, ca un al doilea Inaintemergator. Atunci va fi omorit Ilie de sabia lui Antihrist, impreuna cu Enoh. Nu dupa multi ani ticalosul Ahab a murit intr-un razboi, al carui singe i l-au lins ciinii. La fel si femeia sa, Izabela, care de atitea ori a voit sa omoare pe marele prooroc, cazind dintr-un turn, a murit, iar trupul ei i l-au mincat ciinii inaintea cetatii, dupa proorocia Sfintului Ilie.
Asa a facut si Sfintul Ilie. A folosit toiagul secetei si varga foametei ca sa smereasca pe cei rai si inchinatori la idoli. Ca este firesc la Dumnezeu sa-i imblinzeasca pe neascultatori si necredinciosi cu friul foametei si cu zabala suferintei. Astfel, dupa trei ani si sase luni de seceta, s-a smerit Ahab si s-a milostivit Dumnezeu spre poporul cel amagit de el, dind ploaie pe fata pamintului.
Vedeti, fratilor, rivna lui Ilie pentru credinta, pentru adevar si pentru mintuirea oamenilor? Cine dintre noi are macar o picatura din credinta Sfintului Ilie, din sfintenia vietii lui si din rivna lui pentru cele sfinte? Cine dintre noi are atita rivna cit aveau parintii si sfintii nostri pentru Biserica, pentru rugaciune, pentru cinstirea cartilor sfinte si pentru ajutorarea aproapelui? Sa nu slabim cu totul in credinta si rivna, ca fara acestea nu ne putem mintui. Daca nu mergem mai des la biserica, sa avem rivna macar o data pe saptamina sa luam parte. Sa avem rivna si pentru dreapta credinta, pentru buna crestere a copiilor si pentru milostenie la cei lipsiti. Daca pierdem rivna rugaciunii, indata slabim si in credinta, la biserica ne ducem tot mai rar si lucrul nostru nu este cu spor, pentru ca ne-am departat de calea pocaintei. Deci sa aparam aceasta virtute de sectantii care cauta sa ne jefuiasca rivna pentru a deveni goi sufleteste, plictisiti la rugaciune, lenesi la biserica, greoi la citit si fara spor la cele bune.
Sa invatam astazi de la Sfintul Ilie cit de mare este puterea rugaciunii, precum si puterea de a lega si dezlega, data de Dumnezeu oamenilor sfinti si preotilor. Ilie a legat cerul sa nu ploua, iar Dumnezeu nu voia sa dezlege legatura proorocului, ci a respectat legatura si canonul dat de el samarinenilor. Iar cind Ilie a dezlegat norii pentru ploaie, prin cuvintul gurii sale, indata s-au adunat nori pe cer cu vifor mare si a udat fata pamintului.
Vedeti puterea cuvintului la prooroc? Vedeti cit de mare este puterea, pe care o avea Ilie, de a lega si dezlega cerul? Insa proorocii Vechiului Testament aveau acest har prin voia lui Dumnezeu, dar pina la Hristos nimeni nu putea sa lege si sa dezlege pacatele oamenilor. Caci puterea de a dezlega pacatele este cu mult mai mare decit aceea de a dezlega cerul. Iata, deci, ca mai mult decit Ilie este preotul Legii Noi, care leaga cerul si adincul si dezleaga raiul si iadul prin Taina Sfintei Spovedanii. Ilie leaga cerul sa nu ploua, iar preotul leaga raiul ca sa nu intre pacatosii in el fara pocainta. Ilie dezleaga norii sa ploua, iar preotul dezleaga, nu norii cerului, ci pacatele oamenilor, ca sa poata intra in imparatia lui Dumnezeu. Iata, deci, ca mult mai mare este puterea si harul dat preotului, decit puterea data proorocului Ilie. Sa ascultati, fratilor, de preotii si duhovnicii vostri, ca fara ei nimeni nu ne poate dezlega pacatele, nici chiar ingerii din cer. Primiti canonul dat la spovedanie si-l faceti, ca sa nu ramineti sub legatura nedezlegata. Daca va este canonul greu, cereti altul mai usor si nimic sa nu faceti fara sfatul si dezlegarea duhovnicului.
Ati inteles inca din predica de astazi ca Ilie a adus jertfa singeroasa pe muntele Carmel, ca semn de impacare a samarinenilor cu Dumnezeu, adica a savirsit in chip simbolic liturghie de impacare pe Carmel, ca sa ne aminteasca noua cit de mare este puterea Sfintei Liturghii. Sa pretuim jertfa lui Hristos, adica dumnezeiasca Liturghie, pe care numai preotii pot sa o savirseasca. Sa nu uitati ca nu este mintuire pe pamint fara Sfinta Liturghie. Ea a fost simbolizata chiar de la inceputul creatiei, prin jertfa lui Abel si a lui Avraam, care a adus jertfa pe insusi fiul sau, Isaac, precum si prin celelalte jertfe de multumire aduse de Moise, de Aaron, de Isus Navi, de David si de toti dreptii Legii Vechi.
Sa pretuim Sfinta Liturghie, ascultind-o cu mare evlavie, caci ea repeta jertfa Domnului de pe cruce si ne mentine in strinsa legatura cu Dumnezeu prin Sfinta Impartasanie. De aceea, fara jertfa liturgica nimeni nu se poate mintui. Cind auzim clopotele bisericii sa mergem la slujba, ca Hristos ramine cu noi mai ales prin Sfinta Liturghie. Mare pacat fac acei crestini care stau sarbatoarea acasa si nu vin la biserica sa asculte Sfinta Liturghie.
Alta invatatura folositoare de suflet ne da Sfintul Ilie astazi prin cuvintele adresate poporului pe muntele Carmel, cind le-a zis: Pina cind veti schiopata cu amindoua picioarele? (III Regi 18, 21). Care sint cele doua picioare cu care mergem la Dumnezeu? Sint credinta si faptele bune. Si precum nu putem merge intr-un picior, tot asa nu putem merge la Dumnezeu numai prin credinta, fara fapte bune. Sa ne silim a pastra cu sfintenie dreapta credinta si a lucra dupa putere faptele bune. Una fara alta ne impiedica mintuirea. Fara amindoua, schiopatam de ambele picioare si nu putem urca scara mintuirii care ne duce la imparatia lui Dumnezeu.
Ati vazut apoi soarta proorocilor mincinosi care au inselat poporul si l-au atras la inchinarea de idoli? Pe toti acestia i-au prins oamenii si i-au ucis pe Carmel. Iata soarta profetilor si invatatorilor mincinosi din zilele noastre, care cauta sa amageasca pe credinciosi, sa-i rupa de Biserica, de Traditie, de icoane, de Maica Domnului, de Sfintele Taine, de dreapta credinta si de tot ce avem noi mai scump pe lume, rastalmacind Sfinta Evanghelie dupa capul lor. Sa nu-i ascultati, nici sa-i primiti in casa, nici sa va duceti la adunarile lor, ca sa nu va insele si sa va ajunga pedeapsa lui Dumnezeu.
Sa raminem in Biserica cu Hristos si cu toti sfintii Lui. Aici este mintuirea, bucuria, pacea si speranta noastra. Iar afara de Biserica, sint cei cazuti din credinta, apostatii, necredinciosii, ereticii, proorocii mincinosi, tradatorii, betivii, desfrinatii si toti cei ce sint stapiniti de patimi si nu vor sa se pocaiasca. Soarta lor o aminteste cel mai bine Sfintul Apostol Pavel, care zice: Nu va amagiti. Nici desfrinatii, nici inchinatorii la idoli (adica cei robiti de patimi), nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici hulitorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 9-10).
In tara noastra Sfintul Ilie este foarte cinstit de credinciosi. Avem biserici si minastiri cu hramul lui si crestini care-i poarta numele. Insa nu avem destui pastori, monahi si credinciosi care sa-i urmeze viata si rivna lui Ilie pentru Hristos si pentru Evanghelie. Dar "intru smerenia noastra ne va pomeni si pe noi Domnul".
Sa-l rugam pe Sfintul Prooroc Ilie, sa mijloceasca inaintea lui Dumnezeu pentru noi si pentru toata lumea, ca sa ne dea Domnul pace, ploaie timpurie si tirzie, sa sporeasca credinta noastra, dragostea, rugaciunea si rivna noastra pentru Biserica si pentru faptele bune, spre slava lui Dumnezeu si mintuirea sufletelor noastre. Amin.
Home Page
Copyright © 1999 BullSoft. All Rights Reserved.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu