5 4 Noiembrie 2001, ora 3,30 zori de zi !
O LUMINĂ albă ca un fulger, îmi luminează ochii şi-mi pătrunde în tot corpul ,şi astfel mă trezesc, dar nu deschid ochii şi văd cu ei închişi UN CER de noapte. Pe CERUL de noapte , văd UN CERC mare, format din alte multe CERCURI.Acestea formau un tot unitar de Cercuri concentrice , şi aveau culoarea închisă, până spre maro.
Obiectul acesta care era enorm de mare, cu CERCURI concentrice ,începe a se roti de la dreapta la stânga, în inversul acelor de ceasornic.
În acest moment de rotire puternică, tot ce erau CERCURI concentrice, se dezlipeau unul de altul, se separau, se dezintegrau ,şi devin orbitor de strălucitoare . Le văd cum dispar unul după altul, ca nişte discuri luminoase alb- argintii ,strălucitoare foarte. Aceste DISCURI luminoase, urcau în înaltul CERULUI de noapte ,în diagonală.
După dispariţia OZN-ului mamă şi a DISCURILOR multe ce a ieşit din el, după dezintegrare ,Cerul a rămas liber, senin pe moment, şi părea a fi pace.
Dar...cât am clipi din ochi, au apărut în locul Discurilor alb-argintii strălucitoare foarte, au apărut multe RACHETE .
Acele RACHETE , care zboară singure prin aer, şi au ţinte precise ! Aceste RACHETE vin de jos, de pe Pământ şi au un scop bine definit, şi anume: acela de a pescui AVIOANELE multe, sub forma păsării de noapte, adică a LILIACULUI !
Aveau aripile unite între ele, şi botul foarte ascuţit precum săgeata unui arc. Sau formă de fluture, aş mai putea spune.
Era plin CERUL de AVIOANE de acest fel, precum şi cum era plin, CERUL de RACHETE care erau trimise de pe Pământ,ca să prindă AVIOANELE ,care zburau precum LILIECII noaptea.
Atunci când O RACHETĂ ajungea la un avion, acesta era prins ca într-un ecran pătrat de lumină albă strălucitoare.
Când pleca RACHETA de la Pământ, vedeam şi AVIONUL cu aripi ca de liliac, prins în pătratul de lumină albă, orbitor de strălucitoare.
Acest pătrat de lumină albă, care capturase AVIONUL, îndrepta AVIONUL spre orice direcţie ar fi dorit. Aş putea spune că, atât RACHETELE ,cât şi AVIOANELE tip "PASĂRE DE NOAPTE ", aveau acelaşi scop şi colaborau foarte bine ,unii cu alţii.
Cerul era gri de obiecte luminose, de rachete şi avioane, care era direcţionate de rachetele ce ajungeau la ele în aer, în toate direcţiile de pe CERULUI şi a Pământului.
Dragii mei, ştiinţa a ajuns mult prea departe cu armele de ucidere în masă, dar DUMNEZEU va avea grijă ca aceste arme, să nu poată fi folosite asupra CREAŢIEI LUI.
In articolul următor, veţi afla de ce spun acest lucru.
Cu dragoste, MARIA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu