SFINŢII ZILEI DIN 13 IANUARIE 2014 !

 13  ianuarie  2014  !                               

13 Ianuarie - Sfinţii  Mucenici 

Ermil  şi  Stratonic ; Sfântul  

Ierarh  Iacob , Episcopul  din

NISIBE ! 

1.    Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic († 314) – Aceşti sfinţi au trăit în ţinutul Iliricului şi al Dunării de Mijloc, pe vremea persecuţiilor împotriva creştinilor declanşate de împăratul Licinius (250-325). Ei s-au făcut fraţi de cruce prin mucenicie, pentru că Sfântul Mucenic Ermil fiind diacon şi suferind chinurile cele amare pentru Domnul Hristos, Stratonic a simţit prin Duhul Sfânt, Dătătorul de viaţă, durerea prietenului său, şi plângând pentru el, s-a vădit în faţa în faţa păgânilor. Chemat înaintea împăratului Liciniu, Stratonic a răspuns hotărât că este creştin. Din acest motiv el a fost supus supliciilor şi în timp ce era chinuit striga: „Ermile, roagă-te lui Hristos pentru mine, să-mi dea putere să-mi păzesc credinţa tare şi nemişcată, să fiu mai presus de prigonitorii mei!”. După o noapte de temniţă, cei doi prieteni au fost duşi din nou la judecată şi din nou chinuiţi. În cele din urmă împăratul a hotărât moartea lor prin înec. Astfel, Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic s-au învrednicit de cununa muceniciei în adâncul apelor Istrului, scrie basilila.ro.

2.    Sfântul Ier. Iacob, Episcopul din Nisibe – A fost unul dintre ierarhii cei mai de seamă ai Bisericii din Siria. A scris o rânduială a Sfintei Liturghii şi 26 de cărţi în limba siriană şi a compus 18 cântări în limba armeană. La început a trăit prin păduri, îmbrăcat în piei de capră şi de cămilă ca Sfântul Ioan Botezătorul, hrănindu-se cu rădăcini şi ierburi. Bunul Dumnezeu l-a înzestrat cu darul săvârşirii minunilor. Teodoret în „Istoria bisericească”, Teofan în „Cronica Alexandriei” şi chiar Filostorghie arianul istorisesc cum Sfântul Iacob a scăpat în chip minunat oraşul Nisibe de năvălirea perşilor. În anul 348, Spor al II-lea a năvălit cu armata asupra oraşului Nisibe. Sfântul Iacob s-a rugat lui Dumnezeu şi din văzduh au venit asupra cotropitorilor ţânţari şi muşte câineşti. Istoricul francez Duschesne L. spunea că oraşul Nisibe s-a apărat în chip eroic şi locuitorii lui „încurajaţi de Iacob, celebrul lor episcop, au respins timp de patru luni, toate asalturile regelui Sapor”. Printre cei asediaţi se aflau şi ofiţeri romani trimişi de împăratul Constantin (fiul lui Constantin cel Mare) care conduceau operaţiunile militare de apărare. Sfântul Iacob a călătorit de mai multe ori în Persia pentru a întări şi încuraja pe creştinii de acolo. A luat parte la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325 împotriva lui Arie. A trecut la Domnul în anul 358 şi a fost îngropat în biserica din Nisibe, zidită chiar de el.

                     Cu dragoste, Maria.