LOVIŢI ! LOVIŢI ! ŞI IADUL , ERA NEGRU PE PĂMÂNT ŞI CĂRĂRI DE FOC PÂNĂ LA CER !

              30  Ianuarie  2002 ora 6,25 dimineaţa !

Trează  fiind, văd cu ochii închişi UN CER de noapte obişnuit, albastru transparent.
Brusc aud GLAS, care spune pe un ton la imperativ : 
          "LOVIŢI ! LOVIŢI "!

În acest moment, Cerul se schimbă brusc din albastru  transparent în negru ca abanosul.
Pe acest CER negru ca abanosul, la înălţimea pe unde zboară elicopterele, văd scris cu litere albe extrem de strălucitoare, UN SINGUR  CUVÂNT :
Acesta era scris aşa :

                        "L O V I Ţ I  "

Cuvânt scris pe CERUL  negru cu litere de tipar  micuţe şi cu distanţă între ele.
Şi era acest CUVÂNT - LOVIŢI -, era cu faţa spre pământ orientat.
Deci ceea ce am văzut scris, am şi auzit spus de UN GLAS, poruncitor şi răsunător.
Puţin mai târziu, văd cu ochii închişi spre Apus, cum de la Pământ se ridică până la Cer, şiruri de foc ! Aşa precum curge apa la inundaţii, tot aşa se urcau de la Pământ până la Cer, limbi de foc, ca nişte cărări de foc. Pământul era tot în negru întuneric, doar cărările de foc se ridicau la propriu până la Cer şi se îndreptau spre Răsăsrit traversând Bolta Cerească ,precum Curcubeul după ploaie.
Parcă coborâse iadul pe pământ, aşa arăta totul.
PĂMÂNTUL în negru întuneric, dar totodată de deasupra lui, se ridicau cărări de foc până la Cer.
Cărările de foc, erau roşii, iar Cerul peste care se întindeau acestea ,devenise ca un bulgăre de Soare.
Cerul tot s-a aprins, iar Pământul de negru întuneric a fost cuprins. 
Dragii mei, întotdeauna CREDINŢA, NĂDEJDEA  ŞI  DRAGOSTEA, ne-au scos din toată nevoia şi din tot necazul. Să rămânem cu inima şi sufletul, întru IISUS  HRISTOS, şi vom fi ocrotiţi şi apăraţi de tot ce este rău.
             Cu dragoste şi cu preţuire, MARIA