12 Octombrie 2005, dimineaţa !
Mă trezisem, dar mai leneveam în pat puţin. Stăteam cu ochii închişi, când aud GLAS, care spune ceva tare frumos, citez :
"LUCRĂTORUL CEL DE SUS, ESTE IISUS CEL DE SUS "!(la care un alt Glas, întreabă contrariat foarte, citez ):
"CUM ADICĂ , NU SE CADE SĂ FELICITĂM ASTA ? (şi răspunsul veni imediat ):
DA ! SE FELICITĂ FIUL DEZGHEŢAT AL LUMII "!
Clipă în care, am în faţa ochilor închişi ,UN CER senin, bleu ca de oglindă.
Dar ,cât ai clipi din ochi, pe Bolta Cerească se adună iute, spre Apus, câţiva NORI ALBAŞTRI , precum toporaşii de pădure.
Şi MINUNEA se întâmplă !
Din mijlocul acestor Nori albaştri, apare UN CHIP viu.
Sau mai bine spus,CAPUL MÂNTUITORULUI !
Avea acelaşi păr castaniu roşcat, ondulat şi lunguţ până pe umeri, CHIPUL SĂU, era roziu, iar în OCHII LUI IISUS, vedeam O LUMINIŢĂ albastră, albastră. Un albastru violet şi foarte strălucitor. LUMINIŢA di ochii MÂNTUITORULUI, se mişca încontinuu şi strălucea mai tare decât orice Stea de pe Cer.
IISUS HRISTOS, era ca şi în carne şi oase, printre NORII ALBAŞTRI, de pe CERUL SENIN, şi ERA MAI VIU, DECÂT TOŢI OAMENII LA UN LOC, de pe acest Pământ.
MÂNTUITORUL, de acolo de SUS, privea blând şi cu tristeţe spre PĂMÂNT, în timp ce LUMINIŢA albastră din ochii SĂI, se mişca şi strălucea încontinuu.
Dragii mei, dăruiţi DRAGOSTE şi bunătate semenilor, căci şi DUMNEZEU este tot DRAGOSTE şi BUNĂTATE !
Şi tot cu dragoste, Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu