CERUL NEGRU CU FOC , STĂTEA SĂ CADĂ ! SOARELE , FUSESE ÎNGHIŢIT DE FOCUL DIN CER !

                               27  IANUARIE  2002 , 
                                ORA 5,45  ZORI DE ZI !

Dormeam, dar în acelaşi timp vedeam O  LUMINĂ  orbitoare, în faţa ochilor închişi.
Această LUMINĂ , m-a trezit de-a binelea şi nu deschid ochii, căci nici nu aş putea ! In acel moment mă contopesc pur si simplu, cu tot ce trăiesc, de parcă aş fi(şi chiar sunt ) acolo.
Deci , văd UN CER negru  ,cu o poartă  mare cu mult foc în el. Aşa precum arată cărbunii negri în sobă, pe jăratec , şi care se aprind unul de la altul, tot aşa arăta şi POARTA din CERUL negru , ca nişte cărbuni pe care-i scot minerii din mină, ca nişte cărbuni încinşi.
În mijlocul CERULUI  negru , cu acea poartă cu jar mare în el, se află O GROAPĂ ca un tunel de foc.
În acest TUNEL de foc din CERUL  încins, stă scufundat  SOARELE. UN  SOARE  roşu ca şi sângele ! 
În CERUL  NEGRU INTENS, se deschidea POARTA  CU CĂRBUNII  APRINŞI, ŞI ÎN MIJLOCUL PORŢII DIN CER , SE SCUFUNDA  SOARELE SÂNGERIU.
CERUL  NEGRU , poarta  din CERUL  negru în care era scufundat SOARELE , stăteau gata să cadă ! Să cadă pe Pământ ! Şi atunci, au apărut DOUĂ  GRINZI  mari, imens de mari tot negre.
Aceste GRINZI, erau puse la oriontal la distanţă una de alta, şi susţineau  tot CERUL  negru şi poarta de foc din CER.
Dar GRINZILE uriaşe nu stăteau singure, ci erau susţinute chiar din faţa PORŢII DE FOC, de DOI  SFINŢI !
ACESTI  DOI  SFINŢI, în veşminte lungi, ţineau cu spatele lor, toată BOLTA CEREASCĂ, care stătea să cadă cu tot cu foc şi Soarele sângeriu. 
POARTA  DE FOC, părea că macină tot CERUL negru. SFINŢII  ÎMPINGEAU GRINZILE LA LOC, deoarece si acestea s-au aprins si fumegau.Din CERUL negru, începe a cădea cenuşă şi funingine neagră. Oamenii de pe Pământ erau uimiţi şi împietriţi de ceea ce vedeau. Din CER ,a început să cadă precum coaja de copac arsă, aşa arsură cădea din CERUL  negru şi din TUNELUL, ca O POARTĂ din mijlocul CERULUI  negru, unde SOARELE era bine scufundat, şi era roşu ca sângele.Şi totul se întâmpla exact în mijlocul BOLŢII CERESTI.
Închipuiţi-vă prieteni, că treceţi printr-un tunel, şi când ajungeţi în faţa lui, vedeţi că e plin de jăratec şi de cărbuni aprinşi, iar în mijlocul lui se află şi UN SOARE  roşu ca sângele scufundat în focul din CER.
Cei doi SFINŢI,FĂCEAU EFORTURI URIAŞE, ca să ţină GRINZILE CELE DOUĂ, care sprijineau CERUL ŞI FOCUL din CER.
Dragii mei, nu ştiu ce înseamnă toate acestea, nu am voie a le tălmăci şi nici nu ştiu; dar ştiu că DUMNEZEU ne-a promis nouă un alt CER, un alt SOARE şi un alt PĂMÂNT.
Când va fi...numai DUMNEZEU  ştie. Noi trebuie să avem nădejde şi CREDINŢĂ, şi DUMNEZEU nu ne va pierde pe noi, căci suntem LUCRUL MÂINILOR SALE !
                    Cu dragoste şi preţuire, Maria