IISUS HRISTOS A TRAIT 33 DE ANI ! O MARTURISIRE A PESCARILOR APOSTOLI DE ACUM 2000 DE ANI !

Dragii mei,

In aceasta noapte ,in timp ce scriam aici pe Blog,aud un glas care spunea ceva minunat de frumos.

Era un glas care rasuna atat in Cer,cat si pe pamant.

Stim cu totii ca ,varsta la care Mantuitorul a fost rastignit este foarte controversata,in sensul ca, multe minti "luminate" spun cu totul alta varsta,fiecare dupa gandirea sa si dupa cum crede de cuviinta, dupa cum s-a informat din popor sau din anumite scrieri vechi,scrieri ce nu pot fi confirmate ca fiind cele reale.

Dar iata dragilor,ca in aceasta noapte, doi dintre Apostolii pescari ai Lui Iisus Hristos -Mantuitorul Lumii intregi, Sfinti Apostoli din anii in care a trait Mantuitorul pe pamant, vin ca sa ne confirme cu exactitate ,varsta la care a murit Mantuitorul rastignit pe Cruce.

Deci,auzeam un glas care spunea cu fermitate asa:

"Iisus a trait 33 de ani ! 

Dar un alt glas ,spune cu mare bucurie si cu multa iubire in glas,asa:

"El S-a urcat in Barca noastra si a Inviat a 3 a zi dupa Scripturi!"

Da, Mantuitorul Iisus Hristos,Fiul Lui Dumnezeu si al Prea Curatei Fecioare Maria, S-a urcat in Barca noastra! El a trait 33 de ani!"

Iata dragilor, confirmarea ca IISUS HRISTOS a trait doar 33 de ani pe pamant.

La varsta de 33 de neimpliniti,IISUS MANTUITORUL nostru bland si prea iubit, S-a lasat rastignit de iudei,ca sa se implineasca Scriptura.

Sa ne inchinam si noi dragilor, sa ne inchinam cu tota fiinta noastra,cu tot sufletul nostru Mantuitorului nostru Iisus Hristos,si sa-L rugam ca sa ne ierte pacatele si sa ne mantuiasca sufletul.

Sa ne inchinam Maicii Lui Dumnezeu ,Pururea Prea Curatei Fecioare Maria,care se roaga pentru noi si pentru iertarea pacatelor noastre. 

Cu dragoste ,Maria.

P.S.

Evanghelia din duminica aceSfânta Evanghelie după Luca

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

Capitolul 5

1.	Pe când mulţimea Îl îmbulzea, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, şi El şedea lângă lacul Ghenizaret,
2.	A văzut două corăbii oprite lângă ţărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele.
3.	Şi urcându-Se într-una din corăbii care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la uscat. Şi şezând în corabie, învăţa, din ea, mulţimile.
4.	Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi.
5.	Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.
6.	Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele.
7.	Şi au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se afunde,
8.	Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos.
9.	Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră.
10.	Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni.
11.	Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.
12.	Şi pe când erau într-una din cetăţi, iată un om plin de lepră; văzând pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi I s-a rugat zicând: Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti.
13.	Şi întinzând El mâna, S-a atins de lepros, zicând: Voiesc, fii curăţat! Şi îndată s-a dus lepra de pe el.
14.	Iar Iisus i-a poruncit să nu spună nimănui, ci, mergând, arată-te preotului şi, pentru curăţirea ta, du jertfa, precum a orânduit Moise, spre mărturie lor.
15.	Dar şi mai mult străbătea vorba despre El şi mulţimi multe se adunau, ca să asculte şi să se vindece de bolile lor.
16.	Iar El Se retrăgea în locuri pustii şi Se ruga.
17.	Şi într-una din zile Iisus învăţa şi de faţă şedeau farisei şi învăţători ai Legii, veniţi din toate satele Galileii, din Iudeea şi din Ierusalim. Şi puterea Domnului se arăta în tămăduiri.
18.	Şi iată nişte bărbaţi aduceau pe pat un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru şi să-l pună înaintea Lui;
19.	Dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s-au suit pe acoperiş şi, printre cărămizi, l-au lăsat cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus.
20.	Şi văzând credinţa lor, El le-a zis: Omule, iertate îţi sunt păcatele tale.
21.	Iar fariseii şi cărturarii au început să cârtească, zicând: Cine este Acesta care grăieşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu?
22.	Iar Iisus, cunoscând gândurile lor, răspunzând a zis către ei: Ce cugetaţi în inimile voastre?
23.	Ce este mai uşor? A zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală şi umblă?
24.	Iar ca să ştiţi că Fiul Omului are pe pământ putere să ierte păcatele, a zis slăbănogului: Ţie îţi zic: Scoală-te, ia patul tău şi mergi la casa ta.
25.	Şi îndată, ridicându-se înaintea lor, luând patul pe care zăcuse, s-a dus la casa sa, slăvind pe Dumnezeu.
26.	Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu şi, plini de frică, ziceau: Am văzut astăzi lucruri minunate.
27.	Şi după aceasta a ieşit şi a văzut un vameş, cu numele Levi, care şedea la vamă, şi i-a zis: Vino după Mine.
28.	Şi, lăsând toate, el s-a sculat şi a mers după El.
29.	Şi I-a făcut Levi un ospăţ mare în casa sa. Şi era mulţime multă de vameşi şi de alţii care şedeau cu ei la masă.
30.	Dar fariseii şi cărturarii lor murmurau către ucenicii Lui, zicând: De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?
31.	Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi.
32.	N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.
33.	Iar ei au zis către El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, de asemenea şi ai fariseilor, iar ai Tăi mănâncă şi beau.
34.	Iar Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât timp Mirele este cu ei?
35.	Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile.
36.	Le-a spus lor şi o pildă: Nimeni, rupând petic de la haină nouă, nu-l pune la haină veche, altfel rupe haina cea nouă, iar peticul luat din ea nu se potriveşte la cea veche.
37.	Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va sparge burdufurile; şi se varsă şi vinul şi se strică şi burdufurile.
38.	Ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi împreună se vor păstra.
39.	Şi nimeni, bând vin vechi, nu voieşte de cel nou, căci zice: E mai bun cel vechi.

Asta ne relatează o întâmplare aparent obişnuită din viaţa de pescari a apostolilor. După o noapte în care nu pescuiseră nimic,Mântuitorul se alătură lor şi-I îndeamnă să arunce plasele în dreapta luntrii. “Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, vom arunca mrejele. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele…Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El “(Luca 5,1-11).

Au lăsat totul şi L-au urmat imediat. Pentru ca să fie pescari de oameni. Şi aveau să ajungă adevăraţi pescari de oameni! Apostolii Domnului, prietenii Lui, stâlpi ai Bisericii…

O Evanghelie a convertirii, acest text scripturistic. A urmării lui Hristos.

De ce oare i-a ales Domnul tocmai pe aceşti simpli pescari? Aceasta era întrebarea (una dintre întrebări) care îi frământa pe mulţi dintre farisei, oameni corecţi de altfel, buni cunoscători ai Legii, ai Scripturii. Se considerau mai îndreptăţiţi să fi fost ei cei aleşi şi nu acei…ignoranţi de pescari! Mântuitorul cunoştea inima acestora şi ştia ca ei nu pot renunţa la ale lor şi să-L urmeze necondiţionat. Petru,Ioan,Iacov şi ceilalţi apostoli erau capabili de această lepădare de sine şi de cele ale lumii,erau şi vrednici să-L urmeze şi să-L asculte. Aveau să mai meargă cu Domnul pe mare şi în alte dăţi. Iar El avea să-i salveze în multe rânduri de pericole, de furtuni, de încercări. Au înţeles că Domnul este şi Păstor bun şi cârmaci al corabiei, gata să-şi ducă prietenii la liman. Au înţeles că lângă El este bine, că lângă El orice încercare, greutate sau suferinţă este mai uşor de îndurat şi de trecut. El este mâna salvatoare, braţul care întăreşte, Cuvântul care îmbărbătează şi dragostea care mântuieşte. Ei, acei oameni atât de simpli, au înţeles asta! Şi L-au urmat! Iar Domnul şi-a respectat făgăduinţa şi i-a făcut pescari de oameni. I-a trimis din nou pe mare la pescuit, pe marea vieţii acesteia, în lumea aceasta asemenea unei mări învolburate, plină cu peşti de tot felul. I-a trimis să pescuiască oameni, să-i aducă la Domnul pe cei ce au auzit chemarea Sa mântuitoare.

Mesajul acestei Evangheliei este foarte limpede, mai limpede decât apele mării în care Domnul a făcut minunea pescuirii minunate. Hristos ne cheamă la El! Ne cheamă în fiece clipă. Ne cheamă să-L urmăm necondiţionat, cu aceeaşi inimă bună ca şi acei pescari deveniţi Apostoli. Nu avem niciun motiv ca să nu-L urmăm. Orice scuză am încerca, am ajunge imediat asemeni tânărului bogat care I-a întors spatele Domnului, mergând după bogăţiile lui. Hristos ne-a pescuit prin năvodul Botezului. Trebuie numai să râmânem în corabia Sa şi să-L urmăm spre limanul mântuirii noastre într-o corabie de nezdruncinat: corabia Bisericii! Al cărei conducător şi cârmaci este numai Domnul!

Pr. Liviu Burlacu
Centrul “Izvorul Tămăduirii”-Bacău