ŞI DUHUL SFÂNT MI -A VEGHEAT SOMNUL , PÂNĂ CÂND M - AM TREZIT !

                         29 Octombrie 2001,ora 3,45 !

Dormeam, dar în timpul somnului meu, vedeam O LUMINĂ albă orbitor de strălucitoare, care mă încălzea şi-mi aşternea în suflet PACEA şi liniştea LUI  DUMNEZEU.
La această oră, mă trezeşte această LUMINĂ orbitoare, nu deschid ochii, ci, văd cu ei închişi ceva minunat ! 
Deasupra patului meu, ca şi sub plafon, într-o LUMINĂ albastră - violet, văd UN  PORUMBEL ALB, CU ARIPILE FOARTE  MARI, ÎNTINSE LATERAL , păreau că sunt mai mari de 10 metri. PORUMBELUL  ALB, extrem de strălucitor, privea spre mine, şi mă acoperise toată cu ARIPILE  SALE, aşa de mare era. 
Am stat aşa cu ochii închişi, preţ de câteva secunde bune, privind la DUHUL  SFÂNT, sub chip de PORUMBEL, care-mi ocrotise sufletul pe timpul somnului.
Când au început să-mi curgă lacrimile de bucurie, PORUMBELUL  ALB ( DUHUL  CEL  PREA  SFÂNT ), a făcut UN  SEMICERC din ARIPILE SALE, şi le-a strâns, şi astfel S-a îndreptat spre Răsărit. 
În locul DUHULUI  SFÂNT, într-un NOR ALBASTRU transparent, în veşminte roşii-grena, foarte subţiri, ÎL  VĂD pe MÂNTUITORUL  ,ducându-ŞI  SFÂNTA  CRUCE  grea, pe umărul  SĂU  STÂNG, chinuit şi cu COROANA  de spini pe cap,  şi cu fruntea SA sângerândă.
Ca şi DUHUL  SFÂNT,  MÂNTUITORUL CU SFANTA  CRUCE pe UMĂRUL SĂU stâng, cu faţa însângerată, cu părul castaniu ,lunguţ până pe umeri, şi inelat părul, cu ochii SĂI trişti şi suferinzi, se îndrepta tot spre Răsărit.
Fraţilor, îndreptaţi-vă şi voi, cât mai este timp, spre CREDINŢĂ ! Spre DUMNEZEU  şi MAICA  DOMNULUI ! 
Ceea ce petreceţi voi, azi şi mâine şi în fiecare zi, dacă nu aveţi CREDINŢĂ, toate-s pulbere si cenusă, şi vă vor duce la pieire !
CREDINŢA, NĂDEJDEA  şi DRAGOSTEA sunt cele 3 virtuţi dumnezeieşti, care, dacă le vom împlini după VOIA  LUI  DUMNEZEU, vom câştiga ÎMPĂRĂŢIA  CEREASCĂ !
                       Cu dragoste, Maria.