SFANTUL IERARH NICOLAE OPRESTE FURTUNA , CU DRAPELUL ROMANESC !

                    8 Ianuarie 2019,ora 3,19 zori de zi !

                                Dragii mei,


                .


                                  .

În aceasta dimineata in zori de zi, aud mai multe glasuri care ţipau ,se agitau,erau speriate foarte tare.
Si vad dragilor  un VAPOR in noapte,un VAPOR surpins de o FURTUNA foarte mare.
VAPORUL mai avea putin si cadea pe-o parte.
Din multimea de oameni care tipau ingroziti,aud un glas de barbat care striga cat il tineau puterile asa:

    "Vrem sa facă Sfantul Nicolae ,O MINUNE !
      Acum sa faca O MINUNE ,altfel nu cred ".

Apa era extrem de involburata,iar VAPORUL se clatina precum ramurile unui pom pe un vant puternic,si oamenii tipau ingroziti.
Brusc,in mijlocul lor, apare un barbat inalt ,imbracat in vesminte lungi si aurii, barbat ce deschide 2 usi de pe puntea VAPORULUI,usi care s-au deschis larg si vad in acea camaruta mai multe DRAPELURI agatate frumos, unul langa altul.
Era noapte,nu-i vedeam chipul,dar acest barbat avea o forta in mainile sale,de nevazut vreodata la vreun om pe pamant.

                 
Il vad cum ia din cele circa 5 -6 (poate mai multe)DRAPELE agatate frumos, ia doar unul si-l roteste in aer pe puntea VAPORULUI .
In clipa cand l-a rotit cu forta prin aer, pe VAPOR a apărut un CURCUBEU din TRICOLORUL ROMANIEI,CURCUBEU ce a cuprins VAPORUL in mijlocul său si toata lumea s-a linistit,inclusiv VAPORUL nu mai era in pericol.
Părea ca nici nu mai respira cineva pe acel VAPOR in mare pericol,asa de liniste era.
Si MAREA sau OCEANUL s-a linsitit, nu mai era involburata.
In clipa cand, prin rotirea DRAPELULUI prin aer,a apărut CURCUBEUL TRICOLOR al ROMANIEI,acum vad ca acel barbat nu era altcineva decat ,SFANTUL IERARH NICOLAE.
Da,SFANTUL IERARH NICOLAE a auzit glasul acelui om disperat ,si pentru acela cât si pentru ceilalti de langa el, pentru ca el sa creada,a venit si a infaptuit MAREA MINUNE.
I-a salvat din ghearele mortii,a oprit APA involburata si a reechilibrat VAPORUL.
MINUNEA cea MARE a fost savarsita de SFANTUL IERARH NICOLAE cu PUTEREA DUHULUI SFANT.
ROMANIA fratilor,este AURUL CREDINTEI in MANA LUI DUMNEZEU si a MAICII DOMNULUI !
PRIETENI dragi, sa chemam si noi pe SFANTUL IERARH NICOLAE in ajutorul nostru,ori de cate ori avem nevoie.
Sa fim incredintati ca va veni si ne va ajuta, si sa nu strigam niciodata ca ,daca nu va veni sa faca O MINUNE ,nu vom crede.
Iata o alta PILDA in care ,SFANTUL IERARH NICOLAE savarseste O MARE MINUNE :

Una Din Minunile Sfântului Nicolae: Cum A Izbăvit De La Înec Un Dreptcredincios

Posted on ianuarie 29, 2008.

Un om oarecare din Constantinopol, cu frica de Dumnezeu si credincios in Hristos, care iubea pe Sfântul acesta si era iubit si el de dansul, vrând oarecând sa facă o călătorie in alta tara, grăbindu-l treaba ce avea, s-a dus la biserica Sfântului de si-a făcut rugăciunea după obicei si, luandu-si ziua buna de la rude si de la prieteni, a intrat in corabie. Iar când a fost la 9 ceasuri din noapte, s-au sculat corăbierii sa întoarcă si sa întindă pânzele, începând alt vânt. Deci, intru acea vreme, s-a sculat si acest smerit om sa meargă după apa si, având toţi de lucru cu întinsul pânzelor, s-a întâmplat ca s-a împiedicat si a căzut in mare. Si, fiind întuneric si vântul pornind corabia înainte, n-au putut corăbierii sa-l ajute cu nimic, ci plângeau de amara moarte a acelui om. Iar el, cazând in mare, cum era îmbrăcat, si aflându-se acum in largul marii, a zis: „Sfinte Nicolae, ajuta-mi!

Si, strigând câtva timp acest cuvânt, o, minune!, s-a aflat omul in mijlocul casei sale, părându-i-se ca este in adâncul marii. Iar vecinii, auzindu-i glasul, s-au sculat, la fel si cei din casa, aprinseră lumina si, strângându-se si vecinii de afara, l-au văzut cu toţii stand in mijlocul casei si strigând; si apa de mare curgea din hainele lui. Deci, încremenind au rămas muţi de groaza, iar el a zis: „O, fraţilor, ce este aceasta ce vad?” Ca ştiu bine ca ieri, la noua ceasuri, când mi-am luat ziua buna de la voi, de la toţi, intrând in corabie, am purces la drum, ca având vânt bun, am mers câtva timp, iar când a fost la a doua si a treia straja de noapte, adică la noua ceasuri, m-am dus pentru apa si m-am împiedicat de corăbieri si am căzut in mare. Si chemam pe Sfântul Nicolae intru ajutor, iar acum nu ştiu unde mă aflu, ci spuneţi-mi voi ca eu mi-am ieşit din fire si sunt uimit”. Iar aceia, luând seama la cuvintele lui si văzând si apa marii, care curgea de pe dansul, strigau: „Doamne, miluieşte!”

Deci, dezbrăcându-se si luandu-si alte haine, s-a dus la biserica Sfântului Nicolae. Si acolo a petrecut cealaltă parte de noapte, căzând cu lacrimi si cu rugăciuni, la icoana Sfântului. Si, venind vremea Utreniei si strângându-se poporul, s-a făcut cunoscut la toţi minunea si s-au umilit toţi si s-au minunat de acele dulci aromate ce le adusese acel om, spre multa mulţumire Sfântului Nicolae, văzând si biserica plina de lumânări aprinse, slăvind pe Dumnezeu si lăudând pe Sfântul, vestindu-se aceasta mare si peste fire minune prin tot Constantinopulul. Si a ajuns pana si la urechile împăratului celui de atunci si ale Patriarhului, care, făcând sfat, au zis sa cheme pe acel om. Si, mergând el si istorisind înaintea multora cele pentru dansul, toţi au strigat: „Mare eşti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale si nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”. Si aşa, făcând Litii si Privegheri la care se strângea mult popor, mergea el la biserica Sfântului, slăvind si binecuvântând pe Dumnezeu si dând mulţumire credincioasei Sale slugi, Sfântului Nicolae.

“Cand iti va fi mai greu, sa-l chemi in ajutor pe Sfantul Nicolae!”

“Cand iti va fi mai greu, sa-l chemi in ajutor pe Sfantul Nicolae!”

6-12-2007

Ca Sfantul Nicolae este prezent si lucrator si astazi printre noi si nu a ramas doar un sfant vechi, despre care sa vorbim doar la trecut si care e imbracat intr-o aura legendara sau de basm stau marturie si minunile cele noi adunate in cartea alcatuita de Parintele rus Igor Filin, “Noi minuni ale Sfantului Nicolae“, aparuta la Editura Sophia, din care si noi am extras cateva marturii, spre intarirea credintei si a evlaviei noastre catre Sfantul Ierarh Nicolae:

Dupa cuvantul mamei

Conducandu-si fiul pe front, mama i-a spus: “Kolea, cand iti va fi mai greu, sa-l chemi in ajutor pe Sfantul Nicolae Facatorul de Minuni, si el te va ajuta“.

In timpul unei lupte, fiul ei impreuna cu un prieten au cazut prizonieri. Ziua era calda, zapada se topea, in schimb noaptea, cand au hotarat sa evadeze, au degerat atat de tare, incat nu mai aveau puteri. Kolea si-a amintit cuvintele mamei si a inceput sa se roage Sfantului Nicolae Facatorul de minuni, cerandu-i ajutor.

Tot atunci, doi soldati cu schiuri mergeau pentru o misiune de lupta. Unul voia sa mearga pe de-a dreapta, dar celalalt l-a convins sa faca un ocol. Ei i-au gasit pe cei doi camarazi degerati si i-au salvat. Slava si multumire Sfantului Nicolae Facatorul de minuni.

Roaba lui Dumnezeu Anna, orasul Sankt-Petersburg

Salvator de la inec

Vreau sa va impartasesc bucuria salvarii mele de la moarte de catre Facatorul nostru de minuni, Sfantul Ierarh Nicolae. Aceasta s-a intamplat acum aproape treizeci de ani. Pe atunci eram tanara, fara griji si duceam o viata nu chiar corecta, desi din copilarie purtam cruciulita si mergeam la biserica – ce-i drept, din cand in cand. Locuiam in orasul Toliati. Intr-o zi, impreuna cu inca doi tineri, am plecat sa ne plimbam cu barca pe Marea Kuibasev. La un viraj, barca noastra s-a rasturnat si eu m-am dus la fund.

In cateva fractiuni de secunda, prin fata ochilor mi-a trecut toata viata. Cu groaza m-am gandit la barbatul meu si la mama: ea nu va suporta moartea mea, va muri de inima, iar fiul imi va ramane orfan. Si din toata inima m-am rugat: “Sfinte Nicolae, ajuta-ma!“. Si iata ca am vazut cum venea spre mine un batranel, putin aplecat, sprijinindu-se de un toiag si cu piciorul ma impingea usor in sus. In aceeasi clipa am iesit la suprafata apei, m-am agatat de marginile barcii si astfel am ramas in viata. Barca nu s-a scufundat, deoarece avea perne de aer.

In tinerete, cand am plecat pentru prima data din casa parinteasca, mama m-a binecuvantat cu icoana Sfantului Nicolae. Aceasta iconita este mereu cu mine, o iau in toate calatoriile si sfantul ma ocroteste. In ziua cand am placat sa ma plimb cu barca, iconita nu era la mine.

In primii ani de dupa razboi, Sfantul Nicolae a ajutat-o si pe mama. I s-a intamplat sa calatoreasca odata cu camionul, unde se aflau inghesuiti multi oameni, la un loc cu un cantar mare pentru marfuri. Soferul era beat si conducea cu viteza mare. Soseaua ducea, serpuind, in vale.

Pe oameni i-a cuprins frica. Au inceput sa-i strige soferului sa incetineasca, insa el continua sa conduca cu o viteza si mai mare. Mama a inceput sa se roage cu voce tare Sfantului Nicolae. La o cotitura, cantarul a alunecat spre partea laterala a masinii, rupand-o. Masina s-a rasturnat, iar oamenii au cazut care incotro… Cand si-a revenit, mama a constatat ca se afla pe marginea drumului, intreaga si nevatamata. In jur zaceau ceilalti oameni gemand, iar unul chiar era strivit de cantar… Dintre toti cei care erau in camion, numai mama nu a suferit, pentru ca a cerut ajutorul Sfantului Nicolae.

In viata ni s-au intamplat multe alte minuni. In clipa cand parea ca nu mai exista nicio sansa, ajutorul sfantului nu intarzia sa vina.

Tatiana

Marturisirea unui intemnitat

Va scrie un om care se afla in inchisoare. Insa nu trebuie sa va speriati de acest cuvant. Martor imi este Dumnezeu, sunt curat in fata Lui si a oamenilor. Pacatul pentru care ma aflu aici nu este al meu. Poate ca Dumnezeu imi trimite o incercare, nu stiu…

Doar rugaciunea si cartile ma salveaza, insa cu cat mai mult citesc, cu atat mai multe intrebari imi apar. Doresc sa va povestesc ce mi s-a intamplat in oraselul Lopatki, regiunea Sverdlovsk.

In primavara anului 1994, in inchisoare pelagra a inceput sa faca ravagii. In fiecare zi aparea un nou sicriu: boala nu cruta pe nimeni, nici pe cei batrani, nici pe cei tineri. Mi-a venit si mie randul. Mi-a slabit vederea, picioarele mi s-au umflat, dintii au inceput sa mi se clatine, incat nu mai puteam manca. Dar, mai ales, au aparut vestitorii mortii – paduchii. In infirmerie nu mai erau medicamente. Am inteles ca nu mai aveam mult timp de stat aici pe pamant. Doar o minune ma putea salva. Si ea s-a intamplat. In Dumnezeu nu credeam, insa intelegeam ca boala mea era plata pentru viata pe care o dusesem inainte. Un om bun mi-a adus o iconita de carton a Sfantului Nicolae si mi-a spus: “Roaga-te si caieste-te. El te va ajuta“. Eu nu cunosteam nicio rugaciune, insa acest om mi-a explicat: “Vorbeste-i! vorbeste-i ca si cum ai vorbi cu mine. Spune-i tot ce ai mai tainic, tot ce ai pe suflet, ceea ce nu poti sa spui altcuiva. Marturiseste-i toata viata ta pacatoasa“.

Noaptea care a urmat a fost o noapte cumplita. Intelegeam ca nu voi mai ajunge pana dimineata si am inceput sa ma rog. Incet, putin cate putin, imi deschideam sufletul inaintea Sfantului Nicolae. Nu stiu daca aceasta a fost aievea, in vis sau in delir, insa vedeam in fata mea doi ochi mari care ma priveau si de care nu ma puteam ascunde si un zambet, incadrat intr-o barba alba. Privind acesta fata blanda, am jurat ca, daca voi ramane in viata, nu ma voi abate de la drumul pe care am apucat.

A venit si dimineata cu mult soare – prima dupa multe zile ploioase. M-a coplesit o dorinta mare sa traiesc, sa ma bucur de soare, de iarba, de oameni. Sufletul mi-era invaluit de multumire pentru faptul ca traiesc in aceasta lume minunata. Am inteles ca rezistasem. Mi-au reaparut puterile, aspiratiile, dorintele, de parca renascusem. Sprijinit intr-un bat, am iesit afara, sa ma bucur de caldura soarelui. Spre marea mea mirare, am vazut ca ma pot lipsi de toiag. Cu fiece ora ma simteam din ce in ce mai bine. Aceasta s-a intamplat pe data de 28 aprilie 1994. Am renascut. Dar cel mai important este faptul ca am gasit sensul vietii mele nemernice si pacatoase. Doar credinta il salveaza pe om, il face mai curat, mai bun, mai sensibil la durerea aproapelui.

V.N.Piscun, orasul Neviansk, regiunea Sverdlovsk

Nu a ingaduit batjocura

O femeie a relatat o intamplare care avusese loc in familia sa cand ea implinise abia sase ani. Mama ei era o femeie foarte credincioasa, dar tatal ei, comunist, se purta cu dusmanie fata de biserica. Mama era nevoita sa tina ascunsa de el, intr-un sifonier, printre haine, icoana Sfantului Nicolae, pe care o primise ca binecuvantare de la mama ei.

Intr-o zi ea a venit de la serviciu si a vrut sa aprinda focul in soba. Lemnele erau deja puse si trebuiau doar apirnse, insa nu reusea nicidecum. Cat n-a incercat – dar lemnele nu luau foc si pace!

Atunci s-a gandit sa le scoata din soba si o data cu ele a scos si icoana sfantului, pe care sotul o gasise in sifonier si hotarase s-o distruga cu mainile sotiei.

“Cine se roaga pentru tine?”

Cand eram mica, in satul nostru venea deseori un capitan de cursa lunga pentru a-si vizita parintii. Istorisirea lui mi-a ramas intiparita in minte toata viata:

“Corabia noastra – povestea el – a iesit in larg, ca de obicei, la pescuit. Marea era linistita, cand deodata a inceput sa bata un vant naprasnic. S-a starnit furtuna. Panzele s-au rupt, corabia nu mai putea fi manevrata si s-a alunecat pe o parte. Valurile mari o aruncau ca pe o cutie de chibrite. Nimeni nu putea sa ne vina in ajutor si cu totii am simtit ca moartea era inevitabila…

Am alergat spre puntea corabiei si, cu mainile ridicate catre cer, cu lacrimi in ochi, am inceput sa ma rog Sfantului Nicolae, cerandu-i ajutor. Cat timp a trecut, nu stiu, insa am observat ca furtuna a inceput sa se potoleasca. <<Baieti, le-am strigat marinarilor, intindeti panzele!>> <<Imposibil, a venit raspunsul, este o gaura in cala si apa a inceput sa patrunda in corabie>>. Eu insa insistam. In cateva clipe toti trei am intins panzele, desi de obicei nu reuseam sa facem acest lucru nici in zece oameni. Furtuna se potolea. Cand am coborat in cala, am ramas uluiti: un peste mare astupase gaura.

Cu lacrimi in ochi m-au inconjurat marinarii si ma intrebau: <<Capitane, spune-ne, cine se roaga pentru tine?>> Era in vremurile cand credinta se persecuta. Le-am raspuns: <<Bunica si mama, dar iata cine ne-a salvat>>, si am scos din buzunar portofelul unde pastram iconita Sfantului Nicolae Facatorul de minuni.

Conducerea ne-a rasplatit cu un concediu, iar marinarii m-au rugat sa le cumpar iconite cu Sfantul Nicolae si sa platesc la biserica o slujba de multumire. Toti care erau pe corabie au transmis salutari calduroase bunicii si mamei mele pentru rugaciunea lor”.

L.N.Goncearova, regiunea Volgograd