CERUL DIN CER, A COBORAT, DEASUPRA PATULUI MEU, SI M-A PRINS IN MIJLOCUL LUI, DUCANDU-MA, INTR-O CLIPA ,IN FATA,PREA SFINTEI TREIMI !

                                                    1 DECEMBRIE 2003, ora 0,30 !

Dormeam, si brusc, vad O LUMINA ALBA, puternica, care ma trezeste, nu deschid ochii, de fapt ,nici nu puteam, pentru ca, vedeam UN CER SENIN, ce a coborat, din CERUL noptii, care s-a deschis, cat ai clipi din ochi, si acest CER SENIN, coboara, pana deasupra patului meu, si ,simt ,O FORTA nevazuta, care ,pur si simplu, ma smulge, din trupul meu,  si ma simt prinsa, in m ijlocul CERULUI, care a coborat,la mine. Era ca ,UN NOR , bleu senin, sub forma CERULUI, pe care il vedem noi.
Acolo, in mijlocul NORULUI senin, ma simt prinsa, ca intr-o plasa, din care nu mai puteam iesi, ;ma simteam, usoara ca un fulg, si urcam la CER, cu viteza gandului. Imi ziceam, in sinea mea, prinsa in CERUL din CER, ca acesta, mi-a fost ,sfarsitul!
Cand am ajuns, SUS in CERUL SFANT,  vad ,O MASA MARE, SFANTA, dreptunghiulara, si de jur ,imprejurul MESEI SFINTE, stateau multi SFINTI, asezati circular,imprejurul MESEI.
SFINTII, erau incadrati ,in dreptunghiuri la vertical, dreptunghiuri de LUMINA albastra, cu mult auriu, stralucitor foarte, pe margine.,ca intr-o rama cu margini groase ,aurii orbitoare, erau incadrati SFINTII. SFINTII, aveau vesminte, rosii -grena  cu albastru- maro. Vesmintele SFINTILOR, cuprindeau, toate, aceste 4 culori. In spatele SFINTILOR, de jur imprejur, era intuneric, doar auriul orbitor, le lumina CHIPUL si vesmintele lor.
Pe mine, FORTA nevazuta, ma lasase, in mijlocul circular, al SFINTILOR, mijloc, ce era intrerupt, ca sa fiu si eu, cuprinsa, in CERCUL SFINTILOR, din fata SFINTEI MESE, unde, pe UN TRON INALT, STATEA ,SFANTA TREIME.
Asadar, fata in fata, cu PREA SFANTA TREIME, si cu SFINTII, de-a stanga si de-a dreapta mea, eram cuprinsa de teama, dar, si de bucurie. Uitasem, ca mai traisem, vreodata pe Pamant, sau ca as avea familie.
Cred ca, erau 4 SFINTI in dreapta mea, si 4 SFINTI, in stanga mea. Erau vii, si ma priveau, cu bucurie.
Cu frica si cutremur, priveam la SFANTA TREIME, care era la doar, cativa pasi, pe TRONUL INALT, la DUMNEZEU TATAL, FIUL SI SFANTUL DUH.
MINUNEA MINUNILOR, se intampla ,in urmatoarea clipa.
PREA SFANTUL DUH, in LUMINA SA ORBITOR DE ALBA SI STRALUCITOARE, SUFLA CATRE MINE, (din ciocul PORUMBELULUI), SUFLA ,RAZE DE LUMINA ALBE, ORBITOARE, ,care formase, pana unde eram eu, UN MIC TUNEL CA UN TRIUNGHI, CU VARFUL IN SUS,
 DE LUMINA, ALBA ORBITOARE!
Acum vedeam, SFANTA TREIME, prin LUMINA TRIUNGHIULARA, CE VENEA DE LA DUHUL SFANT, SI CARE, MA INVALUISE, acolo,  la jumatatea CERCULUI de SFINTI, care era intrerupt,
Precum, UN MAGNET puternic, atrage tot ce este metal, asa am fost eu ,atrasa in CERUL din CER, in FATA SFINTEI TREIMI, unde DUHUL PREA SFANT, SI-A TRIMIS, LUMINA SA, SPRE MINE, SI M-A INVELIT, IN ACEASTA LUMINA ORBITOARE.
Si acum, cand scriu, tremur de emotii si de frica, de a nu-L supara pe DUMNEZEU, care mi-a daruit, pacatoasei de mine, asemenea DAR , pe care, nu-L meritam si nici nu-L merit!
Fratilor ! A fost, ca si cum , am murit, pentru cateva secunde de- ale noastre, pamantesti, apoi ,am inviat din nou, in trupul meu.
LUMINA DUHULUI SFANT, PULSEAZA CA O INIMA, SI STRALUCIREA Ei, ESTE CU ADEVARAT ,ORBITOARE !
Cand, am fost adusa din nou,in patul meu,  am tresaltat puternic cu trupul ,de pe pat, iar inima-mi batea,sa sara din  piept. Am realizat, ce se intamplase cu mine, cu fiinta mea, am deschis ochii, si cu lacrimi, ce-mi curgeau siroaie pe obraji, lacrimi fierbinti, asa imi notam, in caietul de sub perna mea, si schitam, tot ce vazusem si traisem.
                                                FRATILOR !
SA CREDETI, IN SFANTA TREIME, IN MAICA DOMNULUI, IN TOTI SFINTII LUI DUMNEZEU !CACI, EXISTA! VOM DA SOCOTEALA, PENTRU FELUL, IN CARE, NE-AM CHELTUIT VIATA NOASTRA !
                                        Cu dragoste si pretuire,
                                                                            Maria