IISUS HRISTOS, LA MASA CU SFINTII SAI, IN CERUL DIN CER !

Dimineata de februarie 2005 ! Inca mai stateam in pat, cu ochii inchisi, cand, brusc, UN FULGER, imi lumineaza, ochii inchisi, si astfel, vad, UN CER de noapte, si in CERUL din CER, vad UN ALT CER, mai frumos, mai catifelat si stralucitor, de un albastru violet, care nu exista, in culorile noastre,lumesti.
Astfel, vad, pe MANTUITORUL nostru ,la O MASA, mare in CERUL SFANT, avand, de-a stanga si de-a dreapta SA, cativa SFINTI, care erau imbracati ,cu vesminte, lungi, albe-rosii si cu albastru., si care aveau CHIPURI luminoase, iar TRUPUL SI CHIPUL MANTUITORULUI HRISTOS, stralucea, mai tare ca SOARELE.
IISUS HRISTOS, statea in mijlocul SFINTILOR, chiar in coltul MESEI SFINTE.
De la locul unde era IISUS, pleca,si se intindea pe MASA SFANTA,  O LUMINA GALBENA, ORBITOR DE STRALUCITOARE, sub forma ovala, ce acoperea ,o treime, din toata suprafata MESEI, si acesta era mijlocul MESEI..Aceasta LUMINA, era ca o gaura mare, in MASA, ce pleca, de la MANTUITORUL IISUS HRISTOS! Daca la SOARE, te puteai uita, la LUMINA, din MASA, NU ! Era orbitor de stralucitoare, ca un SOARE oval, incrustat in MASA.
Cerul era intunecat,la exteriror, dar CERUL unde era MANTUITORUL, era ,stralucitor si albastru-violet.,la picioarele SFINTILOR si la picioarele lui IISUS. Cu totii, s-au asezat pe scune, IISUS avand, un scaun, mai inalt,decat cele,ale sfintilor.Cu totii, priveau ,la ,LUMINA ORBITOARE, ce arata ca UN NOR, galben orbitor, ce a intrat in MASA SFANTA!
 Totul era starlucire, SFINTII erau vii, se miscau si vorbeau, IISUS era viu, si vorbea cu SFINTII SAI.
TOTUL, ERA ADEVAR, CREDINTA SI DRAGOSTE !
                                        Cu dragoste,
                                                            Maria.