16 APRILIE 2013, ora 6 dimineata.
Dormeam, cand, aud GLAS, puternic, care ne indeamna, pe toti credinciosii (si necredinciosii ) asa:
"SA CREDEM , IN PUTEREA, MAICII DOMNULUI .
SA CREDEM, IN MILA Ei "!
Clipa in care, vad cu ochii inchisi, cum CERUL NOPTII, se deschide, precum am trage, o cortina, in stanga si-n dreapta, si astfel vad, UN ALT CER, bleu, senin, de ziua, si O POARTA ALBA, de LUMINA stralucitoare, foarte !
Poarta de LUMINA, era ,larg deschisa, si intre stalpii portii, deschise, statea , chiar MAICA DOMNULUI, in carne si oase, cu vesminte rosii, ca de catifea, si cu AUREOLA ca din Soare, rupta, ce era deasupra capului ,PREA SFINTEI NASCATOAREI ,DE DUMNEZEU,..
Maica Domnului, tinea pe bratul Ei, stang, O PANZA, lunga, indoita pe brat, ce avea culoarea ,alb-aurie.
Era atat de frumos, si Dumnezeiesc, CERUL senin, POARTA de LUMINA, alba stralucitoare, si MAICUTA DOMNULUI, VIE, si fericita, in POARTA DE LUMINA, a CERULUI din CER..., incat cuvintele...nu ajung!
Dupa doar, 10 minute, aud, un alt GLAS, care spune ceva, tare complicat, cu talc:citez:
"NU TRAIESTI, CAT SE VEDE ,
PANA LA URMA,
NU AJUNGI, CA SA TRAIESTI, CAT SE VEDE "!
Dragii mei, fiti buni si milostivi, aveti CREDINTA TARE, in DUMNEZEU si MAICA DOMNULUI,
si veti urca, treapta cu treapta, spre si in, IMPARATIA CEREASCA.
Cu dragoste si pretuire,
Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu