4 Noiembrie 2002, ora 5,37 dimineaţa !
Ce frumos este ca să mă trezesc, şi să văd cu ochii închişi , O Lebădă frumoasa si albă, albă, imaculat de albă, ca si în faţa mea la mică distanţă.
Deci aud dragilor, un glas care spune aşa :
"Muntele Calinic !
Ce urma să o sfătuia.....!"
Iar glasul nu mai continuă, se opreste si acum văd cu ochii înhişi, un Cer de noapte, si sub Cer, in aer ,străluceste dumnezeiesc de frumos O LEBĂDĂ, care îşi întinde aripile sale, mult, cat se poate de mult lateral,după care dispare ca si prin topire.
Dragii mei, nu stiu ce semnificatie au toate acestea, dar datoria mea de suflet, este ca sa le scriu, ca sa le fac cunoscute.
Cu dragoste, Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu