17 Octombrie 2005, ora 5,42 zori de zi !
Eram trează, dar mai stăteam în pat cu ochii închişi fiind, era prea devreme sa mă dau jos din pat.
Şi aşa stând , aud un Glas, care spune aşa :
"Femeia , se desprinde de Maica Domnului ,
În iubire şi dragoste , la căpătâiul Ei "!
Şi brusc, nu mai sunt în patul meu, ci mă aflu într-o încăpere luminoasa si foarte primitoare, în care vedeam un pat.
Pe acest pat, O văd întinsă ca şi când ar dormi, pe MĂICUŢA DOMNULUI !
Mă apropii de patul MAICII DOMNULUI, pe partea dreaptă cum era MAICA SFÂNTĂ întinsă, îngenunchez lângă căpătâiul MAICII LUI DUMNEZEU, şi O privesc cu infinită iubire şi dragoste.
PREA SFÂNTA NĂSCĂTOARE de DUMNEZEU, stătea cu ochii închişi, cu mâinile -I sfinte pe piept, părea că doarme !
Dar nu dormea un somn obişnuit, din care să se trezească, MĂICUŢA DOMNULUI adormise întru veşnicie.
Era atât de frumoasă !!! Avea Chipul roziu şi plin de Lumină ce stralucea ca un Soare . Chipul MAICII DOMNULUI ,era tare fericit , nu exprima deloc tristeţe, iar buzele MAICII zâmbeau .
Îm timp ce priveam de lângă căpătâiul MAICII DOMNULUI, aud din nou glas, care spune ca mai sus :
"Femeia se desprinde de MAICA DOMNULUI , în iubire şi dragoste la căpătâiul Ei "!
În clipa aceasta, spun fără ca eu sa deschid gura mea, îmi aud glasul sufletului meu, care strigă pur si simplu :
"Acum , nu mai vreau să încalc PORUNCĂ !
Nu vreau să încalc Voia Lui Dumnezeu , mult Prea Înalt şi mult Prea Milostiv !
Doamne ! Primeste sufletul meu, ce aleargă să prindă de-a Mesaje "!
Şi tresalt puternic in patul meu, ca si cum as fi căzut de la înălţime. Deschid ochii mei si constat ca aveam lacrimi în ei; lacrimi ce au curs, acolo lângă căpătâiul MAICII LUI DUMNEZEU !
Dragii mei, sunt copleşită de atâtea MINUNI pe care le trăiesc cu VOIA LUI DUMNEZEU şi a MAICII DOMNULUI.
Cu adevărat încerc în viaţa aceasta, ca nu cumva cu voia mea , sau cu bună ştiinţă, să încalc vreo PORUNCĂ a DOMNULUI.
Cât reusesc ? Doar BUNUL DUMNEZEU ştie, şi EL mă va judeca pentru păcatele mele, şi pentru cât am ştiut sa-I slujesc LUI, şi pentru cum am ştiut ,să dăruiesc semenilor nostri din DARUL SĂU.
Sunt mai bine de 16 ani ,de când scriu toate câte trăiesc.
S-au adunat de-a lungul anilor ,circa 200 de caiete scrise.Luându-le acum, pur si simplu la întâmplare, trăiesc din nou cu o bucurie imensa, acele clipe din acele vremuri,clipe pe care, vi le dăruiesc cu drag si cu dragoste, vouă fraţilor si surorilor ÎNTRU DOMNUL !
Şi în clipa când veţi citi, sufletul să vă fie plin de lumină si dragoste, iar inima, sa vă fie plină de iubire si de bunătate !
Şi tot cu dragoste.....Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu