15 Martie 2014 ora 6,45 dimineaţa !
In timp ce încă mai leneveam în pat puţin, pentru ca de obicei ma scol zilnic la 6.30, astăzi mai stăteam puţin in pat si priveam Cerul cu ochii închişi.
Brusc, nu mai sunt în patul meu, ci sunt într-o Sfântă Biserică , cu multă Lume si cu multă Lumină care nu era de la bec. Ci era O LUMINA care venea de peste tot, si care umpluse si SFANTUL ALTAR, de parca ar fi fost acolo 10 Sori.
Aud Glas, dar nu vad niciun Preot, ci numai UN GLAS, aud care spune aşa :
"Să ne apropiem !
Să ne apropiem ! EL vede tot, aude tot , ne îndeamnă,
ne spune....
Să ne apropiem !
Să ne rugăm!
Să ne rugăm în NUMELE DOMNULUI "!
Şi văd mulţimea de credincioşi ce priveste spre SFÂNTUL ALTAR, cu usile sfinte larg deshise, de unde se vedea O LUMINĂ aurie ca de Soare.
Aud un glas ,care întreabă aşa:
"Ne mai aplecăm ?
(apoi aud COR ca de ÎNGERI ,care cântă aşa ):
Şi din suflet cu suflet, dau drumul..."!
Clipă în care, văd Sfânta Icoană a MAICII DOMNULUI, cu Pruncul pe braţul stâng. La picioarele Pruncului IIsus, din braţele MAICII, se află încă O Sfântă Iconiţă mai mică, care era acoperită de câteva flori, câteva gladiole roşii, ce erau puse într-o vază în faţa ei.Florile de gladiolă ajungeau până la picioruşele Sfinte a Pruncului Iisus.Aici unde este Sfanta Icoana si vaza cu gladiole,este un semiintuneric; nu este lumina de nicăieri.
Brusc , in mijlocul buchetului de gladiole se întâmplă O MARE MINUNE !
O gladiolă roşie, (toate erau roşii),se aprinde ca UN SOARE !
Din roşie cum era, s-a făaut aurie, stralucind ca Un Soare.
Aud acum şi COR ca de Îngeri, ce cântă iarăşi aşa:
"Şi din suflet cu suflet , dau drumul...."!
Şi Corul de Îngeri, nu se mai aude, dar văd in continuare, SFANTA ICOANA a MAICII DOMNULUI, cu vaza plina de gladiole roşii la picioarele Pruncului IIsus, iar în mijlocul gladiolelor roşii , a apărut UN SOARE, care a îmbrăcat în auriu o singura Gladiolă roşie.
O Mână vie, o Mână rozie ,ca si din carne si oase, prinde GLADIOLA de Soare, si o trage afara dintre celelalte roşii.
Numai că, GLADIOLA ca de Soare, nu a ieşit din vază, ci s-a ridicat cu tot cu vază ,lăsând in mod inexplicabil toate gladiolele roşii, fără vază, stând in picioare la Sfanta Icoana.
In mod firesc, cum poti sa scoti o floare dintr- un buchet , s-o tragi afară din vază si s-o iei cu tot cu vază, lăsând pe celelalte roşii la Sfanta Icoana ,de parca ar fi trecut prin fundul vazei? Nu se poate !
Dar la DUMNEZEU, toate câte la om sunt cu neputinţă, la DUMNEZEU sunt cu putinţă.
Dragii mei, puneţi-vă toată nădejdea în BUNUL DUMNEZEU şi în MAICA DOMNULUI, şi veţi simţi cum toate câte v-au fost ca o piedică in viaţă, acum se vor da la o parte, se vor evapora ca o ceaţă densă, care acoperea drumul bun, pe care ar fi trebuit sa mergem.
Este Sfântul şi marele Post al Pătimirilor Domnului, si bine este pentru sufletul nostru, sa mergem la Sfanta Biserică, măcar in zi de Duminică, să asistam la SFÂNTA şi dumnezeiasca EVANGHELIE, sa ne spovedim la Părintele duhovnic, ca apoi sa ne invrednicim a ne împărtăşi cu,PREA SCUMP şi PREA SFÂNT TRUPUL şi SÂNGELE DOMNULUI.
Dacă vom face din inimă toate acestea, ne vom simţi cu adevărat ca în al 9-lea Cer.
Cu dragoste si preţuire, MARIA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu