1 Februarie 2004, ora 23,54 !
Mă rugam dragilor, la aceasta oră târzie ! Nu mă mai satur a mă ruga! Îmi este dor de DUMNEZEU şi de MAICA DOMNULUI, ca atunci când este arşiţă afara si nu mai poţi de sete , tot aşa şi mai tare încă , imi este dor mie de DUMNEZEU şi de MĂICUŢA DOMNULUI.
Şi în timp ce mă rugam, îmi aud propriul Glas, al sufletului meu, care striga LUI DUMNEZEU aşa:
""Dumnezeule, Dumnezeule !
Văd Duhul Cel Cereeeesc!
Văd Duhul Cel Ceresc !
Te iubesc ,Dumnezeule !
Te iubesc Dumnezeule !
Clipă în care văd cu ochii închişi spre Răsărit , un Cer ca de noapte, si jos de la pământ se ridică o rază mare ca de Soare topit, şi se ridică până la Cer.
Aşa încât s-a construit din această Rază de soare, UN TUNEL de lumină ca de soare.
Tunel în care lumina era aşezată precum norii pe Cer, valuri ,valuri de lumină ca de soare.Iar pe Cerul de noapte văd cu ochii închişi fiind, văd UN PORUMBEL alb , cu aripile SALE întinse ,cât vedeam eu BOLTA CEREASCĂ!
Porumbelul, era de un alb imaculat, un alb orbitor de strălucitor, inconjurat deasupra LUI, de O LUMINA AURIE ca de soare ,din care se formase si TUNELUL.
Si iarăşi imi aud Glasul sufletului meu, care strigă fara ca eu sa deschid gura mea :
"Te iubesc Doamne ! Te iubesc din tot sufletul !
Clipă în care , se aud glasuri de peste tot, si din Cer si de pe pământ care strigă aşa :
"Doamne ajută !
Doamne ajută!
Doamne ajută Maria !
Dragii mei, sa spunem cu toţii DOAMNE AJUTĂ, din toată inima noastra, si din tot sufletul nostru, si sa rugăm pe BUNUL DUMNEZEU, şi pe MAICA DOMNULUI,să ne ocrotească cu mare MILA SA si cu marea IUBIREA SA de oameni, si sa strigăm di inima noastră....Te iubesc Doamne !!!
Cu dragoste si cu pretuire, Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu