Noapte de 4 Aprilie 2004, ora 0,00 !
Eram singură în camera mea, în genunchi fiind şi la lumina unei veioze micuţe, şi spuneam în şoaptă Rugăciunea Tatăl nostru.
Priveam cu ochii deshişi Icoana Sfântă a PREA SFINTEI TREIMI, în timp ce mă rugam.
În mod minunat Gura MÂNTUITORULUI, se întredeschide, şi din Gura SA PREA SFÂNTĂ , MÂNTUITORUL împinge afară UN BOB de Lumină albă, orbitor de strălucitoare, un bob de LUMINĂ, cât bobul de grâu.
LUMINA cât bobul de grâu, iese din gura LUI IISUS şi se înalţa spre FRUNTEA SA !
Bobul de Lumină se aşează în mijlocul frunţii SALE, şi de aici luminează şi pulsează încontinuu.Era ca un mic Soare alb, orbitor de stralucitor, ce pulsa ca o inimă.
Aud COR ca de ÎNGERI, ce cântă dumnezeiesc de frumos aşa :
"A CREDINŢEI TREIMI !
A CREDINŢEI TREIMI !
A CREDINŢEI TREIIIIIMIIIIII"!
Şi în timpul când scriu aici, aud UN GLAS,în dreapta mea, care strigă :
A veint timpul.., să despărţim...,
DOMNUL....."!
Şi văd cu ochii deschişi în această seară şi în acest moment O LUMINĂ galbenă -aurie, extrem de stralucitoare şi transparenta, care a luminat tot locul unde eu eram.
Camera mea S-a umplut de Lumină ca de Soare.
Dragii mei, trebuie sa fim cumpătaţi in aceasta perioada până la ÎNVIEREA DOMNULUI, atât la mâncare, atât în vorbe cât şi în fapte.
Este timpul POCĂINŢEI, este timpul Rugăciunii din inimă, este timpul in care , trebuie sa fim mai buni, mai milostivi şi mai receptivi la nevoile si necazurile semenilor nostri.
Făcând aşa, vom fi tare fericiţi în noaptea de ÎNVIERE, când vom auzi glasul Preotului...., care va striga : VENIŢI DE LUAŢI LUMINĂ..."!
Lumină să vă fie sufletul, lumină să vă fie inima !
Cu dragoste, Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu