DIN STÂNCĂ A IEŞIT SFÂNTA CRUCE !

                            Noapte  de  23  septembrie  2007 !

Deşi era aproape de miezul nopţii, eu eram în cămăruţa mea umilă, şi în genunchi mă rugam la DOMNUL  nostru  IISUS  HRISTOS. 
Şi în timp ce mă rugam, văd brusc cu ochii închişi O  STÂNCÂ  mai înaltă, sau un vârf de munte neîmpădurit, căci se vedea piatra de culoare galben-maronie. 
Această Stâncă pe care o aveam în faţa ochilor închişi, era despicată la mijloc, precum arată o scorbură  într-un copac. Aşa arăta şi mijlocul STÂNCII, adâncit şi scobit.
Din senin, de nicăieri pe acea scorbura din mijlocul stâncii apare O  SFÂNTĂ  CRUCE  de lumină, şi pe care SFÂNTĂ  CRUCE, era RĂSTIGNIT ca şi în carne şi oase, DOMNUL nostru IISUS  HRISTOS.
SFÂNTA CRUCE, a apărut a stat în faţa deschizăturii  din stâncă ,lipită de stâncă, a pulsat puternic de două ori consecutiv, a strălucit orbitor de tare, si a dispărut.
Iar eu dragii mei, am revenit la Rugăciunea mea, şi cu lacrimi în ochi şi cu durere în suflet, mi-am notat ceea ce tocmai trăisem în timpul Rugăciunii.
Dragii mei, să nu vă îndoiţi niciodată de câte a pătimit MÂNTUITORUL pentru ca noi să ne mântuim. Eu L-am văzut de multe ori, L-am văzut când era bătut şi scuipat, L-am văzut şi când ÎL RĂSTIGNEAU  pe CRUCE, am văzut cuiele, erau nişte piroane groase cât degetul mare şi lungi de un lat de palmă. L-am văzut pe MÂNTUITORUL SUS pe CRUCE, când şi-a dat DUHUL  SĂU în MÂINILE  TATĂLUI  CERESC, iar capul SĂU, i-a căzut uşor spre dreapta pe umărul drept.
Să credeţi şi să vă rugaţi LUI cu încredere şi nădejde. Să vă rugaţi şi MAICII  DOMNULUI, care este grabnic ajutătoare nouă, către FIUL Ei şi MÂNTUITORUL  nostru.
                         Cu dragoste, Maria.