ARCA...LUI NOE !

Zori de octombrie, 2001, cand in timp ce dormeam, ca la un fulger luminos, vad cu ochii inchisi, O CORABIE,MARE DIN LEMN,sanatos, foarte gros. care avea si O PLATFORMA ,mare, pe care erau ingramadite, tot felul de animalute.De la pasari...,pana la vaci si asini si cai. In mijlocul acestor animalute, adapostite pe aceasta CORABIA,foarte solida, era UN SINGUR OM. Acest OM, era mai in varsta, iar barba lui, alba, era lunga,pana la brau.
                   Singur, cu doua vasle ,in mainile sale, se chinuia sa vasleasca, in timp ce, O LUMINA ALBA , STRALUCITOARE, acoperise,( ca UN CER, mic), CORABIA cu animalute, si cu acel OM batran, cu barba pana la brau, care vaslea, vaslea, condus fiind, de LUMINA ALBA ,STRALUCITOARE, care ocrotea, CORABIA, cu toate vietuitoarele, adapostite pe ea.
Fratilor, stim cu totii, ca , DUMNEZEU, a pedepsit pe oameni, pentru pacatele lor, revarsand pe PAMANT ,UN MARE POTOP, dar inainte sa dezlege POTOPUL, DUMNEZEU, a gasit printre oameni, un singur OM, drept si bun, si credincios. Dumnezeu, i-a spus lui NOE, sa-si  construiasca O CORABIE, puternica, din lemn tare , care sa nu putrezeasca, si cand este gata, sa-si ia cu el, pe CORABIE, familia sa, si cate o pereche, din toate vietuitoarele de pe Pamant, caci, va da, pe el, UN MARE POTOP, si LUMEA va pieri .
Noe, a facut intocami, precum a primit PORUNCA, de la DUMNEZEU, oamenii radeau de el, si nu credeau ,in cele ce le spusese NOE, de POTOP. Noe, ar fi dorit sa ia pe CORABIE, si pe alti oameni, dar ei, radeau si nu credeau. Noe, s-a urcat in CORABIA SA, a incuiat bine, toate usile, si vaslea...singur, la CORABIA sa,
Dupa ce s-a indepartat de Pamant, brusc, CERUL s-a intunecat, trasnete si fulgere se auzeau si se vedeau pe CERUL ca de noapte, iar cei ramasi, oamenii, fugeau spre culmile muntilor, ca sa se salveze. Strigau la NOE, dar era prea tarziu. Noe ,era departe, de POTOP. Si a plouat, 40 de zile si 40 de nopti, pe Pamant, apoi, cand ploile s-au oprit, NOE, s-a bucurat cu familia sa,si cu toate vietuitoarele ce erau pe corabia sa, si care acum ,zburdau pe PAMANTUL insorit.
Au facut ,UN SFANT ALTAR, in mijlocul naturii, unde aduceau, JERTFA CURATA, RUGACIUNE SI MULTUMIRE, LUI DUMNEZEU, care i-a salvat de la pieire.
             Fratilor, sa facem si noi, ALTAR SFANT ,LUI DUMNEZEU, si sa aducem ca JERTFA, INIMA SI SUFLETUL nostru, cu RUGACIUNE CURATA SI CU DRAGOSTE.
                          Cu dragoste,
                                               Maria.