CERUL DE NOAPTE S-A DESCHIS, SI DIN CERUL SFANT, COBOARA PE PAMNT, PE O RAZA ALBA DE LUMINA, SFINTII LUI DUMNEZEU, LA SARBATOAREA SFINTEI CRUCI !

Noaptea dinaintea, SARBATORII SFINTEI CRUCI ! Era ceasul 1,55 din noapte, cand, O LUMINA puternica, ma face sa tresalt de pe pat, ma trezeste, nu deschid ochii, si astfel, vad cu ochii inchisi, UN CER ,de noapte, cu LUNA si cu multe STELE, stralucitoare foarte.
Brusc, CERUL se desparte in doua,(ca si o scena ,cu doua draperii, care se trag, deoparte si de alta.)deci,
CERUL NOPTII, se desparte in doua, si pe mijlocul lui, apare intr-o clipita, UN TUNEL de LUMINA ALBA, orbitoare; O RAZA IMENSA, LATA, CA O PUNTE , care unea in acest moment, CERUL cu PAMANTUL.
Pe RAZA ALBA ORBITOARE, care a despartit CERUL noptii, in doua parti. veneau ,  pasind , ca pe uscat, unul in spatele celuilalt, multi SFINTI, in vesminte, catifelate, de culoare grena, si cu aureole ca de SOARE, deasupra capului fiecaruia. CHIPUL ,fiecarui SFANT, era luminat, precum  SOARELE , asa de tare stralucea. Si asa, in vesminte, grena si catifelate, cu CHIPUL lor, luminat ca de SOARE, si cu AUREOLA, aurie, rupta ca din SOARE, deasupra capului, fiecaruia, se pogoara din CER, la SFANTA SI MAREA SARBATOARE, A SFINTEI CRUCI.!
       Fratilor, sa nu va indoiti, niciodata, de TAINELE CERULUI SFANT, si de PUTEREA si DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU si a MAICII DOMNULUI.
                                    Cu dragoste,
                                                        Maria.