SUNTEM ARHANGHELII , MIHAIL SI GAVRIIL .! O LECTIE ,DE VIATA ! DIN ACEST AN, AM INCEPUT SA MERG, CAT MAI DES ,LA SFANTA BISERICA !

                4                                        O POVESTE ADEVARATA !
                                                                    7 noiembrie 1999 !

                 Am mers la o Pescarie, sa cumpar ,peste, pentru ziua de 8 noiembrie, in care sarbatorim, pe SFINTII ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIIL.
Am cumparat, ce am avut nevoie, dar am vazut intr-o ladita, pestisori mici(crapi), care erau vii, iar eu, aveam copiii, la scoala generala, clasele 1-4, si doream sa le fac o surpriza, si sa le duc, doi pestisori vii.
Vanzatoarea, foarte draguta, mi-a pus doi pestisori ,intr-o punguta, unul cu, codita alb-aurie, celalalt avea codita ,alb-argintie. Ajunsa acasa, i-am pus, intr-un borcan cu apa, si le puneam ca mancare, firimituri de paine.,malai.... Au rezistat, PESTISORII, timp de 4 zile, si intr-o dimineata, cand m-am dus sa-i vad, pluteau deasupra apei, erau morti. Pentru ca, sa nu-i vada copiii mei, ca pestisorii au murit, ii iau din apa, si merg pe balcon, la etajul 3 ,stateam, si vad un catel, care astepta parca, sa-i dau ceva de mancare.
Cum aveam in maini, acei doi pestisori morti, cel putin, asa pareau, ii arunc,jos la catel; unul din pestisori, s-a zdrobit de ciment, si vedeam mult sange, in jurul lui, prea mult ,pentru un mic pestisor.
Cand am vazut, pestisorul zdrobit, si cum, nici catelul nu l-a mancat, imi pare tare rau, ca i-am aruncat de sus, ci trebuia sa-i pun, in caldare,la gunoi.
Noaptea, am avut UN VIS;
              Se facea ca eram ,intr-o piata mare, cu multa lume, si vad DOI INGERI, ce stateau de vorba, cu o persoana.,pe care, in visul meu, o cunoasteam. Ajung, in fata SFINTILOR INGERI, cu chip luminos, cu vesminte stralucitoare, dar care, in locul picioarelor lor, vad ca au , ca o coada de peste. La unul din SFINTI, era alb-argintie, la celalat, era alb-aurie, exact, cum era codita, pestisorilor mei, pe care i-am aruncat de la balcon. SFINTII INGERI, mi-au zambit, si ma priveau, iar eu ,ma uitam, la picioarele lor, caci nu erau ..picioare. Intr-o clipa, fac legatura cu pestisorii mei, si-i intreb pe SFINTI, dac nu sunt suparati pe mine? Ii intreb cu puterea gandului, cine sunt? Care SFINTI sunt, caci nu-i cunosteam? Iarasi imi zambesc, si-mi spun asa:
                            "SUNTEM ARHANGHELII , MIHAIL SI GAVRIIL "!
La auzul acestor cuvinte, cad in genunchi, si le cer iertare, pentru fapta mea cu pestisorii, la care, imi pun MAINILE LOR, pe crestetul capului meu, zambesc, si-I vad cum se ridica la CERURI, atrasi ca de un magnet, si asa, in picioare, disapr, intr-o clipa, in CERUL SFANT.
Am fost uimita, de toate cate am trait, si din acea zi, am devenit ,un alt om. Am incercat, sa fiu, mai buna, mai sensibila, si mai ales, sa merg, cat mai des, la SFANTA BISERICA. Caci, pe acea vreme, nu prea mergeam la SFANTA BISERICA, decat, la PASTI si la CRACIUN.
Acum, simt ca viata mea, este numai in SFANTA BISERICA, si ca nu as putea trai, fara SFANTA BISERICA !                         Cu dragoste,
                                                                 Maria.