x
Noapte de 14 spre 15 august, 2007, ora 0,08 ! Eram in camera mea, in genunchi stand, si ma rugam .
Brusc, ochii mi se inchid, si astfel, vad, UN CER senin, UN CER , de ziua, si pe care CER, vad ,O LUMINA, alba, densa si foarte stralucitoare, sub forma, unei rigle, mai lungi si mai late. Aceasta LUMINA, statea pe CERUL SENIN, la vertical, si stralucea foarte !
Aud UN GLAS, care imi spune asa:
"I-O CHEIE ! EU STIU, CA TU, NU TEBUCURI "! (clipa in care vad din nou, un alt CER, de noapte transparenta, (un amurg, transparent), spre Rasarit, si de-aici, ca de dupa Pamant, rasare UN SOARE...BLEUMAREN, iar PAMNTUL, sub SOARELE bleumaren, se facuse...negru.
Stim ca, in mod firesc, cand rasare Soarele, Pamantul si CERUL, sunt frumos luminate, si este ziua. Acum insa, SOARELE bleumaren, aproape negru, care inceapea sa rasara, aducea cu el, INTUNERICUL PAMANTULUI. Glasul, dupa ce mi-a aratat "bagheta de lumina" de pe CERUL senin, si mi-a spus ca, ESTE O CHEIE, imediat, imi arata, SOARELE ,intunecat, ce rasarea, dar..nu mai lumina, absolut deloc.
PAMANTUL, era cuprins, in totalitate de intunericul negru.
Glasul, continua, a-mi spune..."EU STIU, CA TU NU TE BUCURI "!
Cum am putea sa ne bucuram, cand ,SOARELE nu mai lumineaza si nu ne mai incalzeste ?
Cu dragoste si cu multa caldura sufleteasca,
Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu