duminică, 31 martie 2013

CE SE INTAMPLA CU NOI, IN CLIPA ,IN CARE URMEAZA, SA NE DAM DUHUL ???

c.
Zori de zi, de noiembrie, 2003, ora 3,50. Dormeam, cand , brusc, un fulger luminos, ma trezeste, si astfel, ma aflu, intr-un salon de spital, unde vad, multi bolnavi, gravi, care se chinuiau enorm. Vad un barbat, ce se apropie de patul fiecarui pacient, si le face la toti, cate O INJECTIE ,in cap, seringa, avand in ea, multa substanta medicamentoasa.
In clipa urmatoare, se indreapta.,spre o femeie voinica, ce nu se putea misca in pat. Ii descarca si ei, seringa de continut ,in cap, femeia, tipa tare, de durere; eu sunt, la capatul patului, la picioarele ei. O privesc cum sufera, si cum si ea ma priveste fix. Incearca sa se miste, chipul ei, se crispeaza de durere, si intinde mainile ei, spre mine. Iar eu ii spun:
                                              "EU , NU TI-AM FACUT NIMICA !" ( cu glas foarte slab, spune):
                                                "NU MI-AI FACUT , NIMICA "!,( si intinde mainile spre mine, ca sa  o ajut).
Ii intind, mainile mele, ma apropii de ea, iar ea, ca un prunc, la sanul mamei, asa se lipeste de pieptul meu..In cealalata clipa, ma aflu pe ,un camp cu iarba verde, unde erau, precum ciupercile dupa ploaie, multi oameni suferinzi, care se tavaleau de durere, si nu avea, cine sa le ude buzele lor uscate, de chin si suferinta.
Inca, mai strang la pieptul meu, pe acea femeie, de pe patul de spital, care isi daduse duhul, si eu nu aveam, nici macar, o lumanare, ca sa i-o aprind.
Strig cat pot, sa-mi aduca cineva, O LUMANARE; brusc, m-am trezit cu lumanarea neaprinsa, in mana mea, fara sa vad , cine mi-a dat-o.
Ma chinui, sa aprind ,LUMANAREA, cu femeia, muribunda, in bratele mele, o aprind, se stinge, ma chinui s-o aprind din nou, am scaparat o multime de chibrite, dar nu reuseam.
Intr-un tarziu, reusesc, sa o aprind iarasi, si vad cum , femeia din bratele mele,ofteaza, o singura data,
eu stand jos, pe iarba, cu lumanarea in mana stanga, privesc cum, printr-un efort, supraomenesc, femeia ,incearca sa intinda mainile, spre mine, ca sa apuce lumanarea. Cand, prinde LUMANAREA, in mainile ei, desi, era voinica, o simt acum in bratele mele, usoara ca un fulg.
Asa cu LUMANAREA, in mainile, ei, femeia, striga bucuroasa :
                                               "VAD BUJORII "! (si incerc sa le sun si eu, celorlalti bolnavi, intinsi pe iarba, ca...                                           "VEDE BUJORII :"!(dar, nimeni ,nu ma vedea, nimeni ,nu ma auzea).
LUMANAREA se stinge iar, si incerc, sa o aprind din nou, stricand ,doua cutii de chibrituri. In cele din urma , reusesc, sa o aprind din ,nou, clipa in care, vad cum ,un barbat in varsta, coboara dealul inverzit, spre mine, si-mi cade in brate, mort.,stingandu-mi din nou ,LUMANAREA !
Nu mai aveam chibrituri, nu mai aveam cum sa mai aprind LUMANAREA.
Dar, O MINUNE, se intampla, : Femeia, care isi daduse DUHUL, parea ca da semne de viata; face eforturi supraomenesti, si se intoarce, cu fata la Pamant, nu ma mai vedea, dar eu eram, langa ea, si cu o forta, nevazuta, mai reuseste, sa intinda ,mana sa dreapta, imi smulge, efectiv, LUMANAREA ,stinsa, din mainile mele, si zice :                     "DA-MI ADEVARUL "
                                        "DA-MI ADEVARUL "! (moment in care, cade cu capul,  pe iarba verde, si cu LUMANAREA in mana dreapta, LUMANARE, care era acum, mai groasa,alba si turtita la capete, ca si cele de botez sau cununie. , si care LUMANARE , se aprinde singura, si calauzeste, DUHUL femeii, care murise.
In mana mea, de nicaieri, apare o alta LUMANARE, si voiam sa o aprind, pentru acel batranel, care-mi murise in bratele mele, dar UN GLAS, m-a oprit, ca sa o aprind, si a spus:
                                        "STRANSI, IN SUFLET; GANDACII RATACITORI,  Ei, VOR DUCE RAU "! In aceasta clipa, vad cum, din talpa pantofilor, batranului mort, fara LUMANARE, ies, VIERMI, cam de 5 cm lunginme, VIERMI, care ,aveau capul ca de sarpe, si trupul ca de omida, si verde la culoare.
Acesti GANDACI, infricosatori, izvorau, de sub talpa batranului, ridicau, capul lor, ca de sarpe, ma priveau fix, eu avand, LUMANAREA stinsa, in mana, apoi, GANDACII, se raspandeau, pe iarba verde, si se plimbau, printre oamenii, suferinzi, mutilati de boala si de chin.
FRATILOR ! ADEVARUL ,ESTE LUMINA INVIERII ,LUI HRISTOS ! CREDETI IN EA, CU TOATA FIINTA, SI VA VETI MANTUI.
                                                       Cu pretuire si dragoste, Maria.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu