LUMINA ESTE DUMNEZEU ! "EU SUNT LUMINA LUMII! CEL CE VINE DUPA MINE,NU VA UMBLA IN INTUNERIC,CI VA AVEA LUMINA VIETII!"

                              Dragii mei,
În aceasta seara ,in timp ce scriam aici pe Blog, aud un glas foarte puternic, un glas care spune cu dragoste aşa :
             " O singura Lumina am pe Pămant !
              Aceea ,este Dumnezeu !
              Dumnezeu este singura Lumina pe care o am, aici ,pe acest Pămant !"            
Clipă în care ,văd cu ochii închişi fiind,vad un Cer de noapte ,iar  în Cerul de noapte ,apare un Nor rotund albastru-violet, iar în norul acesta se află un oval negru, şi- n ovalul  negru, se află  O  Lumina  sub forma unei flăcări de lumânare.
 LUMINA  este aurie şi este mai strălucitoare decât Soarele.
                
Lângă această flacără aurie care era mai strălucitoare decât Soarele, se afla un SFÂNT în veşminte roşii grena ,un SFÂNT ce stătea în picioare ca de veghe ,lângă lumina aurie din ovalul negru. 
Dragii mei, sa veghem si noi la singura Lumina ce-o avem pe Pămant,adica,la LUMINA Lumii ,care este HRISTOS DOMNUL si DUMNEZEUL nostru al tuturor.
Sa păstram vie LUMINA Lui DUMNEZEU, prin CREDINŢĂ ,prin POST şi RUGĂCIUNE si prin săvârşirea  faptelor bune.
Astfel ,ne vom putea bucura de mila şi de dragostea Lui DUMNEZEU,de mila şi dragostea MAICII DOMNULUI,Carora Li se cuvine toata cinstea,slava si inchinarea,Amin.
                            Cu dragoste, Maria.
P.S.

Sfanta Evanghelie de la Ioan:

Femeia păcătoasă. Iisus este lumina lumii. Cuvânt 

împotriva necredinţei Iudeilor.

1 Iar Iisus s’a dus la Muntele Măslinilor.
                      

2 Şi dis-de-dimineaţă iarăşi a venit în templu, şi tot

 norodul venea la el şi el şezând îl învăţa.

3 Dar Fariseii şi Cărturarii aduseră pe o femeie prinsă

 în precurvie şi, punând-o la mijloc,

4 Grăiră către Iisus: Învăţătorule, această femeie 

a fost prinsă asupra faptului de precurvie.

5 Moise ne-a poruncit în lege, pe unele ca acestea 

să le omorîm cu pietre. Dar tu ce zici?

6 Aceasta o ziceau ca să-l ispitească şi ca să aibă

 ce cleveti împotriva lui. Ci Iisus s’a aplecat jos şi 

scria cu degetul pe pământ.

7 Ei însă stăruiau cu întrebarea lor. Atunci el s’a 

ridicat şi le-a zis: Cine dintre voi este fără de păcat 

să arunce cel dintâi piatra asupra ei.

8 Şi din nou s’a plecat jos şi scria pe pământ.

9 Când au auzit aceasta, mustraţi de cuget, au ieşit 

unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi 

până la cei din urmă, şi a rămas Iisus singur şi 

femeia stând în mijloc.

10 Ridicându-se Iisus şi nevăzând pe nimeni, fără numai

 pe femeie, a întrebat-o: Femeie, unde sunt pârîşii tăi? 

Nu te-a osândit nici unul?

11 Ea răspunse: Nici unul, Doamne. Iisus atunci a zis: 

Nu te osândesc nici eu. Du-te; de acum să nu mai

 păcătueşti.

12 Iisus a luat cuvântul iarăşi şi le-a vorbit: 

Eu sunt lumina lumii; cel ce vine după mine 

nu va umblaîn întuneric, ci va avea lumina vieţii.

13 Dar Fariseii i-au răspuns: Tu îţi dai singur mărturie;

 mărturia ta nu este adevărată.

14 Iisus a întâmpinat şi le-a grăit:

 Cu toate că mărturisesc despre mine însumi, 

mărturia mea este adevărată, fiindcă ştiu de unde

 am venit şi unde mă duc. Voi nu ştiţi de unde vin, 

ici unde mă duc.

15 Voi judecaţi după trup; eu nu judec pe nimeni.

16 Şi dacă şi eu judec, judecata mea este adevărată,

 pentru că nu sunt singur ci eu şi Tatăl carele m’a

 trimis pe mine.

17 Iar în legea voastră este scris că mărturia a doi 

oameni este adevărată.

18 Eu sunt cel ce mărturisesc pentru mine şi mai 

mărturiseşte pentru mine cel ce m’a trimis pe mine, 

Tatăl.

19 Ci ei l-au întrebat: Unde este Tatăl tău? Răspuns-a 

Iisus: Nu mă ştiţi nici pe mine, nici pe Tatăl meu; 

dacă m’aţi şti pe mine, aţi şti şi pe Tatăl meu.

20 Cuvintele acestea le-a grăit Iisus la vistierie, 

pe când învăţa în templu; şi nimeni nu l-a prins, 

că înoă nu venise ceasul lui.

21 Apoi din nou a început să le vorbească: 

Eu mă duc şi mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru.

 Unde mă duc eu, voi nu puteţi să veniţi.

22 Deci ziceau Iudeii: Nu cumva îşi va ridica singur viaţa?
 Că zice unde mă duc eu, voi nu puteţi să veniţi.

23 Iisus le-a grăit: Voi sunteţi din cele de jos; eu sunt

 din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta;

 eu nu sunt din lumea aceasta.

24 Drept aceea, v’am spus vouă că veţi muri în

 păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi cine sunt, 

în păcatele voastre veţi muri.

25 L-au întrebat atunci pe el: Cine eşti tu? 

Iisus rostit-a către ei: Ceea ce vă spun de la început.

26 Multe am de zis şi de judecat despre voi.

 Dar cel ce m’a trimis pe mine adevărat este,

 şi cele ce am auzit de la el, eu acestea le grăiesc în lume.

27 Însă ei n’au înţeles că le vorbea de Tatăl.

28 Deci Iisus le-a spus: Când veţi înălţa pe Fiul omului, 

atunci veţi cunoaşte cine sunt eu şi că de la mine 

însumi nu fac nimic, ci precum m’a învăţat Tatăl aşa 

vorbesc.

29 Iar cel ce m’a trimis este cu mine; nu m’a lăsat singur,

 fiindcă eu fac pururea cele plăcute lui.

30 Din aceste vorbe ale lui, mulţi au crezut în el.

31 Iisus a zis către Iudeii care crezuseră în el: 

De rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat ucenicii mei;

32 Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face 

liberi.

33 Ei însă i-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam

 şi niciodată nimănui n’am fost robi; cum zici tu că

 veţi fi liberi?

34 Iisus atunci a rostit cătie ei: Amin, amin grăiesc vouă:

 oricine săvârşeşte păcatul, rob este păcatului.

35 Iar robul nu rămâne în casă deapururi; 

Fiul însă rămâne de-a pururi.

36 Aşa dar, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi

 într’adevăr.

37 Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam,

 dar căutaţi să mă omorîţi, pentru că cuvântul meu 

nu încape în inimile voastre.

38 Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl meu, iar voi 

faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru.

39 Ei au răspuns şi i-au zis: Avraam este tatăl nostru. 

Iisus a întâmpinat: Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face 

faptele lui Avraam.

40 Dar voi acum căutaţi să mă ucideţi, pe mine care
 v’am vorbit adevărul aşa cum l-am auzit de la Dumnezeu.
 Avraam n’a făcut aceasta.

41 Voi faceţi faptele tatălui vostru. Zis-au lui:

 Nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem:

 pe Dumnezeu.

42 Răspuns-a lor Iisus: Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru,

 m’aţi iubi şi pe mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi

 sunt venit. Pentru că n’am venit de la mine, 

ci Dumnezeu m’a trimis.

43 De ce nu înţelegeţi graiul meu? Fiindcă nu puteţi

 să auziţi cuvântul meu.

44 Voi aveţi pe diavolul de tată şi ţineţi să faceţi 

poftele tatălui vostru. El, de la început a fost omorîtor 

de oameni şi cu adevărul nu stă laolaltă, 

pentru că nu este adevăr într’însul.

 Când spune minciuna, grăieşte dintru ale sale,

 căci este mincinos şi părintele minciunii.

45 Dar pe mine, fiindcă spun adovăiul, nu mă credeţi.

46 Cine dintre voi poate să mă dovedească de păcat?

 Dacă spun adevărul, de ce nu mă credeţi?

47 Cine este de la Dumnezeu ascultă vorbele lui 

Dumnezeu; voi pentru aceea nu ascultaţi, 

pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu.

48 Atunci au răspuns Iudeii şi i-au zis:

 Nu zicem noi oare bine că tu eşti samaritean şi ai 

demon?

49 Ci Iisus a rostit: Nu am demon; dar cinstesc pe 

Tatăl meu, pe când voi mă necinstiţi pe mine.

50 Şi eu nu mă îngrijesc de slava mea. 

Are cine să îngrijească şi să judece.

51 Amin, amin grăiesc vouă, dacă păzeşte cineva 

cuvântul meu, nu va vedea moartea în veac.

52 Iudeii i-au răspuns: Acum ştim bine că ai demon.

 Avraam a murit, prorocii de asemeni, şi tu zici:

 Dacă păzeşte cineva cuvântul meu, nu va gusta 

moartea în veac.

53 Nu cumva eşti tu mai mare decât tatăl nostru 

Avraam, care totuşi a murit? Şi au murit şi prorocii. 

Drept cine te dai tu?

54 Iisus a grăit: Dacă mă preamăresc eu însumi, 

preamărirea mea nimic nu este. Tatăl meu este care 

mă preamăreşte, despre care ziceţi voi că e Dumnezeul 

vostru,

55 Dar pe care nu-l cunoaşteţi. Eu îl cunosc. Căci,

 de-aş zice că nu-l cunosc, aş fi mincinos la fel cu voi. 

Ci îl cunosc şi păzesc cuvântul lui.

56 Avraam. părintele vostru, a fost bucuros să vază 

ziua mea şi a văzut-o şi s’a veselit.

57 Atuncii Iudeii i-au zis: N’ai încă cincizeci de ani 

şi l-ai văzut pe Avraam?

58 Iisus rostit-a către ei: Amin, amin grăiesc vouă: 

mai nainte de a fi fost Avraam sunt eu.

59 Ei atunci luară pietre ca să arunce în el.

 Dar Iisus s’a ascuns şi a ieşit din templu.