CELE TREI CRUCI DE PE MUNTELE GOLGOTA !

“Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga”

                    .

                             14 Noiembrie 2019,ora 22,29 !

                              Dragii mei, 
În aceasta seara,in timp ce scriam aici pe Blog,desi eram cu ohii pe monitor,am in faţa mea,puţin mai sus de mine , Muntele Golgota si cele Trei Cruci care asteptau sa fie folosite.            
.

Crucea din stanga si cea din dreapta le vedeam ca fiind negre;acestea erau pregatite pentru cei doi tâlhar in intuneric.Crucea din mijloc, pe care urma sa fie rastignit Mantuitorul Hristos ,desi era goala in aceasta clipa,o vedeam ca fiind alba si stralucitoare foarte.
Daca cele doua Cruci ale talharilor erau negre,Crucea Lui IISUS HRISTOS ,desi era goala, era de un alb orbitor si pulsa ca o inima.
Prieteni dragi, stim cu totii cât a suferit scumpul nostru Mantuitor, pentru ca noi sa ne mantuim sufletul.
Pâna sa fie rastignit pe Cruce, eu am vazut cu Voia si cu Puterea Duhului Sfant ,cam de la circa 2 metri distanta de Iisus ,vedeam cum mergea spre Muntele Golgota in mijlocul multimii furioase,multime care -L batea,Îl biciuia cu tot ce aveau oamenii in maini, Îl scuipau pe Chipul Său sfant si prea curat, Îl loveau peste Faţă ,Îl tranteau la pamant,Îl loveau cu picioarele;toate chinurile Lumii intregi le-a indurat Blandul Păstor.Si ca sa revin, IISUS HRISTOS a rabdat toate ca un OM si DUMNEZEU,pentru ca noi sa iesim din iad si sa ne mantuim.
Sa ne inchinam Sfintei Cruci a Lui Hristos fratilor , sa nu ne lepadam niciodata de Mantuitorul nostru drag si scump inimii noastre.
Sa ne inchinam Maicii Prea Curatei Fecioare Maria ,care L-a nascut pe Iisus Hristos prin Puterea Duhului Sfant, si astfel,a intregit SFANTA TREIME si ne-a mantuit pe noi.
Fratilor! Din inima va spun:
Credeti in Domnul Dumnezeul nostru al tuturor si-n Maica Prea Curata Fecioara Maria, credeti in Sfanta CRUCE pe care a curs Sange Prea Sfant si Prea Curat, credeti si nadajduiti in DOMNUL si-n Sfintii Săi, si nimic rău nu vi se va intampla;veti fi mantuiti.
                               Cu dragoste,Maria.
P.S.

CRUCEA CEA USOARA

t

“Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga”

“Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară“. (Matei 11, 29-30)

In vremurile noastre, lumea ii compatimeste sau batjocoreste pe crestini, care, infranandu-se, se supun unor privatiuni „nebunesti”. Rationamentul lumesc este foarte simplu, dar premisele ii sunt eronate si conduce la o concluzie gresita, tocmai pentru ca Fericirea nu este traita si inteleasa. Daca cei care nu-si pun nicio opreliste, care nu-si ingradesc libertatea cu nicio constrangere morala sunt atat de nefericiti, tare rau trebuie sa fie de <<nebunii>> care se impotrivesc chiar si placerilor instinctuale firesti, care au strania hotarare de a se schingiui singuri, ca si cum n-ar fi suficient ca ii chinuiesc altii, gandesc nefericitii care nu pricep ce sau, mai degraba, Cine este, de fapt, Fericirea.

Privelistea celor trei cruci de pe Golgota cuprinde toate posibilitatile ontologice aflate la indemana fiecaruia dintre noi: sa-L hulim sau sa-L rugam, rastigniti, pe Hristos inaltat pe Cruce.

Omul care se mantuieste are in comun cu cel care piere purtarea crucii, ii diferentiaza doar raportarea antagonica pe care o au fata de Hristos Cel rastignit. Intre ruga si hula nu exista varianta intermediara, pentru ca indiferenta nu este decat un caz particular al hulei.

Noi trebuie sa alegem daca vrem sa ne cocarjam sub crucea poverilor lumesti si a patimilor sau sa transfiguram suferintele noastre primind Crucea cea de viata facatoare, cu ochii atintiti la Hristos, pentru bucuria ce ne asteapta.

Crucea talharului celui rau, crucea oamenilor “lumesti”, ramasa instrument rusinos de tortura, este datorata absentei lui Dumnezeu din vietile lor, fara de Care nimeni nu poate decat sa-si rumege nefericirea. Nesatiul sporitor de patimi o face sa se ingreuieze din ce in ce, bolovan la care imping Sisifi vrajiti de mirajele celui rau. Pentru ca ca suferinta este considerata a fi un semn al esecului si al slabiciunii, oamenii au tendinta de a si-o ascunde, chiar si fata de ei insisi.

Crucea mantuitoare, jugul lui Hristos, este usor de purtat, tocmai pentru ca inhamat alaturi de noi este Dumnezeu. Prin luarea crucii nu ni se cere decat asumarea intru Hristos a purtarii ei, caci de suferinta niciun om nu poate fi scutit. Numai prin Cruce, cheia duhovniceasca deschizatoare a Imparatiei celei dinlauntru nostru si simbolul Invierii, suferintele capata sens, se “usureaza” si pot fi asumate.

Ramane la libera noastra alegere doar tipul de cruce pe care sa-l purtam. De ce trebuie sa ne cocosam sub povara ei, orice am face? Poate pentru ca, in conditia noastra cazuta, toti suntem talhari. Adam si Eva au incercat sa-L fure pe Dumnezeu, sa se indumnezeiasca pe cai ilicite. Nu ne ramane decat, dupa spusele Fer. Augustin, imitandu-l pe talharul fericit, care a furat toata viata, sa furam pana la urma si raiul. Chiar de ne-am nevoi toata viata, tot in ultimul moment l-am fura, caci abia clipa mortii consfinteste starea noastra in viata de dincolo. Si oricum, nicio nevointa si nicio fapta, oricat de mare, nu ne indreptatesc vreodata sa meritam Imparatia, ci numai mila lui Hristos, ascunsa in Crucea Lui pentru noi.