DORUL DE -A SCRIE !

                        8 iulie  2001  dimineaţa !

                            Dragii mei,

Glas din Cer a coborât şi mi-a şoptit  aceste versuri ,versuri ce le-am scris inconjurata fiind de o lumina aurie,alta verde si alta albastra.
                         
Iata.

                      Dorul de a scrie!

Mai am un singur Dor,
În liniştea serii.
Un Dor pe care-l ştiu,
Un Dor neîmplinit.
Cu el mă culc şi dorm
Cu el eu mă trezesc,
Şi pentru el trăiesc.

                       Acesta-i Dor, de-a scrie
                       De-a scrie atât de mult!
                       Tot ce e-n jurul meu,
                       N-am timp ca să ascult.

Doar Dorul ,eu mi-ascult
Cu el mă înţeleg.
El îmi cunoaşte frica,
Şi teama de nimica.

                      O teamă ce-o am în suflet
                      O teamă ne-nţeleasă.
                       O teamă ce a fost ,
                      De DUMNEZEU aleasă !

Această teamă
Pe mine m-a condus,
Spre Dorul cel mai mare
De-a scrie şi iar a scrie
Fără de încetare.

                        Îmi place tare mult,
                        LUMEA ,ca să o bucur
                       Cu tot, despre ce eu scriu.
                       Dar despre care, nu ştiu,
                       Cum şi de ce scriu.

Doar eu atâta fac,
Le văd ,le-aud 
Şi -apoi le scriu.
Le scriu la infinit.
Le scriu atât cât BUNUL  DUMNEZEU,
Mă va lăsa aşa ,cum sunt
Cu propriul Eu.

                     Acesta-i Dorul meu!
                     E-o sete de a scrie,
                     De-a scrie  tot mereu,
                     Credinţa să învie.
                     Iar oamenii  să vie, 
                     Smeriţi, plecaţi LUI  DUMNEZEU !

De-ar fi ca eu să mor
În suflet cu-acest Dor,
Ce nu s-a împlinit,
Voi şti că n-am trăit
Pe această Lume în zadar.
Căci eu am încercat,
Cu DUMNEZEU în suflet
Am încercat să scriu
Despre ce văd şi ştiu !

                     Dar Dorul mă învinge,
                     Şi inima îmi plânge
                     Că nu am ascultat-o,
                     Şi nu i-am dat crezare
                      Când fără de răbdare,
                    Mă aşezam la scris.
                    Şi-acum ,Dorul de-a scrie,
                     Tot sufletul mi-a prins !

 Mă zbat între a scrie,
Şi între a trăi.
Dar fără a greşi.
Şi fără a mă opune 
Între aceste LUMI ,
Ce sufletu-mi despică,
Alerg spre partea stângă,
Acolo-i inima.

                        Şi Dorul vine iute
                        M-atrage către el.
                        M-atrage încet, încet
                        Şi-mi intră chiar în suflet.
                         Aici ,el mă cuprinde
                        Aici, el îmi vorbeşte,
                        Despre o Lume -ntreagă,
                        Şi despre Univers.

Despre întreg Pământul
Despre un Cer ales!
Despre un Soare nou,
Despre o Lume nouă.
O Lume mai curată
Şi binecuvântată !

                         O Lume cu Credinţă
                         În suflet şi în gând.
                         O Lume -n care plânge
                          Un mare sfant Cuvant! 
                         O Lume ce trăieşte, 
                          Pe acest Sfânt, Pământ !

CUVÂNTUL  DUMNEZEU
Ce eu, cu eu-l meu,
Cu EL în suflet dorm
Cu EL eu mă trezesc!
Cu EL ,încep a scrie
Tot ce în Lume ştie,
Atât pe-acest Pământ
Cât şi în Cerul Sfânt!

                    Veniţi de m-ascultaţi !
                     Veniţi şi veţi vedea 
                   Că DUMNEZEU din Ceruri,
                    Priveşte şi ne vede!
                   Veniţi ca să- L rugăm
                    Şi LUI să ne-nchinăm!
                    Din suflet să-ncercăm
                    Milă să implorăm.

Milă  de noi
Şi de copiii noştri.
Milă de-acest Pământ
Ce mult a suferit.
                       Haideţi , să ne unim!
                       În suflet să simţim
                       Puterea LUI cea Sfântă
                       Şi-a  FIULUI  IISUS.
                       Cu -a noastre Rugăciuni,
                       Să stingem, Lacrimile Sfinte
                       A Maicii Cea de Sus!

Cu toţii ne-om ruga
La tot ce este Sfânt!
Cu toţii vom trăi
Pe-acest ,sfânt Pământ.
Şi fericiţi vom fi!

                      La BUNUL  DUMNEZEU,
                       De Ruga ,o fi curată
                     Din suflet pornită,
                      De toate ne-o ierta.
                     Căci noi, mult ne-am căit
                     Cum mult am şi greşit !

Dar ca întotdeauna,
Doar BUNUL DUMNEZEU,
Atunci când ne rugăm,
Şi când ÎL implorăm
Iertare să ne dea,
Vedem cum din Cer
Pe scări de Curcubeu,
DUHUL CEL SFÂNT coboară
Şi SFINŢII toţi, 
Cântând cu bucurie,
Că oamenii au înţeles,
Că fericiţi vor fi
Că-n suflet au sădit,
CUVÂNTUL LUI,
CUVÂNT ,AL LUI DUMNEZEU!
CUVÂNTUL , CEL  PREA  SFÂNT !

                      Căci ei au înţeles,
                      Că de se vor ruga,
                     La TATĂL  CEL  CERESC,
                     De toate-i va ierta,
                     Dorinţa le-o-mplini
                    Atât cât vor trăi.

Dar si pe -a mea dorinţă,
Dorinţă de a scrie.
Cu sufletul, cu inima
Asta-i Dorinţa mea !

                        TE rog, ajută-mi Doamne
                         Ajută-mi să trăiesc.
                        Atâta timp, cât doar,
                        Dorinţa-mi să-mplinesc !

Să scriu atât ,cât TU voieşti
De-acolo SUS, 
Din Sferele Cereşti.
Atât cât LUMEA să cunoască,
Să nu TE mai răstignească!
Atat cât pentru a -o ajuta
Pe TINE,să te regăsească,
În sufletele lor,
Şi a copiilor !

                         Aceasta-i va uni,
                          Dorinţa mea de-a scrie!
                         Aceasta-i va întoarce,
                         Cu faţa către Tine.
                         Aşa vor fi mai buni
                         Şi cu Credinţă-n suflet,
                         Ajută-mi ,Te rog DOAMNE,
                        Ajută-mi să mă-ncumet,
                         Să scriu şi iar să scriu,
                         Atât cât voi trăi.

                         Căci fericiţi vor fi
                         La TINE ei s-ajungă,
                          Cu sufletul , cu inima,
                          Asta-i Dorinţa mea !

Când v-oi fi terminat
Şi ma vei fi chemat
La Tine ca să viu,
Un suflet fericit ,voi fi,
Acolo Sus în Ceruri!
C-aici pe Pământ, 
Eu am putut să scriu.
Iar Lumii am lăsat,
Tot ce Tu mi-ai dat,
Şi tot ,ce mi-ai arătat !

                          Acesta-i Dorul meu
                           Ce am să-l scriu mereu!
                           Pe care, DOAMNE-l ştii,
                           TE rog, a mi-l "plini
                           Pentru al meu suflet care,
                           Nu are alinare
                            Decât ,dacă eu scriu,
                            Cu Tine DOAMNE-n suflet,
                             Despre ce văd şi ştiu !

Şi aşa fraţilor voi scrie,
S-aveţi Mărtuire
Că DUMNEZEU  EXISTĂ!
Şi este cu putinţă,
Ca noi să ÎL vedem,
Dacă în EL , credem !
                          Cu dragoste şi preţuire, 
                                                     Maria.