FERICIREA ADEVARATA , ESTE IN SUFLETUL NOSTRU ! SI NICIDECUM IN LUCRURI MATERIALE SAU BANI !

 

                           .

                                                    .

"Cel ce pastreaza numai pentru sine DARUL care de la Dumnezeu vine,nu stie sa Îi fie recunoscator Prea Sfantului nostru Binefacator,adica, Prea Sfantului Duh !"  

                                              Dragii mei,

Stăteam puţin întinsă în pat, am închis ochii şi chiar încercam sa adorm un pic. 
Dar cum am închis ochii, la câteva secunde văd un vârf de munte spre răsărit ,un varf de munte plin de zăpadă albă şi pufoasă ,abia aşternută !
Era un Cer de ziuă senin şi un soare cu dinţi.
 În vârful muntelui se află echipat corespunzător, şi cu schiuri in picioare, un tânăr ce nu avea mai mult de 20 de ani. Acest tânăr era în al nouălea cer, şi striga cu mâinile întinse lateral, fiind foarte fericit, striga aşa :
                "Ce frumos ! Ce fericit sunt !
                 Oauuu! Am de toate ! 
                  Am Castel,ma distrez la maxim, nu-mi lipseste nimic, nimic !
                 Sunt fericit !
                Ce fericit sunt !!!
       
Iar în timp ce striga tare aşa şi îşi aşeza căciula pe cap şi ochelarii de zăpadă ca să-şi de drumul pe schiuri,ceva uimitor se întâmplă .
Un glas care venea din CER şi răsuna ca un ecou, spune tare aşa :
                 "Si intr-o clipă...,intr-o clipă...!"
Da, într-o clipă ,muntele a început a se clătina la început uşor ,apoi mai tare şi alţi munţi de zăpadă veneau spre vârful muntelui pe care era tânărul ,şi care tânăr, de la extaz a trecut într-o clipă la uimire , la tristeţe şi fără nicio şansă de supravieţuire.
Iar el vedea şi ştia aceasta ,privind împrejur şi simţind cum muntele se clătina ca la un CUTREMUR, sau , ca la o Explozie puternică.
Dragii mei, să mulţumim DOMNULUI pentru toate câte ne dăruieşte, iar din aceste DARURI de la DUMNEZEU să dăruim şi celor necăjiţi şi săraci, căci numai aşa ,vom fi şi noi ocrotiţi de PUTEREA LUI  DUMNEZEU.
Dacă BUNUL  DUMNEZEU ne ajută ca să avem de toate, înseamnă că, şi noi la rândul nostru trebuie să-l vedem pe cel amărât şi necăjit, şi în loc de mustrare, să-i dăm un colţ de pâine, o haină, un bănuţ sau îl ajutăm la muncile gospodăriei; dacă e în spital sau la închisoare..., trebuie să-l căutăm cu dragoste.
Căci nimeni nu cunoaşte nici ziua, nici ceasul când îi va veni sfârşitul ! "Ce puteţi face astăzi, nu lăsaţi pe mâine! "  
                  Cu dragoste, ca întotdeauna, Maria