PÂNĂ LA HRISTOS , ANII ERAU INVERS, DAR SI APELE CURGEAU INVERS !

                                          Dragii mei,

În aceasta noapte,in timp ce scriam aici pe Blog, aud glas care spune asa:

                       "De la copii si pâna să vină Hristos,era data nasterii invers, şi cursul Apelor erau invers !"
Clipă în care,vad cum Apele chiar curgeau invers! 

Adica,in loc ca APELE sa curga la vale (la şes) ele urcau la deal. 
Asadar dragilor,nu numai Apa Iordanului curgea si curge invers in ziua Sfanta a Bobotezei, ci toate APELE curgeau invers pana sa vina DOMNUL si MANTUITORUL nostru IISUS HRISTOS.
La fel cum,si anii timpului se numarau invers. 
Iata si Informatii in acest sens:                                               

Anul zero şi calendarul: cum numărăm anii - Scientia.ro

www.scientia.ro/.../1357-anul-zero-si-calendarul-cum-numaram-ani...

Translate this page

Anul zero şi calendarul: cum numărăm anii. (Timp citire: 8 minute). zero În anul 1996 un articol referitor la calendar, publicat de un ziar, le spunea oamenilor „cum să gândească” problema controversei mileniului, menţionând în treacăt că acel an era de fapt cel de-al 2000-lea an de la naşterea lui Iisus din moment ce el s-a ...

Câți ani au trecut de la crearea lumii? | Doxologia

https://doxologia.ro/intreaba.../cati-ani-au-trecut-de-la-crearea-lumii

Translate this page

Sep 4, 2015 - 10 mld ani? 100 1000? Planuia cum sa arate lumea? 2. E adevarat ca acum suntem in anul 7523 de la facerea lumii (in 5508 s-a nascut Iisus) sau Biserica ... Sau mai e varianta in care, de la moartea lui Iisus, El a platit pt faptele noastre, iar pana atunci, proorocii care mergeau in iad se „curatau” in propria .

Suntem în anul 7519 de la crearea lumii!

Timpul a apărut la un moment dat precis şi curge într-o singură direcţie! Această problemă este deosebit de actuală când percepţia curentă a cronologiei şi calendarului a suferit, cu ajutorul matematicii şi evoluţionismului sec. al XIX-lea o mutație radicală.

Cronologia profană (civilă) din zilele noastre a introdus un sistem de datare în două direcţii. Noi suntem crescuţi cu acest hibrid, fără a gândi să-i contestăm valabilitatea. Dacă ne vom opri însă un moment de reflecţie asupra curgerii simetrice a timpului în 2 direcţii diametral opuse, având ca axă (centru) Naşterea Domnului, şi datări „înainte” şi „după” … vom observa că timpul are un punct de origine 0 şi curge în două direcţii fără vreun sfârşit determinat, de la minus infinit la plus infinit.

Cronologia tradiţională grăieşte: „anul cutare de la Facerea lumii”, iar timpul curge, aşa cum şi se întâmplă în realitate, într-o singură direcţie, spre sfârşit, care rămâne ce-i drept ascuns, dar va veni la momentul hotărât de Domnul.

Nu vrem prin aceasta să tăgăduim în vreun fel că centrul este Hristos, sau chiar axa timpului, ci doar să repunem în drepturi cronologia tradiţională a Bisericii ce, bineînţeles că-L cinstea pe Hristos aşa cum se cuvine. Încercând să aflăm cum s-a putut ajunge aici, se invocă în primul rând faptul că această datare ar aparţine Sfântului Dionisie Exiguul care a stabilit anul Naşterii Domnului şi prin aceasta era creştină.

După informaţiile general admise, Sfântul Dionisie a elaborat un tabel pascal pentru anii 228-247, ani număraţi de la începutul domniei împăratului Diocleţian. Din evlavia sa, Sfântul a simţit că acest ticălos persecutor al creştinilor nu merită să mai fie amintit, ci mai cu seamă e de menţionat anul Naşterii Domnului (Anno Domnini), şi a modificat datarea ca fiind perioada 532-550 de la Naşterea Domnului, deci anul diocleţian 228 este echivalent cu Anul Domnului 532. Întrucât aceste evenimente se petreceau la Roma, s-a anulat astfel şi tradiţionala lor datare „Ab urbe condita” (de la întemeierea cetăţii Romei de către Romulus şi Remus) care ar fi fost în anul753 înainte de Naşterea Domnului. Nu avem nimic de obiectat la aceste informaţii decât aceea că de aici nu rezultă câtuşi de puţin că Sfântul a introdus acea numărătoare a anilor în cele două direcţii.

S-a furnizat atunci o altă ipoteză potrivit căreia cel care ar fi adus această curioasă datare ar fi urmaşul Sfântului Dionisie, anume Beda Venerabilul (Anglia,sec. VIII), care ar fi introdus practica numărării anilor şi în urmă, astfel încât anul 1 al Naşterii Domnului era logic precedat de către anul 1 înainte de Naşterea Domnului. Această informaţie trebuie luată cu mare atenţie, deoarece aici sepoate strecura o falsă pistă. Desigur cunoaştem şi din sinaxarele noastre ortodoxe legate de drepţii şi proorocii Vechiului Testament vorbe ca acestea: „Sfântul prooroc (N) a trăit acum (n) veacuri (sau sute de ani) înainte de Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos…”, lucru pe care îl făcea cu siguranţă şi BedaVenerabilul. Dar putem fi absolut siguri că acesta nu uitase de datarea de la Facerea lumii, chiar dacă nu o folosea în mod curent. De aici însă şi până la a stabili un sistem de datare în axe diferite aşa cum îl cunoaştem este o cale lungă, care, iată, a durat până în sec. XVIII, cel al „luminilor”, când actualul sistem„astronomic” de datare a fost propus, şi din nenorocire şi adoptat până în zilele noastre, de către astronomul Jacques Cassini în anul 1740.

Trebuie subliniat că pe parcursul istoriei de peste un mileniu al Bisericii a existat o cronologie foarte bine pusă la punct, ce era cunoscută şi predată, în acelaşi mod în care se învaţă în şcolile noastre istoria. Numai că această cronologie era cu totul alta decât cea de la şcoală, şi pentru edificare o redăm încontinuare:

Creştinii, adică totalitatea Bisericii Domnului nostru Iisus Hristos, au admis în dogmele lor Biblia ca fiind prima Lege dată de Dumnezeu poporului lui Israel şi reînnoită – a doua oară – prin venirea pe pământ, a lui Iisus Hristos. Prima Lege se cunoaşte sub numele de Vechiul Testament, iar reînnoirea sub acela de Noul Testament, „N-am venit să stric (Legea), ci să plinesc” zice Domnul (Matei V, 17).

Biserica Creştină legiuieşte că Iisus Hristos S-a născut, după Trup, din pururea Fecioara Maria, în anul 5508 de la facerea lumii, ani pe care obişnuiesc a-i împărţi – adică vremea cea de la întemeierea lumii şi până la întâia venire a lui Iisus Hristos – în cinci vârste:

Întâia vârstă a lumii e cea de la facerea lui Adam până la potop (după cei 72 de tâlcuitori, numiţi – Septuagintă) 2262 de ani.

A doua vârstă, pe cea de la potop până ieşirea fiilor lui Israel, 1632 de ani.

A treia vârstă, pe cea de la ieşire până la zidirea Bisericii în anul al 4-lea – Solomon, 601 ani.

A patra, pe cea de la zidirea Bsericii, până la risipirea ei,- robia Ierusalimului, 424 ani.

A cincea, pe cea de la risipire până la întâia venirea Domnului nostru IS. HS, 589 ani.

Total, 5508 ani.

O primă consecinţă a celor de mai sus a fost deturnarea percepţiei  bisericeşti tradiţionale asupra timpului, şi înlocuirea ei treptată cu o cronologie seculară, ştiinţifică şi politică, ce se deosebeşte radical şi subminează periculos bazele credinţei creștine. Pe această zonă – primele zile ale creaţiei până la căderea lui Adam – se pot broda oricâte presupuneri fanteziste şi oricâte sume de ani, ceea ce convine de minune unei gândiri evoluţioniste. Astfel s-a mers de la infinitatea vechimii universului (materialism ateu) până la recenta teorie a „big bang-ului” ce indică o vechime de aprox. 16 miliarde de ani. Pentru ca aceste rătăciri să nu mai aibă loc, să reluăm fără nici o urmă de îndoială în suflete cronologia tradiţională constantinopolitană a Bisericii Răsăritului care ne spune să numărăm de la facerea lumii 5508 ani până la Naşterea Domnului. De atunci au trecut aşa cum ni se spune 2011 ani, ceea ce dă un total de 7519 ani.

                                        Cu dragoste,Maria.