O POVESTE ADEVĂRATĂ ,ŞI O MINUNE ÎMPLINITĂ ! LACRIMI DE DURERE , LACRIMI DE BUCURIE !

                                                               Bine v-am regasit, dragii mei !

 Cu doar , 1 an si jumatate în urmă, se stingea din viaţă, un tânăr de numai 18 ani, pe nume SERGIU.
Era un baiat, cu un suflet mare; iubitor, respectuos, şi avea o prietena în clasa paralelă, pe nume, ALINA.
Prietenia lor, se baza, pe respect reciproc şi pe dragoste sufleteasca.
O boală necruţătoare, si anume, LEUCEMIE, a curmat viaţa lui SERGIU, în mai puţin de un an; aşa încât, SERGIU, nu a mai apucat sa-si dea BACUL, căci anul trecut, în toamnă, DOMNUL ,l-a luat la EL, în ceata ÎNGERILOR.
L-au plâns toţi ! Şi ALINA, şi mama lui de 45 ani, şi tata, şi fratele lui, si bunicii, si colegii..., totţi cei care l-au cunoscut, l-au plâns.
Şi iata că, după circa 3 luni de la înmormântarea lui SERGIU, mama lui, în vârsta de 45 de ani, primea sfaturi de la cei dragi, că, ar trebui sa mai aibă un copil, chiar dacă are 45 ani. Ea nici nu voia să audă, spunând că, un alt copil, nu-l poate înlocui pe cel pierdut. Ceea ce era, un mare adevar! Fiecare om, este unic, nu poate fi ]nlocuit cu altul, chiar de ar fi clonat, cum este modern, acum.
Într-o noapte, la sfarsitul anului 2012, ma trezeşte UN GLAS, care spune aşa :

                   "E  ÎNSĂRCINATĂ !" (un alt glas, intreaba):
                     CINE ?
                   MAMA , LUI SERGIU !
                   MAMA, LUI SERGIU, ESTE INSARCINATA !".
 
A doua zi, îi spun  ALINEI, care fusese prietena lui SERGIU, cele auzite de mine, şi am asigurat-o că, mama lui SERGIU, va mai naste un copil.
La care, Alina îmi spune că, nu se poate, pentru că, are 45 de ani, e prea târziu, sa mai aiba un copil.
Eu, i-am repetat că, îl va avea.
Zilele acestea, de iulie 2013, vine ALINA , plângând de bucurie la mine, şi-mi spune aşa :
                    Ştii, mama lui SERGIU, este însărcinată în 5 luni.
La care eu ,îi amintesc: Ce ţi-am spus eu, anul trecut, în decembrie?
Ea continua, vizibil emoţionată să plângă, şi nu îşi mai găsea cuvintele, cu privire la MINUNEA ce se împlinise. M-a întrebat, cum de stiu, si cum de le aud, toate aceste MINUNI, iar eu i-am raspuns că,....tot O MINUNE, este si ceea ce eu trăiesc.Mai mult, nu-ti pot spune.
Dragii mei, MINUNILE sunt in fiecare clipă cu noi, lângă noi, dar...trebuie să le vedem, să le înţelegem, să le trăim cu inima şi sufletul, şi atunci ele, se vor adeveri.
                                     Cu dragoste si cu preţuire, Maria