DUMINICA A XXIV -A DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH !
SFÂNTA EVANGHELIE DE LA LUCA !
În vremea aceea a venit la IISUS un om cu numele Iair , care era mai marele sinagogii;şi acesta căzând la picioarele lui IISUS , ÎL ruga să intre în casa lui , fiindcă avea numai o fiică , ca de doisprezece ani , şi aceasta era pe moarte.Iar când se ducea IISUS şi-L împresurau mulţimile , o femeie , care avea de doisprezece ani curgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată avuţia ei şi de către nici unul nu putuse fi vindecată, apropiindu-se ea pe la spate , s-a atins de poala hainei LUI IISUS şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Atunci IISUS a grăit : cine este cel care s-a atins de MINE ? Dar , cum toţi tăgăduiau , Petru şi cei care erau cu EL au zis : Învăţătorule, mulţimile TE îmbulzesc şi TE strâmtorează şi TU mai întrebi : cine este cel care s-a atins de MINE ? Dar IISUS a grăit iar :s-a atins de MINE cineva , căci EU am simţit puterea care a ieşit din MINE. Atunci femeia , văzând că n-a rămas ascunsă , a venit tremurând şi ,căzând la picioarele LUI , I-a spus , de faţă cu tot poporul , pentru care pricină s-a atins de EL şi cum că s-a tămăduit numaidecât. Iar IISUS i-a zis : îndrăzneşete, fiică , credinţa ta te-a mântuit , mergi în pace. Pe când încă vorbea EL , a venit cineva din casa mai marelui sinagogii şi a zis acestuia : a murit copila ta ; nu mai osteni pe Învăţătorul. Dar IISUS , auzind , a zis către Iair: nu te teme ; crede numai şi se va mântui. Şi , intrând în casă , n-a lăsat pe nimeni să intre cu EL, decât numai pe Petru , pe Iacob , pe Ioan , pe tatăl copilei şi pe mama ei . Ci plângeau toţi şi se tânguiau pentru copilă ; EL însă le-a zis : nu plângeţi , căci n-a murit, ci doarme . Dar ei L-au luat în râs , ştiind bine că a murit. Atunci EL , scoţând pe toţi afară şi apucând copila de mână , a strigat , zicând : copilă , deşteaptă-te ! Şi duhul ei s-a întors şi a înviat îndată; şi a poruncit IISUS să-i dea ei să mănânce. Şi au rămas uimiţi părinţii ei ; iar IISUS le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.
SLAVĂ ŢIE DOAMNE , SLAVĂ ŢIE ! AMIN !
Fraţilor !
Să nu vă fie frică de moarte ! Noi nu murim , ci adormim ÎNTRU DOMNUL.
Este firesc să ne lăsăm carcasa, învelişul sufletului nostru, pe pământ, în pământ după înmormântare, pentru ca sufletul nostru , se întoarce la DUMNEZEU, spre JUDECATĂ.
Să credeţi fraţilor în MINUNI, în PUTEREA nemărginită a LUI DUMNEZEU, şi în MĂICUŢA DOMNULUI !
Fiţi buni şi milostivi şi nu lipsiţi de la SFANTA BISERICĂ de la SFÂNTA şi DUMNEZEIASCA LITURGHIE, căci numai în SFÂNTA BISERICĂ , este mântuirea sufletului nostru !
Ca întotdeauna, cu dragoste şi preţuire, Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu