10 Martie 2007, ora 23,40 !
Încă nu -mi terminasem SFÂNTA RUGĂCIUNE, când brusc, văd cu ochii închişi , O SFÂNTA ICOANĂ ,mare , care reprezenta O SFANTA CRUCE din argint alb, pe care era RĂSTIGNIT IISUS HRISTOS.
Această SFÂNTA ICOANĂ, O vedeam pe UN CER bleu senin,. spre răsărit.
Dintr-odată din SFANTA ICOANA, se desprinde singură SFANTA CRUCE din argint alb, cu IISUS RĂSTIGNIT, ca şi în carne şi oase fiind, având COROANĂ de spini pe cap, pluteşte în aer, pe CERUL SENIN, cân tot ca din senin, deasupra SFINTEI CRUCI, apare, precum un arc, UN DOLIU negru, arcuit, care acoperea pe deasupra şi până mai jos ,spre Jumătate SFANTA CRUCE, argintie pe care era rastignit în carne şi oase, ÎNSUŞI IISUS HRISTOS, FIUL LUI DUMNEZEU şi al PURUREA PREA CURATEI FECIOARA MARIA.
Până şi CERUL SFÂNT, a trimis DOLIU, care L-a înconjurat ,cu tot cu SFANTA CRUCE, pe care era rastignit.
Acum văd CERUL senin, SFANTA CRUCE argintie, îndoliată şi care ÎL PURTA PE UNICUL şi PREA IUBITUL FIU ,al LUI DUMNEZEU, fiind rastignit si cu Coroană pe cap.
DOLIU sub formă de arc, ce acoperea până la jumătate SFANTA CRUCE, făcea ca şi CERUL să plângă pentru IISUS ,FIUL LUI DUMNEZEU, CEL RĂSTIGNIT PE CRUCE.
Dar în timp ce eu îmi notam pe caiet cele văzute, O LUMINĂ MARE, rotundă, cât un ou mare de găină , de culoare VERDE de smarald, foarte stralucitor şi transparent, se aşează în palma mea dreaptă, o privesc fireşte ,cu ochii deschişi, o văd cum pulsează şi mai văd în mijlocul verdelui ca de smarald, O ALTĂ LUMINĂ, dar albă, catifelată şi orbitor de strălucitoare.
Ţineam în palma mea acum, DOUĂ LUMINI concentrice.
VERDE de smarald şi ALBĂ în verdele de smarald. Luminile pulseaza în palma mea, bat ca o inimă, preţ de câteva secunde, apoi dispar, ca prin topire.
Dragii mei, LUMINA LUI DUMNEZEU, să sălăşluiască şi in palma voastra, în inima voastra, în sufletul fiecaruia dintre voi, să vă ocroteasca şi să vă călăuzească paşii spre ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU.
Cu dragoste, MARIA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu