30 Iulie 2006, dimineaţa !
Mă rugam, singura fiind în cămăruţa mea, în colţişorul meu de Rai.
Brusc, RUGĂCIUNEA îmi este întreruptă ,de ceva minunat de frumos.
Ca întotdeauna, ochii mi se închid fără voia mea, şi văd UN CER de noapte transparenta, un albastru violet.
Pe BOLTA CEREASCĂ , apare O SFÂNTĂ CRUCE mare, albă, orbitor de strălucitoare.
Sus, în vârful SFINTEI CRUCI, stă DUHUL CEL PREA SFÂNT ;în stânga SFINTEI CRUCI, stă IISUS HRISTOS , aşezat ca pe UN TRON înalt, deşi era pe SFANTA CRUCE; iar în dreapta SFINTEI CRUCI, stă DUMNEZEU TATĂL !
Deci fraţilor, aşa era acum aşezată PREA SFANTA TREIME !
Cerul nopţii fraţilor, era orbitor de strălucitor !
Nu mai existau stele, nu mai exista LUNA, ci strălucea MAREA SFANTĂ CRUCE ALBĂ, orbitor de strălucitoare, care avea în vârf sub CHIP de PORUMBEL , pe PREA SFÂNTUL DUH, mai alb, decât albul SFINTEI CRUCI, în dreapta SFINTEI CRUCI, în veşminte albastre, pe DUMNEZEU TATĂL, iar în stânga ,stă IISUS HRISTOS, MÂNTUITORUL nostru.
Închipuiţi-vă fraţilor, această mare MINUNE, şi priviţi cu ochii sufletului, ceea ce eu am trăit cu VOIA LUI DUMNEZEU.
Veţi simţi în inimă şi-n suflet, DRAGOSTEA şi AJUTORUL DIVIN, şi vă veţi întări în CREDINŢĂ.
Cu dragoste, MARIA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu