NU BLESTEMA SI NU GANDI RĂU CUIVA , CĂCI SE VA INTOARCE LA TINE PE ALTE CĂI !

                                  .

                     

                    EV.de la  Ioan 8:16

16 "Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine!"

                              .

                                                      Dragii mei,

Astazi 27 Iulie 2018,ora 16,52 ,in timp ce scriam aici pe Blog,ma gandeam cu adanca durere in suflet si cu multa tristete, la semenii nostri care toata ziua si toata noaptea îsi urasc Aproapele,il injura,il batjocoresc si-l jignesc in orice minut, il blestema de parca Dumnezeu s-ar uita in gura lui ,si i-ar indeplini dorinta rautatii inimii sale.Nicidecum!
Cel ce face acest lucru neplacut Lui Dumnezeu,acesta va primi de la DUMNEZEU ceea ce el cere pentru Aproapele său.
DUMNEZEU îi va da lui după rautatea imnimii sale,după intunericul sufletului său.
De multe ori insă,DUMNEZEU il pedepseste pe unul ca acesta,prin cei dragi lui. Îi ia pe cei dragi lui, pentru ca acesta sa se indrepte si sa se intoarca la EL.
Păcat insa! De multe ori ne intrebam: oare ale cui pacate a platit cutare sau cutare? Pentru ca el era un suflet bun si credincios,sau un copil bun si totusi i s-a intamplat ceva tragic. De ce oare? 
Este pentru rautatea celor care nu stiu sa-si infraneze limba,nu stiu sa-si iubeasca Aproapele ,ba mai mult îi blestema pe cei care-i cunoaste si pe cei care nu-i cunoaste si le face rău aparent fara niciun motiv sau chiar cu motiv.
Dar iata care este Mesajul pe care l-am primit astazi:

              "Gandeste bine si vei primi bine !
Apoi un alt glas continuă:

               Gândeste rău, si vei primi (aici glasul face o pauza)...ce este al tău ."

DUHUL CELE PREA SFANT dragilor,ne avertizeaza si pentru faptul ca ,daca gandim rau cuiva,(nu sa-i facem rău)ci numai pentru ca gandim rau pentru cineva,acel rău se va intoarce la noi inzecit,insutit; de multe ori, prin cei dragi noua ca lumina ochilor nostri.
Pentru ca,aceasta este cea mai cumplita suferinta ,atunci cand ti-i copilul bolnav,atunci cand il pierzi,atunci cand sotia ,bunicii,fratii si surorile sufera din pricina pacatelor tale.
Sau ,pur si simplu te inbolnavesti ca din senin de o boala incurabila.
Deci,ce este mai usor pentru fiecare dintre noi?
Sa gandim rău cuiva si sa primim rău? Sau sa gandim numai bine si sa primim ce este al nostru,adica ,numai Bine?
Atunci cand cineva blestema pe altcineva, si spune:
sa dea Dumnezeu sa ti se intample asta si asta...etc.
Sa fiti siguri dragilor,ca DUMNEZEU nu primeste ordine de la nimeni si nici sfaturi,nici initiere.
DUMNEZEU aude,cunoaste si gandul nostru,si-atunci ne da noua după ceea ce am adunat in inima si-n suflet,după Credinta si faptele noastre.
In concluzie,as dori sa va spun doar atat:
             "Sa facem Binele,iar acesta ,se va revarsa peste noi si cei dragi noua,precum Soarele isi revarsa razele si caldura sa ,atat peste cei buni cât si peste cei mai putin buni,dar si peste cei răi. Pe toti îi lumineaza si-i incalzeste la fel.
                               Cu dragoste,Maria.

P.S.

Sfânta Evanghelie după Ioan

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

Capitolul 5

1.	După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim.
2.	Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare.
3.	În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei.
4.	Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut.
5.	Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani.
6.	Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos?
7.	Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea.
8.	Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă.
9.	Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă.
10.	Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul.
11.	El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă.
12.	Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă?
13.	Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc.
14.	După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.
15.	Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.
16.	Pentru aceasta iudeii prigoneau pe Iisus şi căutau să-L omoare, că făcea aceasta sâmbăta.
17.	Dar Iisus le-a răspuns: Tatăl Meu până acum lucrează; şi Eu lucrez.
18.	Deci pentru aceasta căutau mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu.
19.	A răspuns Iisus şi le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face Acela, acestea le face şi Fiul întocmai.
20.	Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face El şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă miraţi.
21.	Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte.
22.	Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului.
23.	Ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul nu cinsteşte pe Tatăl care L-a trimis.
24.	Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă.
25.	Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia.
26.	Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine;
27.	Şi I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului.
28.	Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
29.	Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.
30.	Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.
31.	Dacă mărturisesc Eu despre mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
32.	Altul mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că adevărată este mărturia pe care o mărturiseşte despre Mine.
33.	Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit adevărul.
34.	Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci spun aceasta ca să vă mântuiţi.
35.	Acela (Ioan) era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în lumina lui.
36.	Iar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.
37.	Şi Tatăl care M-a trimis, Acela a mărturisit despre Mine. Nici glasul Lui nu l-aţi văzut vreodată, nici faţa Lui nu aţi văzut-o;
38.	Şi cuvântul Lui nu sălăşluieşte în voi, pentru că voi nu credeţi în Cel pe care l-a trimis Acela.
39.	Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine.
40.	Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă!
41.	Slavă de la oameni nu primesc;
42.	Dar v-am cunoscut că n-aveţi în voi dragostea lui Dumnezeu.
43.	Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi.
44.	Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi?
45.	Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl; cel ce vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi nădăjduit.
46.	Că dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela.
47.	Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele? Capitolul 7 1. Şi după aceea mergea Iisus prin Galileea, căci nu voia să meargă prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L ucidă. 2. Şi era aproape sărbătoarea iudaică a corturilor. 3. Au zis deci către El fraţii Lui: Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, pentru ca şi ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care Tu le faci. 4. Căci nimeni nu lucrează ceva în ascuns, ci caută să se facă cunoscut. Dacă faci acestea, arată-Te pe Tine lumii. 5. Pentru că nici fraţii Lui nu credeau în El. 6. Deci le-a zis Iisus: Vremea Mea încă n-a sosit; dar vremea voastră totdeauna este gata. 7. Pe voi lumea nu poate să vă urască, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele. 8. Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, căci vremea Mea nu s-a împlinit încă. 9. Acestea spunându-le, a rămas în Galileea. 10. Dar după ce fraţii Săi s-au dus la sărbătoare, atunci S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci pe ascuns. 11. În timpul sărbătorii iudeii Îl căutau şi ziceau: Unde este Acela? 12. Şi cârtire multă era despre El în mulţime; unii ziceau: Este bun; iar alţii ziceau: Nu, ci amăgeşte mulţimea. 13. Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe faţă. 14. Iar la jumătatea praznicului Iisus S-a suit în templu şi învăţa. 15. Şi iudeii se mirau zicând: Cum ştie Acesta carte fără să fi învăţat? 16. Deci le-a răspuns Iisus şi a zis: Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis. 17. De vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi. 18. Cel care vorbeşte de la sine îşi caută slava sa; iar cel care caută slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevărat şi nedreptate nu este în el. 19. Oare nu Moise v-a dat Legea? Şi nimeni dintre voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă ucideţi? 20. Şi mulţimea a răspuns: Ai demon. Cine caută să te ucidă? 21. Iisus a răspuns şi le-a zis: Un lucru am făcut şi toţi vă miraţi. 22. De aceea Moise v-a dat tăierea împrejur, nu că este de la Moise, ci de la părinţi, şi sâmbăta tăiaţi împrejur pe om. 23. Dacă omul primeşte tăierea împrejur sâmbăta, ca să nu se strice Legea lui Moise, vă mâniaţi pe Mine că am făcut sâmbăta un om întreg sănătos? 24. Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă. 25. Deci ziceau unii dintre ierusalimiteni: Nu este, oare, Acesta pe care-L căutau să-L ucidă? 26. Şi iată că vorbeşte pe faţă şi ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu adevărat că Acesta e Hristos? 27. Dar pe Acesta Îl ştim de unde este. Însă Hristosul, când va veni, nimeni nu ştie de unde este. 28. Deci a strigat Iisus în templu, învăţând şi zicând: Şi pe Mine Mă ştiţi şi ştiţi de unde sunt; şi Eu n-am venit de la Mine, dar adevărat este Cel ce M-a trimis pe Mine şi pe Care voi nu-L ştiţi. 29. Eu Îl ştiu pe El, căci de la El sunt şi El M-a trimis pe Mine. 30. Deci căutau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că nu venise încă ceasul Lui. 31. Dar mulţi din mulţime au crezut în El şi ziceau: Hristosul când va veni va face El minuni mai multe decât a făcut Acesta? 32. Au auzit fariseii mulţimea murmurând acestea despre El şi au trimis arhiereii şi fariseii slujitori ca să-L prindă. 33. Dar Iisus le-a zis: Puţin timp mai sunt cu voi şi Mă duc la Cel ce M-a trimis. 34. Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi; şi unde sunt Eu, voi nu puteţi să veniţi. 35. Deci au zis iudeii, între ei: Unde are să Se ducă Acesta, ca noi să nu-L găsim? Nu cumva va merge la cei împrăştiaţi printre elini şi va învăţa pe elini? 36. Ce înseamnă acest cuvânt pe care l-a spus: Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi şi unde sunt Eu, voi nu puteţi să veniţi? 37. Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. 38. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. 39. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit. 40. Deci din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul. 41. Iar alţii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos? 42. N-a zis, oare, Scriptura că Hristos va să vină din sămânţa lui David şi din Betleem, cetatea lui David? 43. Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El. 44. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El. 45. Deci slugile au venit la arhierei şi farisei, şi le-au zis aceia: De ce nu L-aţi adus? 46. Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om. 47. Şi le-au răspuns deci fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi? 48. Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? 49. Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată! 50. A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei: 51. Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut? 52. Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc. 53. Şi s-a dus fiecare la casa sa. Capitolul 5 1. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El. 2. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând: 3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. 4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. 5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. 6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. 7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. 8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. 9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. 10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. 11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. 12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi. 13. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. 14. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. 15. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. 16. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. 17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. 18. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. 19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor. 20. Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. 21. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. 22. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. 23. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, 24. Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău. 25. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă. 26. Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban. 27. Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter". 28. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. 29. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă. 30. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. 31. S-a zis iarăşi: "Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire". 32. Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter. 33. Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: "Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale". 34. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, 35. Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, 36. Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru. 37. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. 38. Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte". 39. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. 40. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. 41. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. 42. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta. 43. Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău". 44. Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, 45. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. 46. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru? 47. Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru? 48. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.