Sfânta Evanghelie ,
din Duminica a douăzeci şi opta ,
după Pogorârea Sfântului Duh!
Sfânta Evanghelie de la Luca !
(XIV, 16 - 24 )
Zis-a Domnul pilda aceasta : un om oarecare a făcut Cină mare şi a poftit pe mulţi ; şi a trimis el la ceasul Cinei pe slujitorul său să zică celor poftiţi : veniţi , căci totul este acum gata . Dar toţi au început să-şi ceară iertăciune , ca şi cum ar fi fost înţelesi . Cel dintâi a zis : am cump[rat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd ;te rog să mă ierţi . Un altul a zis : am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc ; te rog să mă ierţi . Al treilea a zis : mi-am luat femeie , şi pentru aceasta nu pot veni . Şi, întorcându-se , slujitorul a spus stăpânului acestea. Atunci, mâniindu-se , stăpânul casei a zis slujitorului său : ieşi degrabă în pieţele şi uliţele oraşului: şi săracii , şi betegii , şi orbii, şi şchiopii adu-i aici , Şi, întorcându-se , slujitorul a zis : stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit şi tot mai este loc . Atunci stăpânul a zis către slujitor : ieşi la drumuri şi la garduri şi seleşte-i pe toti să intre, ca să se umple casa mea . Căci vă spun : niciunul din oamenii aceia care au fost poftiţi nu va gusta din Cina mea.
SLAVĂ ŢIE DOAMNE, SLAVĂ ŢIE !
AMIN !
Dragii mei,
Mântuitorul ne cheamă la Cina Sa, în fiecare zi, la fiecare Sfântă Sărbătoare !
Să nu ne lăsam copleşiti de grijile sau de bucuriile vieţii, care sunt grabnic trecatoare ca si viaţa de altfel.
Ci să lăsăm toate deoparte, si atunci când trebuie sa mergem la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, atunci să mergem cu toata inima noastra, si cu tot sufletul nostru.
Să nu amânăm, înşelându-ne pe noi înşine , că mai avem timp până la bătrâneţe. Nimeni nu stie dacă va mai ajunge la bătrâneţe. Sau daca totuşi ajunge,va fi oare lucid? Va mai putea hotărâ pentru el?
Va mai avea timp ,ca să se căiască pentru păcatele sale ?
Aşadar fratilor, Cina este gata, în fiecare clipă, acolo Sus la Dumnezeu care ne cheamă!
Sa mergem cu totii si sa ne bucuram sufletul ,cu Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie, cu împărtăşirea cu Sfintele şi Dumnezeiestile Taine, si astfel vom dobândi un loc în Împărăţia Lui Dumnezeu.
Cu dragoste, Maria.
TALCUIREA EVANGHELIEI
DIN DUMINICA A 28-A DUPA RUSALII
Pilda celor poftiti la nunta
,,Veniti ,ca ,iata ,gata sunt toate...."
Cina din pilda Evangheliei este Împărăţia lui Dumnezeu, adică mântuirea
noastră cea sufletească prin Jertfa Fiului Său, iar „cei chemaţi“ care
n-au vrut să meargă la cină sunt creştinii cei cuprinşi de vârtejul
treburilor, ispitelor, patimilor şi păcatelor lumii acesteia. Evanghelia
aceasta, cu adevărat, este parcă Evanghelia vremurilor şi a oamenilor
de azi, pentru că niciodată n-au fost nepăsarea şi negrija de Împărăţia
lui Dumnezeu, de cele sufleteşti, aşa de mari ca azi. Care să fie
pricina acestui lucru? Unii zic că „au uitat oamenii datoriile ce le au
faţă de cele sufleteşti“. Eu zic că-i alta. Iisus a zis odată: „Asemenea
este Împărăţia lui Dumnezeu cu o comoară ascunsă într-o ţarină, şi cine
o află îşi vinde tot ce are, ca să cumpere ţarina“ (Matei 13, 44). Cei
mai mulţi creştini însă n-au aflat comoara sufletească, darul, puterea
şi bucuria ce le dau căutarea şi aflarea Împărăţiei lui Dumnezeu şi de
aceea nu-şi bat capul cu cele sufleteşti. „Gustaţi şi vedeţi că bun este
Domnul“, zice Psalmistul, dar puţini au gustat şi au aflat bunătatea
sufletească ce este în „Cina Domnului“. Cine a aflat o dată darul,
puterea şi bucuria ce o dă „Cina Domnului“ (Sf. Cuminecătură), Jertfa
Mântuitorului, aceluia nu-i mai trebuie nici o predică despre
„datoriile“ ce le are faţă de suflet. „Toate le socotesc gunoaie, ca
să-L dobândesc pe Hristos“, zicea Apostolul Pavel (Filipeni 3, 8).
Acesta este credeul celui care a aflat comoara Împărăţiei lui Dumnezeu.
Cititorule! Nu cumva să crezi că Evanghelia te-ar mustra, pentru că îţi
ai ţarina ta şi boii tăi şi lucrurile tale. Grija sufletului o laşi în
urma tuturor afacerilor şi intereselor tale. Pentru asta te mustră
Evanghelia. În mijlocul vieţii şi al frământărilor noastre trebuie să
stea „Cina Domnului“, Împărăţia lui Dumnezeu; şi noi n avem lucrul
acesta. Într-o altă pildă, Iisus a zis că Împărăţia lui Dumnezeu este
asemenea unui aluat pe care o femeie îl pune într-un vas de făină şi se
dospeşte toată făina (Matei 13, 33). Aşa, iubite cititorule, şi grija de
suflet trebuie să dospească, să copleşească toate frământările şi
alergările noastre.
Poţi pune într-o oală la foc cele mai scumpe mâncăruri, dar dacă nu le
sărezi nu-s bune de nimic. Aşa şi averea ta, banii tăi, alergările tale,
învăţătura ta trebuie sărate cu sarea grijii şi îngrijirii de cele
sufleteşti, căci altcum nu ţi-s bune de nimic.
„Veniţi, că, iată, gata sunt toate!“ – aşa chema sluga Domnului din
Evanghelie. O, ce adânc înţeles sufletesc este în aceste vorbe! Aşa ne
cheamă şi pe noi Domnul: Veniţi, că toate sunt gata! – ne zice şi nouă
Tatăl Ceresc. Totul am făcut pentru viaţa şi mântuirea voastră… Veniţi,
că e gata Jertfa Fiului Meu! Veniţi, că v-am iertat prin Jertfa Fiului
Meu! Veniţi, că totul e gata!… ne zice şi Iisus Mântuitorul. Veniţi,
căci, iată, am suit Golgota!… Veniţi, că, iată, cuiele au trecut prin
mâinile şi picioarele Mele!… Veniţi, că suliţa a străpuns coasta Mea!…
Totul e gata, toate am suferit pentru voi şi mântuirea voastră!… Veniţi
şi luaţi în dar via¬ţă şi mântuire!…
În clipele când Şi-a dat duhul pe Crucea Golgotei, Mântuitorul a strigat
cu glas înalt: „Săvârşitu-s-a!“. Prin acest cuvânt, Mântuitorul spunea
că Şi-a împlinit chemarea ce a avut-o în lume. Cuvântul „săvârşitu-s-a“ a
fost un strigăt de biruinţă. Mântuitorul biruise toate ispitele şi
durerile. Diavolul era biruit. Jertfa era gata.
Dar, vai, acest strigăt pentru mulţi va fi un strigăt de pieire în Ziua
Judecăţii. O, Scumpul meu Mântuitor! Tu ne-ai lăsat gata Jertfa
mântuirii. „Ospăţul Tău este gata… masa e întinsă… toate uşile sunt
deschise… din toate părţile s-aude chemarea: „Veniţi, că toate sunt
gata!“ (Luca 14, 16-24). Veniţi, că, iată, cuiele au săpat mâinile şi
picioarele Mele!… Veniţi, că suliţa a împuns coasta Mea!… Veniţi, că
totul e gata! Însă, vai, cei mai mulţi nu vor să intre şi să guste din
Cina mântuirii. Cei mai mulţi îşi sfârşesc viaţa cu pieire sufletească,
trăiesc o viaţă cheltuită în zadar. O, ce osândă îi aşteaptă!
„Veniţi, că, iată, gata sunt toate!“ Auzi tu, dragă cititorule, şi
asculţi tu această chemare dulce de mântuire? Grăbeşte, dragă frate,
grăbeşte să intri la cina mântuirii. La masa marelui ospăţ mai este un
loc şi pentru tine! Uşa e încă deschisă. Intră şi tu, dragă suflete,
intră numaidecât, intră azi, căci mâine poate fi prea târziu! Se va
închide uşa şi tu vei rămâne afară, în pieire veşnică.
Alexandru Macedon şi înţelepţii din Persia
Când purta odinioară Alexandru Macedon războaie să cucerească lumea şi
să cuprindă bogăţii, auzise în Persia de nişte filozofi mari ai
locurilor de pe acolo. Aducându-i înaintea sa, le zise:
– Cereţi de la mine orice şi vă voi da.
– Să ne dai, împărate, viaţă fără de moarte aici pe pământ! grăiră
filozofii.
– Aţi cerut o nebunie, grăi împăratul, căci oare cine dintre oamenii
pământului ar putea scăpa de moarte?… Vă credeam nişte filozofi vestiţi,
dar acuma văd că sunteţi nişte nebuni…
– Apoi, dacă nimeni nu poate scăpa de moarte, grăiră filozofii, ne luăm
voie să te întrebăm că oare şi tu vei muri cândva?
– Asta-i sigur, răspunse împăratul.
– Apoi dacă asta-i sigur, grăiră mai departe filozofii, tu de ce
trăieşti aşa ca şi când n-ai muri niciodată?… De ce nu-ţi mai ajung
împărăţiile, comorile, averile, prăzile şi bunătăţile pământeşti?…
Împăratul înţelese atunci „nebunia“ filozofilor şi plecă îngândurat.
O, de am înţelege şi noi această istorioară, căci şi noi ştim că vom
muri, dar trăim aşa ca şi când n-am muri niciodată!
„Mai aveţi vreme“…
O poveste spune că Scaraoschi, mai-marele dracilor, a ţinut sfat cu
diavolii despre cum ar câştiga mai multe suflete printre oameni. În
multe feluri au început a se ocoşi diavolii. Unii ziceau: Să le şoptim
oamenilor că nu este Dumnezeu, nici suflet, nici rai, nici iad… Dar
Scaraoschi a primit sfatul unui drac care zicea: Să le spunem oamenilor
că este Dumnezeu, este rai şi iad, dar să le şoptim mereu: „mai aveţi
vreme, oameni buni, pentru acele treburi“…
Şi, de atunci, dracii câştigă cele mai multe suflete, şoptind mereu
oamenilor înşelăciunea că pentru cele sufleteşti mai au vreme.
Într-o carte bătrână am aflat această poveste şi am pus-o aici, în
cartea aceasta, ca tot omul să înţeleagă şi să priceapă că diavolul e
acela care şopteşte mereu oamenilor să-şi tot amâne din an în an grija
de suflet şi întoarcerea la Dumnezeu.
Preot Iosif Trifa
Your Online Store Builder : http://bit.ly/123sell
Your Online Store Builder : http://bit.ly/123sell
TALCUIREA EVANGHELIEI
DIN DUMINICA A 28-A DUPA RUSALII
Pilda celor poftiti la nunta
,,Veniti ,ca ,iata ,gata sunt toate...."
Cina din pilda Evangheliei este Împărăţia lui Dumnezeu, adică mântuirea
noastră cea sufletească prin Jertfa Fiului Său, iar „cei chemaţi“ care
n-au vrut să meargă la cină sunt creştinii cei cuprinşi de vârtejul
treburilor, ispitelor, patimilor şi păcatelor lumii acesteia. Evanghelia
aceasta, cu adevărat, este parcă Evanghelia vremurilor şi a oamenilor
de azi, pentru că niciodată n-au fost nepăsarea şi negrija de Împărăţia
lui Dumnezeu, de cele sufleteşti, aşa de mari ca azi. Care să fie
pricina acestui lucru? Unii zic că „au uitat oamenii datoriile ce le au
faţă de cele sufleteşti“. Eu zic că-i alta. Iisus a zis odată: „Asemenea
este Împărăţia lui Dumnezeu cu o comoară ascunsă într-o ţarină, şi cine
o află îşi vinde tot ce are, ca să cumpere ţarina“ (Matei 13, 44). Cei
mai mulţi creştini însă n-au aflat comoara sufletească, darul, puterea
şi bucuria ce le dau căutarea şi aflarea Împărăţiei lui Dumnezeu şi de
aceea nu-şi bat capul cu cele sufleteşti. „Gustaţi şi vedeţi că bun este
Domnul“, zice Psalmistul, dar puţini au gustat şi au aflat bunătatea
sufletească ce este în „Cina Domnului“. Cine a aflat o dată darul,
puterea şi bucuria ce o dă „Cina Domnului“ (Sf. Cuminecătură), Jertfa
Mântuitorului, aceluia nu-i mai trebuie nici o predică despre
„datoriile“ ce le are faţă de suflet. „Toate le socotesc gunoaie, ca
să-L dobândesc pe Hristos“, zicea Apostolul Pavel (Filipeni 3, 8).
Acesta este credeul celui care a aflat comoara Împărăţiei lui Dumnezeu.
Cititorule! Nu cumva să crezi că Evanghelia te-ar mustra, pentru că îţi
ai ţarina ta şi boii tăi şi lucrurile tale. Grija sufletului o laşi în
urma tuturor afacerilor şi intereselor tale. Pentru asta te mustră
Evanghelia. În mijlocul vieţii şi al frământărilor noastre trebuie să
stea „Cina Domnului“, Împărăţia lui Dumnezeu; şi noi n avem lucrul
acesta. Într-o altă pildă, Iisus a zis că Împărăţia lui Dumnezeu este
asemenea unui aluat pe care o femeie îl pune într-un vas de făină şi se
dospeşte toată făina (Matei 13, 33). Aşa, iubite cititorule, şi grija de
suflet trebuie să dospească, să copleşească toate frământările şi
alergările noastre.
Poţi pune într-o oală la foc cele mai scumpe mâncăruri, dar dacă nu le
sărezi nu-s bune de nimic. Aşa şi averea ta, banii tăi, alergările tale,
învăţătura ta trebuie sărate cu sarea grijii şi îngrijirii de cele
sufleteşti, căci altcum nu ţi-s bune de nimic.
„Veniţi, că, iată, gata sunt toate!“ – aşa chema sluga Domnului din
Evanghelie. O, ce adânc înţeles sufletesc este în aceste vorbe! Aşa ne
cheamă şi pe noi Domnul: Veniţi, că toate sunt gata! – ne zice şi nouă
Tatăl Ceresc. Totul am făcut pentru viaţa şi mântuirea voastră… Veniţi,
că e gata Jertfa Fiului Meu! Veniţi, că v-am iertat prin Jertfa Fiului
Meu! Veniţi, că totul e gata!… ne zice şi Iisus Mântuitorul. Veniţi,
căci, iată, am suit Golgota!… Veniţi, că, iată, cuiele au trecut prin
mâinile şi picioarele Mele!… Veniţi, că suliţa a străpuns coasta Mea!…
Totul e gata, toate am suferit pentru voi şi mântuirea voastră!… Veniţi
şi luaţi în dar via¬ţă şi mântuire!…
În clipele când Şi-a dat duhul pe Crucea Golgotei, Mântuitorul a strigat
cu glas înalt: „Săvârşitu-s-a!“. Prin acest cuvânt, Mântuitorul spunea
că Şi-a împlinit chemarea ce a avut-o în lume. Cuvântul „săvârşitu-s-a“ a
fost un strigăt de biruinţă. Mântuitorul biruise toate ispitele şi
durerile. Diavolul era biruit. Jertfa era gata.
Dar, vai, acest strigăt pentru mulţi va fi un strigăt de pieire în Ziua
Judecăţii. O, Scumpul meu Mântuitor! Tu ne-ai lăsat gata Jertfa
mântuirii. „Ospăţul Tău este gata… masa e întinsă… toate uşile sunt
deschise… din toate părţile s-aude chemarea: „Veniţi, că toate sunt
gata!“ (Luca 14, 16-24). Veniţi, că, iată, cuiele au săpat mâinile şi
picioarele Mele!… Veniţi, că suliţa a împuns coasta Mea!… Veniţi, că
totul e gata! Însă, vai, cei mai mulţi nu vor să intre şi să guste din
Cina mântuirii. Cei mai mulţi îşi sfârşesc viaţa cu pieire sufletească,
trăiesc o viaţă cheltuită în zadar. O, ce osândă îi aşteaptă!
„Veniţi, că, iată, gata sunt toate!“ Auzi tu, dragă cititorule, şi
asculţi tu această chemare dulce de mântuire? Grăbeşte, dragă frate,
grăbeşte să intri la cina mântuirii. La masa marelui ospăţ mai este un
loc şi pentru tine! Uşa e încă deschisă. Intră şi tu, dragă suflete,
intră numaidecât, intră azi, căci mâine poate fi prea târziu! Se va
închide uşa şi tu vei rămâne afară, în pieire veşnică.
Alexandru Macedon şi înţelepţii din Persia
Când purta odinioară Alexandru Macedon războaie să cucerească lumea şi
să cuprindă bogăţii, auzise în Persia de nişte filozofi mari ai
locurilor de pe acolo. Aducându-i înaintea sa, le zise:
– Cereţi de la mine orice şi vă voi da.
– Să ne dai, împărate, viaţă fără de moarte aici pe pământ! grăiră
filozofii.
– Aţi cerut o nebunie, grăi împăratul, căci oare cine dintre oamenii
pământului ar putea scăpa de moarte?… Vă credeam nişte filozofi vestiţi,
dar acuma văd că sunteţi nişte nebuni…
– Apoi, dacă nimeni nu poate scăpa de moarte, grăiră filozofii, ne luăm
voie să te întrebăm că oare şi tu vei muri cândva?
– Asta-i sigur, răspunse împăratul.
– Apoi dacă asta-i sigur, grăiră mai departe filozofii, tu de ce
trăieşti aşa ca şi când n-ai muri niciodată?… De ce nu-ţi mai ajung
împărăţiile, comorile, averile, prăzile şi bunătăţile pământeşti?…
Împăratul înţelese atunci „nebunia“ filozofilor şi plecă îngândurat.
O, de am înţelege şi noi această istorioară, căci şi noi ştim că vom
muri, dar trăim aşa ca şi când n-am muri niciodată!
„Mai aveţi vreme“…
O poveste spune că Scaraoschi, mai-marele dracilor, a ţinut sfat cu
diavolii despre cum ar câştiga mai multe suflete printre oameni. În
multe feluri au început a se ocoşi diavolii. Unii ziceau: Să le şoptim
oamenilor că nu este Dumnezeu, nici suflet, nici rai, nici iad… Dar
Scaraoschi a primit sfatul unui drac care zicea: Să le spunem oamenilor
că este Dumnezeu, este rai şi iad, dar să le şoptim mereu: „mai aveţi
vreme, oameni buni, pentru acele treburi“…
Şi, de atunci, dracii câştigă cele mai multe suflete, şoptind mereu
oamenilor înşelăciunea că pentru cele sufleteşti mai au vreme.
Într-o carte bătrână am aflat această poveste şi am pus-o aici, în
cartea aceasta, ca tot omul să înţeleagă şi să priceapă că diavolul e
acela care şopteşte mereu oamenilor să-şi tot amâne din an în an grija
de suflet şi întoarcerea la Dumnezeu.
Preot Iosif Trifa
Your Online Store Builder : http://bit.ly/123sell
Your Online Store Builder : http://bit.ly/123sell
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu