Noapte de 22 - 23 Decembrie 2014, ora 3,55 !
Dragii mei,
În această noapte, în timp ce încă scriam pe Blog, scriam la Sfânta Evanghelie, văd dragilor, ca si sub plafonul camerei mele, văd un Cer roşu , dar acoperit cu o ceaţă alba si densa.
Deşi eram cu ochii pe Monitor, totuşi vedeam deasupra mea, Cerul roşu înceţoşat, si pe un astfel de Cer dragii mei, văd cum se întinde de la Nord spre Sus, un Lanţ din Lumină aurie, lumină ruptă ca din Soare.
Dragii mei, asa cum arată un lanţ obisnuit cu zale mari, cât roata carului, toat asa un lanţ construit ca din Soare, venea cu repeziciune pe Cerul de Foc, dinspre Nord ,spre Sud.
Lanţul auriu dragilor, era foarte aproape de Pământ şi lega Cerul de foc, de la Nord la Sud; tot iesea dinspre Nord, si cuprindea tot Cerul si părea că nu se mai termină.
Lanţul gros, enorm de gros, si enorm de mare ca si zale, se întinde pe Cerul de foc, precum şarpele ,aşa se întindea singur.
La un moment dat , Lantul cu zale groase rupte ca din Soare, trecuse de jumătatea Cerului, şi mai avea puţin si unea Nordul cu Sudul.
Aud dragilor un glas, care spune aşa :
"Tu ca tine , n-ai mai fost .
Dar eu ca tine, am fost !"
Dragii mei, sunt atât de complicate aceste cuvinte, că este greu sa incerc a le tâlcui.
Ce înseamnă ceea ce am văzut si ceea ce am auzit in acest context ,eu nu stiu a vă spune.
Ci doar mi-am făcut datoria de suflet,de a scrie ceea ce eu traiesc de atâţia ani , cu bunăvoirea Lui Dumnezeu si ma Maicii Sale.
Cu dragoste, Maria.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu