Dragii mei,
Astăzi dimineaţă trează fiind, mai stateam în pat si priveam cu infinita dragoste, toate Sfintele Icoane din camera mea.
Simţeam în inima mea ,în sufletul meu, Ajutorul Divin al Lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului, si chiar mă gândeam în sinea mea că diavolul nu are ce căuta prin preajma mea, si mi-am facut semnul SFINTEI CRUCI.
În acest moment dragilor, aud un glas tare mânios, care spune asa :
"Mă mănâncă Puterea Cinstitei si de Viaţă Purtătoarei Cruci !
Puterea Sfintei si Cinstitei Cruci şi de Viaţă Purtătoare, Aceasta mă mânăncă !"
După care ,glasul se pierde ca un ecou.
Dragii mei,
Acolo unde este Credinţă si Dragoste faţă de Dumnezeu, faţă de MAICA SFÂNTĂ şi faţă de Aproapele, cumplitul Diavol nu are ce căuta ; nu vine ! El fuge cât îl ţin copitele lui urâcioase, pentru că Sfanta Cruce a Lui Hristos, îl arde ,îl mănâncă de viu.
Să nu vă lipseasca dragii mei,Sfânta Cruce de la gâtul vostru, din casa voastra, de oriunde vă aflati.
Sfânta Cruce , vă ocroteste si este dătătoare de viaţă; vă scoate din orice necaz.
Să iubim fratilor Sfanta CRUCE ! Sa ne închinăm Prea Sfintei si Prea Cinstitei si de Viaţă Făcătoarei Cruci, si astfel vom aduce Cuvinte de slavă , bineplăcute Lui Dumnezeu si Maicii Domnului.
Sfanta Cruce fratilor, sa nu ne lipseasca din inimile noastre , din sufletul si cugetul nostru. Sfântul Împărat Constantin , a învins pe dusmani cu Semnul Sfintei Cruci ,pe Steagurile de lupta.
..Citez :
Fiecare dintre noi poate sa-si repete cuvintele descoperite Sf. Imparat Constantin: „Intru semnul Crucii voi birui!”. Revelatia sa va ramane actuala si pentru crestinii vremurilor din urma. Dupa cum Hristos a invins moartea, dupa cum Constantin a biruit paganismul, si noi suntem chemati ca, intru acest semn, sa depasim toate oprelistile care ne despart de Dumnezeu.
Constantin cel Mare, întâiul împărat al creştinilor, avea război, precum zic unii dintre istorici, la Roma, împotriva lui Maxenţiu, până a nu lua împărăţia. Iar alţii zic că la apa Dunării, împotriva sciţilor. Văzând că mulţimea potrivnicilor era mai multă decât oastea lui, era cuprins de nedumerire şi frică.
Atunci i s-a arătat în amiaza zilei semnul Crucii cu stele pe cer, şi litere romane împrejurul Crucii, care şi acelea erau închipuite cu stele şi ziceau: "Întru aceasta vei birui". Făcând numaidecât o cruce de aur, după chipul celei ce i se arătase, şi poruncind să fie purtată înaintea ostaşilor săi, au dat război cu vrăjmaşii, dintre care cei mai mulţi au pierit, iar alţii au fugit. Pentru aceasta, gândind întru sine la puterea Celui ce a fost răstignit pe Cruce, şi crezând că Acesta este Adevăratul Dumnezeu şi întărindu-se cu Botezul împreună cu maica sa, a trimis-o la Ierusalim ca să găsească Crucea lui Hristos.
Şi a aflat-o ascunsă, împreună cu celelalte două cruci, pe care fuseseră răstigniţi tâlharii; şi nu numai crucile, ci şi piroanele le-au aflat. Neştiind împărăteasa care ar fi Crucea Domnului, s-a arătat aceasta prin minune. O femeie văduvă moartă, de care s-a atins Crucea, a înviat; iar celelalte doua cruci ale tâlharilor nu au arătat nici un semn de minune. Atunci împărăteasa s-a închinat şi a sărutat Crucea, împreună cu toata suita. Şi neputând încăpea tot poporul să se închine, s-a rugat ca măcar să o vadă. Atunci s-a suit Fericitul Macarie, patriarhul Ierusalimului, şi a înălţat deasupra amvonului Cinstita Cruce, si văzând-o poporul, a început a striga: "Doamne, miluieşte!" Şi de atunci a început a se ţine sărbătoarea Înălţării Cinstitei Cruci.
14 Septembrie: ziua Sfintei Cruci 
Sfânta Cruce a fost depusă în anul 629,
în vremea împăratului bizantin Heraclius, în biserica Sfântului Mormânt
din Ierusalim. Împărăteasa Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a
fost cea care a dat porunca de a fi căutată Sfânta Cruce. După câtva
timp, oamenii au descoperit pe dealul Golgota trei cruci, însă nimeni nu
știa care fusese cea pe care a pătimit Iisus. Se spune că văzând acest
lucru, patriarhul Macarie a spus că acele cruci trebuie să fie atinse,
pe rând, de o femeie moartă. Numai așa vor afla care e cea pe care a
fost răstignit Iisus. Și așa au și făcut. Moarta a înviat în momentul în
care a fost atinsă de crucea Mântuitorului. În urma acestei minuni,
patriarhul a hotărât Înălțarea Sfintei Cruci undeva unde să fie văzută
de întreg poporul.
- See more at: http://blog.artizanescu.ro/a-inviat-dupa-ce-a-atins-crucea-lui-iisus/#sthash.XGy26rWd.dpufCu dragoste, MARIA.
„Prin acest semn vei învinge!”
Istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu au consemnat faptul că, în anul 312, în ajunul bătăliei din 28 octombrie de la Pons Milvius (Podul Vulturului), în care trebuia să-l înfrunte pe împăratul păgân Maxenţiu, Împăratul Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă pe care scria „in hoc signo vinces” – „prin acest semn vei învinge”. În acea noapte, împăratul l-a visat pe Iisus Hristos, care l-a îndemnat să pună Sfânta Cruce pe steagurile oştirii sale, ca un semn care să-i protejeze pe luptători. A doua zi, armata lui Constantin, de numai 20.000 de oameni, avea să-o nimicească pe cea a lui Maxenţiu care număra 150.000 de soldaţi.
În urma acestei victorii neaşteptate, Constantin i-a mărturisit istoricului Eusebiu, sub jurământ, despre semnele venite de la Dumnezeu, care l-au ajutat în lupta cu rivalul său. După câteva luni, în ianuarie 313, Constantin cel Mare dă Edictul de la Milan, prin care creştinismul devine religie permisă şi îi sfătuieşte pe romani să adopte această credinţă. El este considerat primul împărat creştin şi care prin deciziile sale politice i-a favorizat pe preoţi, acordându-le subvenţii şi scutindu-i de anumite obligaţii municipale. Totodată, în timpul domniei sale, spiritul creştin şi-a făcut simţită prezenţa în societate. Femeilor le-a fost redată demnitatea, iar regimul celor aflaţi în închisori a fost îmbunătăţit. Episcopilor şi preoţilor
- See more at: http://blog.artizanescu.ro/sfintii-imparati-constantin-si-elena-primii-aparatori-ai-crestinismului/#sthash.H9X31YPO.dpuf
Istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu au consemnat faptul că, în anul 312, în ajunul bătăliei din 28 octombrie de la Pons Milvius (Podul Vulturului), în care trebuia să-l înfrunte pe împăratul păgân Maxenţiu, Împăratul Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă pe care scria „in hoc signo vinces” – „prin acest semn vei învinge”. În acea noapte, împăratul l-a visat pe Iisus Hristos, care l-a îndemnat să pună Sfânta Cruce pe steagurile oştirii sale, ca un semn care să-i protejeze pe luptători. A doua zi, armata lui Constantin, de numai 20.000 de oameni, avea să-o nimicească pe cea a lui Maxenţiu care număra 150.000 de soldaţi.
În urma acestei victorii neaşteptate, Constantin i-a mărturisit istoricului Eusebiu, sub jurământ, despre semnele venite de la Dumnezeu, care l-au ajutat în lupta cu rivalul său. După câteva luni, în ianuarie 313, Constantin cel Mare dă Edictul de la Milan, prin care creştinismul devine religie permisă şi îi sfătuieşte pe romani să adopte această credinţă. El este considerat primul împărat creştin şi care prin deciziile sale politice i-a favorizat pe preoţi, acordându-le subvenţii şi scutindu-i de anumite obligaţii municipale. Totodată, în timpul domniei sale, spiritul creştin şi-a făcut simţită prezenţa în societate. Femeilor le-a fost redată demnitatea, iar regimul celor aflaţi în închisori a fost îmbunătăţit. Episcopilor şi preoţilor
- See more at: http://blog.artizanescu.ro/sfintii-imparati-constantin-si-elena-primii-aparatori-ai-crestinismului/#sthash.H9X31YPO.dpuf
„Prin acest semn vei învinge!”
Istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu au consemnat faptul că, în anul 312, în ajunul bătăliei din 28 octombrie de la Pons Milvius (Podul Vulturului), în care trebuia să-l înfrunte pe împăratul păgân Maxenţiu, Împăratul Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă pe care scria „in hoc signo vinces” – „prin acest semn vei învinge”. În acea noapte, împăratul l-a visat pe Iisus Hristos, care l-a îndemnat să pună Sfânta Cruce pe steagurile oştirii sale, ca un semn care să-i protejeze pe luptători. A doua zi, armata lui Constantin, de numai 20.000 de oameni, avea să-o nimicească pe cea a lui Maxenţiu care număra 150.000 de soldaţi.
În urma acestei victorii neaşteptate, Constantin i-a mărturisit istoricului Eusebiu, sub jurământ, despre semnele venite de la Dumnezeu, care l-au ajutat în lupta cu rivalul său. După câteva luni, în ianuarie 313, Constantin cel Mare dă Edictul de la Milan, prin care creştinismul devine religie permisă şi îi sfătuieşte pe romani să adopte această credinţă.
- See more at: http://blog.artizanescu.ro/sfintii-imparati-constantin-si-elena-primii-aparatori-ai-crestinismului/#sthash.0hoK9ms9.dpuf
Istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu au consemnat faptul că, în anul 312, în ajunul bătăliei din 28 octombrie de la Pons Milvius (Podul Vulturului), în care trebuia să-l înfrunte pe împăratul păgân Maxenţiu, Împăratul Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă pe care scria „in hoc signo vinces” – „prin acest semn vei învinge”. În acea noapte, împăratul l-a visat pe Iisus Hristos, care l-a îndemnat să pună Sfânta Cruce pe steagurile oştirii sale, ca un semn care să-i protejeze pe luptători. A doua zi, armata lui Constantin, de numai 20.000 de oameni, avea să-o nimicească pe cea a lui Maxenţiu care număra 150.000 de soldaţi.
În urma acestei victorii neaşteptate, Constantin i-a mărturisit istoricului Eusebiu, sub jurământ, despre semnele venite de la Dumnezeu, care l-au ajutat în lupta cu rivalul său. După câteva luni, în ianuarie 313, Constantin cel Mare dă Edictul de la Milan, prin care creştinismul devine religie permisă şi îi sfătuieşte pe romani să adopte această credinţă.
- See more at: http://blog.artizanescu.ro/sfintii-imparati-constantin-si-elena-primii-aparatori-ai-crestinismului/#sthash.0hoK9ms9.dpuf
„Prin acest semn vei învinge!”
Istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu au consemnat faptul că, în anul 312, în ajunul bătăliei din 28 octombrie de la Pons Milvius (Podul Vulturului), în care trebuia să-l înfrunte pe împăratul păgân Maxenţiu, Împăratul Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă pe care scria „in hoc signo vinces” – „prin acest semn vei învinge”. În acea noapte, împăratul l-a visat pe Iisus Hristos, care l-a îndemnat să pună Sfânta Cruce pe steagurile oştirii sale, ca un semn care să-i protejeze pe luptători. A doua zi, armata lui Constantin, de numai 20.000 de oameni, avea să-o nimicească pe cea a lui Maxenţiu care număra 150.000 de soldaţi.
În urma acestei victorii neaşteptate, Constantin i-a mărturisit istoricului Eusebiu, sub jurământ, despre semnele venite de la Dumnezeu, care l-au ajutat în lupta cu rivalul său. După câteva luni, în ianuarie 313, Constantin cel Mare dă Edictul de la Milan, prin care creştinismul devine religie permisă şi îi sfătuieşte pe romani să adopte această credinţă.
- See more at: http://blog.artizanescu.ro/sfintii-imparati-constantin-si-elena-primii-aparatori-ai-crestinismului/#sthash.0hoK9ms9.dpuf
Istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu au consemnat faptul că, în anul 312, în ajunul bătăliei din 28 octombrie de la Pons Milvius (Podul Vulturului), în care trebuia să-l înfrunte pe împăratul păgân Maxenţiu, Împăratul Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă pe care scria „in hoc signo vinces” – „prin acest semn vei învinge”. În acea noapte, împăratul l-a visat pe Iisus Hristos, care l-a îndemnat să pună Sfânta Cruce pe steagurile oştirii sale, ca un semn care să-i protejeze pe luptători. A doua zi, armata lui Constantin, de numai 20.000 de oameni, avea să-o nimicească pe cea a lui Maxenţiu care număra 150.000 de soldaţi.
În urma acestei victorii neaşteptate, Constantin i-a mărturisit istoricului Eusebiu, sub jurământ, despre semnele venite de la Dumnezeu, care l-au ajutat în lupta cu rivalul său. După câteva luni, în ianuarie 313, Constantin cel Mare dă Edictul de la Milan, prin care creştinismul devine religie permisă şi îi sfătuieşte pe romani să adopte această credinţă.
- See more at: http://blog.artizanescu.ro/sfintii-imparati-constantin-si-elena-primii-aparatori-ai-crestinismului/#sthash.0hoK9ms9.dpuf
„Prin acest semn vei învinge!”
Istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu au consemnat faptul că, în anul 312, în ajunul bătăliei din 28 octombrie de la Pons Milvius (Podul Vulturului), în care trebuia să-l înfrunte pe împăratul păgân Maxenţiu, Împăratul Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă pe care scria „in hoc signo vinces” – „prin acest semn vei învinge”. În acea noapte, împăratul l-a visat pe Iisus Hristos, care l-a îndemnat să pună Sfânta Cruce pe steagurile oştirii sale, ca un semn care să-i protejeze pe luptători. A doua zi, armata lui Constantin, de numai 20.000 de oameni, avea să-o nimicească pe cea a lui Maxenţiu care număra 150.000 de soldaţi.
În urma acestei victorii neaşteptate, Constantin i-a mărturisit istoricului Eusebiu, sub jurământ, despre semnele venite de la Dumnezeu, care l-au ajutat în lupta cu rivalul său. După câteva luni, în ianuarie 313, Constantin cel Mare dă Edictul de la Milan, prin care creştinismul devine religie permisă şi îi sfătuieşte pe romani să adopte această credinţă.
- See more at: http://blog.artizanescu.ro/sfintii-imparati-constantin-si-elena-primii-aparatori-ai-crestinismului/#sthash.0hoK9ms9.dpuf
Istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu au consemnat faptul că, în anul 312, în ajunul bătăliei din 28 octombrie de la Pons Milvius (Podul Vulturului), în care trebuia să-l înfrunte pe împăratul păgân Maxenţiu, Împăratul Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă pe care scria „in hoc signo vinces” – „prin acest semn vei învinge”. În acea noapte, împăratul l-a visat pe Iisus Hristos, care l-a îndemnat să pună Sfânta Cruce pe steagurile oştirii sale, ca un semn care să-i protejeze pe luptători. A doua zi, armata lui Constantin, de numai 20.000 de oameni, avea să-o nimicească pe cea a lui Maxenţiu care număra 150.000 de soldaţi.
În urma acestei victorii neaşteptate, Constantin i-a mărturisit istoricului Eusebiu, sub jurământ, despre semnele venite de la Dumnezeu, care l-au ajutat în lupta cu rivalul său. După câteva luni, în ianuarie 313, Constantin cel Mare dă Edictul de la Milan, prin care creştinismul devine religie permisă şi îi sfătuieşte pe romani să adopte această credinţă.
- See more at: http://blog.artizanescu.ro/sfintii-imparati-constantin-si-elena-primii-aparatori-ai-crestinismului/#sthash.0hoK9ms9.dpuf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu