( Despre nerecunoştinţă şi nemulţumire faţă de Dumnezeu )
Versiune fara diacritice | Predici la duminici
Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sînt?
Nu s-a aflat să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decît numai acesta ce este de alt neam?
(Luca 17, 17-18)
Iubiţi credincioşi,
După cum mulţumirea şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu îi aduc omului
laudă, fericire şi binecuvîntare, tot aşa şi cei nemulţumitori şi
nerecunoscători faţă de binefacerile lui Dumnezeu, au primit de la El
aspre pedepse vremelnice şi veşnice. Nerecunoştinţa şi nemulţumirea
omului faţă de binefacerile lui Dumnezeu se socoteşte ca o nebunie
înaintea Lui. Acest lucru îl putem înţelege luminat din cuvintele
Sfintei Scripturi care, arătînd nemulţumirea poporului iudeu faţă de
atîtea binefaceri primite de la Dumnezeu, îl numeşte nebun cînd zice: Acest popor este nebun şi neînţelept. Şi, mustrînd nemulţumirea poporului, zice: Oare nu Acesta este Părintele tău care te-a zidit pe tine?
(Deuteronom 32, 6). Apoi, arătînd nerecunoştinţa şi nemulţumirea
poporului iudeu pentru binefacerile pe care le-a primit, zice: Oare acestea răsplătiţi Domnului?
După ce le arată binefacerile cele mari ce le-a făcut Dumnezeu cu ei,
atît de nerecunoscători şi nemulţumitori, care au părăsit pe Dumnezeu
şi s-au închinat diavolilor prin idolii lor, le zice: Jertfit-au diavolilor şi nu lui Dumnezeu, dumnezeilor pe care nu i-au ştiut. Şi iarăşi le zice: Pe Dumnezeu Cel ce te-a născut L-ai părăsit şi ai uitat pe Dumnezeu Cel ce te hrăneşte (Deuteronom 32, 17-18).
Apoi, arătînd Sfînta Scriptură şi pedeapsa dumnezeiască ce a urmat
pentru nerecunoştinţa şi nemulţumirea lor faţă de marile binefaceri ale
lui Dumnezeu, zice: Întoarce-voi faţa Mea de la dînşii şi voi arăta
lor ce le va fi în zilele cele de apoi, că neam îndărătnic este, fii la
care nu este credinţă întru dînşii. Ei M-au mîniat întru cel ce nu este
Dumnezeu, mîniatu-M-au întru idolii săi, şi Eu îi voi mînia pe ei întru
cel ce nu este neam... Că foc s-a aprins întru mînia Mea, arde-va pînă
la iadul cel mai de jos, mînca-va pămîntul şi roadele lui, arde-va
temeliile munţilor. Aduce-voi la ei rele şi săgeţile Mele îi vor sfîşia
pe dînşii. Topindu-se de foame şi de mîncarea păsărilor şi de gîrbovire
nevindecată. Dinţi de fiare voi trimite asupra lor cu mînia celor ce se
tîrăsc pe pămînt. Din afară îi va stăpîni pe ei sabia şi din lăuntru
frica... că voi ascuţi ca fulgerul sabia Mea, şi va începe mîna Mea a
judeca şi voi răsplăti pedeapsă vrăjmaşă şi celor ce Mă urăsc pe Mine
voi răsplăti (Deuteronom 32, 20-25; 41).
Prin proorocul Isaia îi zice neamului neînţelegător al lui Israel: Surzilor, auziţi, priviţi şi vedeţi (Isaia 42, 18). Apoi, arătîndu-le şi pedeapsa pentru nerecunoştinţa binefacerilor Lui, zice: El
a vărsat asupra lor iuţimea mîniei Lui şi furiile războiului. Văpaia
i-a cuprins şi n-au priceput, arşi au fost şi n-au luat seamă (Isaia
42, 25). Încă şi Neemia după ce arată marile faceri de bine ale lui
Dumnezeu asupra poporului Israel, arată şi nerecunoştinţa lui faţă de
atîtea binefaceri primite de la Dumnezeu, zicînd: Dar părinţii noştri
s-au îndărătnicit şi şi-au învîrtoşat cerbicia lor. N-au ascultat
poruncile Tale, nici s-au supus şi au uitat minunile Tale pe care le-ai
făcut pentru ei; învîrtoşatu-s-au cu cerbicia lor şi în răzvrătirea lor
şi-au ales căpetenie ca să se întoarcă în robia lor (Neemia 9, 16-17), şi iar zice: S-au
răzvrătit împotriva Ta; au aruncat Legea Ta la spate; pe proorocii Tăi
care îi îndemnau să se întoarcă la Tine i-au ucis şi Ţi-au adus hule
mari (Neemia 9, 26). Arătînd apoi şi pedeapsa lui Dumnezeu pentru această răzvrătire a lor, zice: Atunci Tu i-ai dat în mîinile vrăjmaşilor lor, care i-au apăsat (Neemia 9, 27).
Ieremia, arătînd pedeapsa asupra nerecunoştinţei şi nemulţumirii
poporului ales faţă de binefacerile primite de la Dumnezeu, zice: Cum,
adică, să te iert, Ierusalime, pentru aceasta? Fii tăi M-au părăsit şi
se jură pe dumnezei care n-au fiinţă. Eu i-am săturat, iar ei au făcut
desfrînare, umblînd în grup pe la casele desfrînatelor. Ei sînt cai
îngrăşaţi şi fiecare nechează după femeia aproapelui său, apoi zice: Este cu putinţă să nu pedepsesc aceasta, zice Domnul, şi Duhul Meu să nu se răzbune asupra unui popor ca acesta?
(Ieremia 5, 7-9). Arătînd apoi pedeapsa ce îi aşteaptă pentru această
răzvrătire, nerecunoştinţă şi nemulţumire faţă de binefacerile Sale, le
zice: Casa lui Israel, iată Eu voi aduce asupra voastră un neam de
departe, zice Domnul, un popor puternic, un popor vechi, un popor a
cărui limbă tu nu o ştii şi nu vei înţelege ce grăieşte el. Tolba lui
este ca un mormînt deschis şi ai lui sînt toţi viteji. Şi aceia vor
mînca secerişul tău şi pîinea ta, şi vor mînca pe fii tăi şi pe fiicele
tale, vor mînca strugurii tăi şi smochinele tale şi vor trece prin sabie
cetăţile tale cele tari în care tu te încrezi (Ieremia 5, 15-17). În alt loc zice: Iată voi face cuvintele Mele foc în gura ta, iar pe poporul acesta îl voi face lemne şi îl va mistui focul acesta (Ieremia 15, 14).
Şi după dumnezeiescul împărat şi prooroc David arătînd nerecunoştinţa
şi nemulţumirea poporului lui Israel faţă de binefacerile lui Dumnezeu,
zice: Au uitat pe Dumnezeu, Care i-a izbăvit pe ei, Care a făcut lucruri mari în Egipt...(Psalm 105, 21) şi au jertfit lui Baal-Peor şi au mîncat jertfele morţilor. Şi L-au întărîtat pe El cu faptele lor (Psalm 105, 28-29). Şi
au jertfit pe fiii lor şi pe fetele lor idolilor, au vărsat sînge
nevinovat, sîngele fiilor lor şi al fetelor lor, pe care i-au jertfit
idolilor din Canaan şi s-a spurcat pămîntul de sînge (Psalm 105, 37-38). Apoi, arătînd şi pedeapsa pentru această fărădelege şi nerecunoştinţă a lor faţă de Dumnezeu, zice: Atunci
S-a aprins de mînie Domnul împotriva poporului Său şi a urît moştenirea
Sa şi i-a dat pe ei în mîinile neamurilor şi i-au stăpînit pe ei cei
ce-i urau pe ei. Vrăjmaşii lor i-au asuprit pe ei şi au fost nefericiţi
sub mîinile lor (Psalm 105, 40-42).
Pînă aici am arătat cu mărturii din Sfînta Scriptură cît de mare este
păcatul nerecunoştinţei şi al nemulţumirii faţă de binefacerile lui
Dumnezeu precum şi pedeapsa pe care a dat-o Dumnezeu poporului lui
Israel pentru aceste păcate. Vedem însă şi în Sfînta Evanghelie pe omul
ce era dator cu zece mii de talanţi, cum milostivindu-se spre el
stăpînul său i-a iertat toată datoria. Iar el n-a voit să ierte pe omul
care îi era dator numai cu o sută de dinari. Pentru această
nerecunoştinţă şi nemulţumire faţă de binefacerile ce le-a primit de la
stăpînul său, a fost dat pe mîna chinuitorilor pînă ce va plăti toată datoria (Matei 18, 24-34). Vedeţi cît de mare este păcatul nerecunoştinţei faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni?
Iubiţi credincioşi,
După ce am arătat pedeapsa lui Dumnezeu pentru acest păcat, voi
prezenta o istorioară adevărată prin care iarăşi se va arăta cum
pedepseşte Preabunul Dumnezeu pe omul cel nemulţumit de binefacerile
primite de la El.
Un mare făcător de rele, într-o vreme fiind foarte ostenit de cale,
s-a dus şi s-a culcat la umbra unui zid vechi. Pe cînd dormea el, i-a
grăit cineva, zicîndu-i: "Scoală-te repede de aici şi mergi alături,
căci cade zidul şi te omoară. Iar el s-a sculat repede şi fugind îndată a
căzut zidul". Iar el, plin fiind de toate păcatele a pus în mintea sa
că este un om bun şi îl iubeşte Dumnezeu, căci l-a scăpat de moarte şi
nu-l urăşte pentru faptele şi uciderile care le-a făcut în viaţă. Deci, a
cumpărat tămîie şi lumînări şi intrînd în biserică a zis: "Mulţumesc
Ţie, Doamne, că m-ai scăpat de la această mare primejdie şi de moarte".
El n-a înţeles că alta voieşte Dumnezeu de la el, adică să-şi îndrepte
viaţa şi să nu mai facă rău.
Apoi a început din nou a face tot felul de răutăţi, fără nici o
căinţă de păcatele lui. Dar într-o noapte, pe cînd dormea pe patul său, i
s-a arătat cineva şi i-a zis: "Eu sînt cel care te-a trezit cînd
dormeai sub zid şi tu, în loc să te pocăieşti, mărturisindu-ţi păcatele
şi să pui hotărîre în inima ta ca să nu mai faci cele rele înaintea lui
Dumnezeu, ai adus tămîie şi lumînări la biserică şi ai socotit că îmi
sînt plăcute faptele şi făţărniciile tale. Să ştii că pentru aceasta
te-am izbăvit de primejdia aceea, ca să nu mori nepocăit. Iar tu, în loc
de pocăinţă iar ai început a face cele rele ale tale. De aceea, pentru
nerecunoştinţa şi nemulţumirea ta care ai arătat-o faţă de bunătatea lui
Dumnezeu, nu vei muri repede ca să nu te vadă nimeni, cum era să-ţi fie
moartea sub acel zid, ci vei tras în ţeapă în mijlocul oraşului ca să
te vadă toţi oamenii şi să ia pildă spre îndreptarea lor, văzînd cum
moare un tîlhar şi ucigaş nepocăit". La aceste cuvinte el se
înfricoşează, dar îndată prinzîndu-l oamenii, l-au dus la judecătorul
cetăţii şi el a hotărît să fie tras în ţeapă în mijlocul tîrgului ca
să-l vadă toţi şi să nu urmeze acelui tîlhar nemulţumitor şi
nerecunoscător faţă de binefacerile lui Dumnezeu. (Mărgăritarele Sf. Ioan Gură de Aur, Bucureşti, 1746, p. 163)
Iubiţi credincioşi,
Toţi oamenii sînt datori a mulţumi lui Dumnezeu, ziua şi noaptea
pentru toate cele bune şi cele rele pe care le primesc de la El. Că cel
ce nu mulţumeşte supără pe Dumnezeu şi în loc de bune va primi cele
rele, adică boală, pagubă, tulburare şi osîndă veşnică. Aţi auzit de
pedeapsa lui Dumnezeu asupra evreilor nemulţumiţi din legea veche. Aţi
auzit şi de pedeapsa cumplită asupra tîlharului nepocăit din istorioara
de mai sus. Aţi auzit şi de nemulţumirea şi lipsa de recunoştinţă a
celor nouă leproşi din Evanghelia de azi. Toţi zece se rugau şi strigau
la Fiul lui Dumnezeu să se milostivească şi să-i vindece. Dar după ce
s-au vindecat, numai unul s-a întors la Hristos şi căzîndu-I în
genunchi, I-a mulţumit cu lacrimi. De aceea şi Domnul a zis: Oare nu
zece s-au vindecat? Dar cei nouă unde sînt? Nu s-au gîndit să se
întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu, decît numai acesta care este de
alt neam? Apoi, i-a zis celui vindecat: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mîntuit! (Luca 17, 17-19).
Vedeţi că cel ce mulţumeşte se şi mîntuieşte, căci are credinţă în
Dumnezeu? Iar cel nerecunoscător, este departe de Dumnezeu, pentru că
este nepocăit, adică zace în păcate. De aceea de va muri în această
stare, unul ca acela se va osîndi în iad.
Acum să ne întrebăm fiecare: Oare noi mulţumim zilnic şi în fiecare
ceas lui Dumnezeu pentru binefacerile primite? Sau uităm de această mare
poruncă? Căci şi Sfîntul Apostol Pavel ne porunceşte, zicînd: Pentru toate mulţumiţi
(I Tesaloniceni 5, 18; Efeseni 5, 20). Ştim că mulţi cîrtesc în inimile
lor şi zic la necaz: "Pentru ce să mulţumesc lui Dumnezeu, că iată sînt
bolnav, nu s-a împlinit cererea, soţul este rău, copilul n-a reuşit?"
Dar să te întreb în numele lui Dumnezeu: Oare cînd erau sănătoşi şi
tineri şi aveau de toate şi toţi îi cinsteau, atunci mulţumeau lui
Dumnezeu? Atunci veneau regulat la biserică, se spovedeau, posteau şi se
împărtăşeau cu Preacuratele Taine? Sau erau tot aşa de nepăsători, şi
puţin credincioşi ca acum?
Dacă n-ai reuşit azi, vei reuşi sigur mîine. Numai să nu ceri cele ce
nu-ţi sînt de folos. Dacă eşti bolnav azi, de ce cîrteşti? Dar n-ai
fost sănătos toată viaţa şi ai uitat să mulţumeşti Ziditorului tău? Dacă
ai pierdut ceva sau nu ţi s-a împlinit cererea, de ce te superi şi
mînii pe Dumnezeu? Nu cumva ceri lui Dumnezeu numai cele materiale şi
trecătoare şi uiţi să ceri cele veşnice şi mîntuitoare? Poate de aceea
nu ţi-a împlinit Domnul cererea, căci Dumnezeu pe cele materiale ţi le
dă de la sine dacă vei căuta mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui (Matei 6, 33).
Aici credincioşii noştri fac o mare greşeală, că cer de la Dumnezeu
mai întîi lucruri pămînteşti şi abia la urmă cer iertarea păcatelor,
care ne asigură fericirea şi mîntuirea sufletului, iar Dumnezeu,
dimpotrivă, ne porunceşte să căutăm mai întîi Împărăţia Cerului, adică
biserica, rugăciunea, pocăinţa, împăcarea cu toţi, postul, smerenia şi
Sfînta Împărtăşanie, şi numai la urmă să cerem şi cele pămînteşti:
sănătate, reuşită în viaţă, căsnicie, copii, ajutor în toate, pe care ni
le promite să ni le dea gratuit, chiar dacă nu le cerem.
Cum trebuie să mulţumim lui Dumnezeu? În toate zilele şi în fiecare
ceas şi clipă să zicem în casă, la biserică, pe cale şi oriunde această
scurtă rugăciune: "Slavă lui Dumnezeu pentru toate!" Dacă nu ni se
împlineşte cererea, noi să-i mulţumim Mîntuitorului pentru tot ce ne-a
dat în viaţă: pentru sănătate, pentru minte, pentru cei doi ochi, pentru
pîinea zilnică, pentru servici, pentru copii, pentru preoţii care ne
păstoresc, pentru Sfînta Cruce cu care biruim pe diavoli, şi mai ales
pentru Evanghelie şi pentru că sîntem fii ai Bisericii Ortodoxe. Oare
cîţi, alături de noi, sînt orfani, bolnavi fără leac, flămînzi, amăgiţi
de secte şi robiţi de patimi, iar noi avem de toate şi nu mulţumim cît
trebuie?
Cea mai înaltă rugăciune de mulţumire pe pămînt este Sfînta
Liturghie. De aceea se mai numeşte şi jertfă euharistică, adică jertfă
de laudă şi de mulţumire. Sîntem datori ca în fiecare sărbătoare şi mai
ales Duminica să ascultăm slujba Sfintei Liturghii şi să mulţumim lui
Dumnezeu pentru toate cîte ne-a dat în viaţă şi în timpul săptămînii
care a trecut! Să trăim mulţumind, iar nu cîrtind. Să ne mulţumim cu tot
ce ne dă Dumnezeu şi să zicem că nu sîntem vrednici de cît ne dă. De
vom face aşa vom primi mai multe daruri de la El şi sufletul ne va fi în
pace, iar dincolo cu îngerii în veci Îl vom slăvi. Amin.
Multumiri pentru inteleapta invatatura.Multumiri Maria pentru ca ai alocat din timpul tau si m-ai luminat cat de mare este inaintea lui Dumnezeu rugaciunea de Multumire.Mi-ai amintit astfel de un miraculos episod din viata mea. Era de sarbatoatea Sfintelor Paste cu 15 ani in urma cand foarte necajita fiind aproape ma imbolnavisem de tristete...Se intamplase atunci,sa am multe dulciuri si mancare pregatite in acea perioada.Mare parte primite in dar.Fiindca aveam mai mult decat imi trebuia,am pregatit vreo 2 sacose sa le duc la biserica unde stiam niste saraci.Pe drum,la intrarea in Metrou am intalnit un batran care cersea un banut sa-si ajute fiul care zacea in pat bolnav.Bietul batran : am observat ca nu avea dinti,era slab si m-a impresionat felul cum a implorat ajutorul.Zicea : " Tata,da-mi tata si mie un banut ca am un baiat acasa bolnav in pat..."Plus batran fiind,in loc sa fie el cel ajutat,el trebuia sa duca crucea fiului sai bolnav.Pe moment nu am cugetat toate acestea,mie mi-a fost doar MILA.Si eu aveam aceeasi cruce : eu aveam fiica bolnava.Pentru ca nu aveam bani, am scos un pachet cu briose.Pachetul nu era mare,dar vazandu-le moi asa s-a bucurat ! Zicand : o, ce moi sunt!...Multumesc,Tata."Ii straluceau ochii de bucurie.Daca am vazut cat de multumit este pentru ceva atat de putin,i-am dat si un cozonac mare.L-a dus la piept,a multumit si a zis ca astazi l-a binecuvantat Dumnezeu.Pe mine m-a bucurat de cand a multumit prima data.A doua oara m-a bucurat atat de tare multumirea lui incat i-am dat tot ce aveam cu mine.Si am continuat drumul la biserica.Pe drum s-a aprins o bucurie in inima mea,iar cand am ajuns l-a biserica am constatat ca eu cand am plecat de acada eram apasator de trista,eram cu plansul in inima de aproape o luna de zile,deja imi puneam problema sa ma duc la doctor.Dar nu a mai fost nevoie.Batranul ma vindecase astfel de o depresie severa.Asa Bunul Dumnezeu intervine in viata noastra cu mare delicatete dandu-ne un ajutorul pretios.Draga Maria am invatat atunci ce inseamna sa multumesti,si batranul atunci m-a facut sa ma gandesc la Tatal Ceresc, cum este de bucuroasa inima Sa de parinte cand noi suntem recunoscatori,apreciem si multumim.Iar rugaciunea de multumire aduce tot ce ai nevoie,fiind cea mai inalta rugaciune.Tu lucrezi,dar in acelasi timp te ocupi si de acest blog pentru oameni,pentru sufletele lui Dumnezeu.Aceasta mica istorioara am postat-o pentru semenii mei care au si ei nevoie sa stie ce mare este acest gest de apreciere si multumire in fata semenilor si infinit mai mult in fata lui Dumnezeu.Multumirea este nu numai un act de recunostinta,dar un mare act de respect si iubire impletite laolalta.Cu mult drag,Lucia.
RăspundețiȘtergereDraga Lucia!
ȘtergereM-a impresionat profund POVESTEA ta minunata,in care ai ajutat un batran ce avea in grija un copil bolnav.
Ce bine ar fi ,daca multi dintre Semenii nostri ar proceda la fel ca tine.Ma bucur mult ca citesti din ceea ce eu scriu ,din CUVANTUL DUHULUI SFANT. Te imbratisez cu drag si continua ca sa bucuri pe cei necajiti si intristati, căci pe IISUS HRISTOS IL bucuri. Cu dragoste,Maria.
Miltumesc inca odata,draga Maria.Bunul Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa te ocroteasca pentru ca ai o frumoasa misiune,dar dificila.Dar cand Dumnezeu ne pune pe umar o cruce ne da si harul de a o putea duce...si nu ne lasa singuri.Multumesc pentru raspuns.Cu drag,Lucia.
RăspundețiȘtergere