UIMITOR !!! RUGĂCIUNEA LUI IISUS , PE MUNTELE TABORULUI !

     X       LA  MULTI  ANI, PENTRU  TOŢI CEI  CARE SĂRBĂTORIŢI ASTĂZI, ZIUA  NUMELUI !

                                              8 septembrie 2013, zori de zi, ora 4,20 !
Dragii mei, mă întorceam dintr-o mini-vacanţă, cu trenul, când brusc, aud GLAS care se împletea foarte frumos cu GLASUL roţilor de tren, GLAS, care spune cu mirare aşa :

                           "TABORUL  !  PE  MUNTELE  TABORULUI  !
                             DOMNUL  IISUS  HRISTOS , CÂT  S-A  RUGAT AICI ,  FĂRĂ PERECHE,
                             CĂMAŞA  LUI , S-A  FĂCUT ALBĂ CA LUMINA "!

Clipă în care, dragii mei, deşi eram în tren alături de ceilalţi călători, ochii mi se închid fără voia mea, şi astfel văd UN CER senin, bleu de ziuă, şi UN MUNTE, verde, cu frunziş verde, UN MUNTE  înalt, un vârf de munte .
Pentru moment, vedeam desişul verde de pe MUNTE, care se legăna în vânt, auzeam chiar foşnetul frunzelor desişilui, şi nu vedeam pe nimeni ,dar într-o clipă vad o persoană, era cu spatele, stând în genunchi, având o cămaşă albă lungă până la pământ.
Avea părul lunguţ, până pe umeri, de culoarea castanelor coapte, şi era ondulat., inelat.
Această persoană, stătea în genunchi, pe vârful MUNTELUI, ţinea MÂINILE SALE , ca la Rugăciune, ochii aţintiţi la CERUL senin, şi se ruga, se ruga la DUMNEZEU  TATĂL.
Dragilor, în timp ce se ruga, CĂMAŞA LUI, albă deja, devenea din ce în ce mai albă, şi mai albă, şi continua a SE ruga, iar cămaşa devenea şi mai albă, până ce devenise....orbitor de albă.
La Soare te puteai uita, dar la CĂMAŞA acestui OM, nu te mai puteai uita, pentru că, albul ei, în timpul Rugăciunii devenise, O LUMINĂ  albă orbitor de stralucitoare. 
Crengile desişului, se mişcau, vântul adia uşor, iar IISUS, fraţilor, da, IISUS  HRISTOS, se afla pe vârf de munte,în genunchi şi cu faţa la răsărit, şi se ruga la DUMNEZEU TATĂL CEL CERESC.
Vedeam vârful de munte, cu ramuri verzi, printre ramuri, IISUS  HRISTOS, în genunchi, cu ochii ridicaţi spre CERUL  SFÂNT, iar cămaşa LUI, din albul obişnuit, devenea treptat ,odată cu RUGĂCIUNEA SA, tot mai albă, tot mai abă, până devenise orbitor de albă,de strălucitoare, iar părul castaniu şi inelat al LUI  IISUS, strălucea ca soarele, la LUMINA orbitoare, ce făcea legătura dintre CERUL  SFÂNT  şi IISUS HRISTOS, FIUL  LUI  DUMNEZEU CEL PREA IUBIT !
Strălucirea orbitoare, venea din CERUL SFÂNT, ca un tunel de raze de LUMINĂ, ca un con ,ce se deschidea la CHIPUL LUI IISUS.,şi-L  învăluia ! Numai aici, pe vârf de munte, numai aici, în jurul LUI  IISUS, pe CHIPUL LUI, pe trupul şi cămaşa LUI, albul ,era orbitor de stralucitor.
Eram ca şi la 3-4 metri distanţă, de DOMNUL  ŞI  MÂNTUITORUL  nostru IISUS HRISTOS , FIUL LUI DUMNEZEU, căruia I se cuvine, toată cinstea ,slava şi închinăciunea acum şi pururea şi-n vecii vecilor, AMIN !                                               Cu dragoste, Maria.