MAI E PUŢIN , ŞI GATA ! ROMÂNIA ŞI TUNELUL ÎMBRĂCAT ÎN TRICOLORUL ROMÂNESC !

                                 ŞI  IARĂŞI  ÎNDRĂZNESC  A  SPUNE, NU  DE LA  MINE , CĂ 
                                         ROMÂNIA ,  ESTE  DEJA ,AL  DOILEA  IERUSALIM !

                                                              5 noiembrie  2004, ora 3, 30 noaptea !

        Dormeam, şi brusc tresalt de pe pat, ca la un şoc electric, şi văd cu ochii închişi, ceva cu totul minunat!

Precum este gura unui tunel, prin care trece trenul, tot aşa, văd cu ochii închişi, UN ADÂNC, ca o gură de tunel, UN ADÂNC, al cărui capăt nu-l vedeam.
Era UN ADÂNC, plin de întuneric, dar, pe marginea ADÂNCULUI, a gurii de tunel, se afla  TRICOLORUL  ROMÂNESC. 
De jur împrejurul TUNELULUI, erau trei culori luminoase, care înconjurau GURA  TUNELULUI, din belşug.
Aceste trei culori care strluceau ca şi Soarele pe CER, erau :
                               ROŞU, GALBEN  ŞI  ALBASTRU !

Aşa precum ornăm ceva deosebit, tot aşa era îmbrăcată gura de tunel, în TRICOLORUL ROMÂNIEI. 
Ca un CURCUBEU, în trei culori, aşa arăta TUNELUL de jur împrejur.
Apoi, ÎL văd pe MÂNTUITORUL nostru  IISUS  HRISTOS, acolo pe BOLTA CEREASCĂ, ca de noapte, cu trup ca şi de carne şi oase, era bust, şi ocupa o treime din BOLTA CEREASCĂ,  cu CHIP ca de SOARE, aşa de tare strălucea, cu FAŢA SA , spre PĂMÂNT, şi spre mine, cu MÂNA SA DREAPTĂ ridicată ,cu cele trei degete ţinute ca la binecuvânatre, şi cu O COROANA AURIE, pe CAP, ce strălucea cât o mie de sori la un loc.
MÂNTUITORUL, binecuvânta PĂMÂNTUL românesc, pregătind prin CUVÂNTUL SĂU, pe care mi L-a descoperit mie păcătoasa, a doua SA venire, pe acest Pământ.
UN GLAS, strigă cu dragoste, către PREA SFÂNTA  NĂSCĂTOARE de DUMNEZEU ;

                  "CĂCI  TU  MAICĂ  PREA  CURATĂ , 
                   CĂCI  TU  MAICĂ  PREA CURATĂ, 
                  CĂCI  TU  MAICĂ  PREA  CURATĂ , AI  PURTAT  PE BRAŢELE  TALE SFINTE, PE  BIRUITORUL  IADULUI  ŞI  AL  MORŢII "!

Şi văd cu ochii închişi, CERUL de noapte albastră, şi pe CER, de un alb orbitor, era HARTA  ROMÂNIEI ! Un alt GLAS, spune cu mare bucurie aşa ;

                "STRIGĂ , CĂ MAI  E PUŢIN  ,ŞI  GATA" !

Şi văd din nou cu ochii închişi, cum HARTA  ROMÂNIEI, cu fond albastru violet, şi brodată cu alb orbitor la margini de jur împrejur, strălucea precum Soarele pe CER, în luna lui cuptor.
Dragii mei, luminaţi şi ocrotiţi să fiţi şi voi, cu PUTEREA  DUHULUI CELUI  PREA  SFÂNT şi cu MILA  MAICII DOMNULUI !
                                                  Cu dragoste, Maria