INCREDIBIL , DAR ADEVĂRAT ! ÎNSUŞI IISUS HRISTOS , MI - A PUS O CRUCIULIŢĂ LA GÂT !

  x                        Bună  seara, fraţilor, sau  bună  ziua,

                                  acolo unde este  ziuă !

Ştim cu toţii că , la 14  septembrie în fiecare an sărbătorim ÎNĂLŢAREA SFINTEI  ŞI  CINSTITEI CRUCI, de către  ÎMPĂRĂTEASA  ELENA, mama lui CONSTANTIN cel Mare.

Astăzi  o  să vă spun cum am călătorit în CERUL SFÂNT, însoţită de DOI  SFINŢI (ÎNGERI ), care m-au condus la ÎNSUŞI  IISUS  HRISTOS, DOMNUL  şi DUMNEZEUL nostru.

Era în anul 1997, îmi pierdusem mama într-un accident de maşină, şi nu-mi mai găseam liniştea sufletească. Nu ştiam încotro s-o apuc, mai ales că, vinovatul n-a fost pedepsit niciodată , pentru că fusese beat la volan, a ieşit basma  curată, el fiind medic şi antrenor de fotbal. 

Într-o noapte, pe când dormeam, am simţit O LUMINĂ puternică în jurul meu, şi o căldură plăcută, o linişte deplină, de parcă ar fi fost cineva lângă mine, şi mă mângâia sufleteşte pentru durerea ce o purtam. în fiecare clipă, Văd cu ochii închişi UN CER de noapte albastră, şi brusc ,noaptea dispare şi simt că plutesc, mă înalţ ,tot mai sus, tot mai sus, precum o frunză în vânt.

Nu-mi vedeam trupul, dar ştiam că sunt SUS, în CERUL SFÂNT.

Mă înălţam cu puterea gândului, atât de repede. În dreapta mea, văd UN SFÂNT, în veşminte albe de LUMINĂ, în stânga mea, vedeam alt SFÂNT, tot în veşmimnte albe de LUMINĂ. 

Aşa precum urcăm munţii fraţilor, şi ne bucurăm, că suntem sus de tot, tot aşa urcam şi eu cu cei doi SFINŢI, nu UN CER, nu  două, ci mai multe CERURI, trecem prin CERURI, cum trecem prin ceaţa densă.

Aceste CERURI, erau toate albe, strălucitoare ca de oglindă, cu nori pufoşi şi orbitori de strălucitori.

CERUL  ÎN CARE  STĂ  DUMNEZEU  MÂNTUITORUL  NOSTRU, NU ESTE CA ŞI CERUL , PE CARE ÎL VEDEM NOI DEASUPRA  NOASTRĂ !

CERUL  LUI  DUMNEZEU ,ÎMPĂRAŢIA  SA, ESTE NUMAI DIN LUMINĂ  ALBĂ, ORBITOR DE STRĂLUCITOARE !

Deci ajungând SUS, până unde a voit DUMNEZEU, văd  O POARTA  DUBLĂ, din LUMINĂ albă, cu doi  stâlpi mari.Când am ajuns în faţa acestei porţi, SFINŢII, au făcut un pas înapoi, şi m-au lăsat singură, iar PORŢILE s-au deschis singure, una în stânga mea şi cealaltă în dreapta mea. Mental, fără cuvinte, SFINŢII mi-au spus să intru şi să merg spre stânga. Dragii mei, intram, dar să nu credeţi că aveam trup de carne, mă strecuram oriunde, şi prin urechile acului, dacă ar fi fost nevoie.Este atât de minunat să nu mai purtăm trupul greoi de carne, de nici nu vă puteţi închipui. 

Deci, intru doar cu puterea gândului, şi văd în stânga mea, UN PAT, de LUMINĂ albă strălucitoare;UN PAT, precum norii, doar dreptunghiular şi orbitor de strălucitor. 

Pe pat, cu picioarele-I spre POARTA LUMINII, stătea întins  ÎNSUŞI  MÂNTUITORUL  nostru  IISUS  HRISTOS ! Avea o cămaşă  albă lungă, părul de culoarea castanelor coapte, barba mică castanie, ochii de albastrul Cerului senin, faţa uşor alungită, slab, dar cu CHIPUL zâmbitor şi blând.

IISUS, mă vede că nu îndrăznesc ca să mă apropii, şi-mi spune fără cuvinte, adică în gândul meu:

                        "HAI , VINO ! VINO  AICI  ŞI  AŞEAZĂ-TE !

                         AŞEAZĂ-TE  AICI "!

Şi ÎL văd cum se ridică şi stă în şezut, nu mai stă culcat, şi-mi face semn cu MÂNA SA dreaptă, să mă aşez la picioarele SALE.

Cît ai clipi din ochi, eram la picioarele LUI, pe patul de LUMINĂ.

IISUS, mă priveşte blând, îmi zâmbeşte, şi-L văd cum ridică MÂINILE SALE, pentru a-ŞI scoate ceva de la gâtul SĂU.

Şi văd cum MÂNTUITORUL, şi-a scos de la gâtul SĂU, O CRUCIULIŢĂ croşetată, cu un şiret asemenea, şi se întinde spre mine păcătoasa, şi chiar EL, cu MÂINILE SALE, mi-l pune la gât, aşa peste cap , căci nu se încheia la spate ,ci era simplu, fără încheietoare, moment în care , zâmbind , îmi spune fără cuvinte, doar mental îmi transmite, deşi eu ÎI auzeam GLASUL SĂU, în gândul meu, în mintea mea, îmi spune aşa :

                  "SĂ  NU - ŢI  PIERZI  NICIODATĂ  CREDINŢA "!

Apoi totul se terminase, dispăruse, iar eu tresalt tare pe pat, ca şi cum aş fi căzut din CER, căci chiar de-acolo căzusem, am deschis ochii, am realizat ce tocmai trăisem şi pe unde am umblat, mi-am notat iute, şi iată că acum, după  16 ani, în ZIUA  ÎNĂLŢĂRII  SFINTEI  CRUCI, vă scriu vouă tuturor, care aveţi CREDINŢĂ şi DRAGOSTE de DUMNEZEU, şi care cinstiţi şi vă închinaţi SFINTEI CRUCI, pe care a fost RĂSTIGNIT  IISUS  HRISTOS, să purtaţi şi voi, la gât, în inimă, în suflet, în casa voastră, SFÂNTA  CRUCE, fără de care, noi nu ne putem mântui. 

Dragii mei, IUBIŢI  SFÂNTA  CRUCE, CINSTIŢI  SFÂNTA CRUCE prin a vă închina Ei, mergeţi la SFÂNTA  BISERICĂ, şi vă închinaţi  SFINTEI CRUCI, care va fi scoasă  în mijlocul BISERICII, frumos împodobită ,cu busuioc şi flori.

Oriunde vă aflaţi, faceţi tot posibilul şi mergeţi la SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA LITURGHIE, la aceasta MARE şi SFÂNTĂ  SĂRBĂTOARE, ÎNĂLŢAREA  SFINTEI  CRUCI.

Vă veţi întoarce acasa, mai buni, mai încrezători în forţele proprii, şi mai curaţi sufleteşte.

                                         Cu dragoste şi cu preţuire, Maria

                                         

Înălţarea Sfintei Cruci!