SOARELE ŞI-A PUS APUSUL SĂU......! CE ASCUNDE SOARELE ???

                                                         Noapte de iunie 2011 !

Mă rugam  la BUNUL DUMNEZEU şi la MĂICUŢA  DOMNULUI, când brusc, aud GLAS, care spune aşa :
           "SOARELE  ŞI - A PUS  APUSUL  SĂU !
             PUS-AI  ÎNTUNERIC ŞI  S- A  FĂCUT  NOAPTE  !

Iar un alt GLAS, intervine tare bucuros şi spune aşa :

        "ÎMI  PARE  RĂU "!

Dar de ce îi părea rău, şi ce voia să spună eu nu ştiu.

Dar ştiu că vă spuneam dragilor, că o să vă spun şi cum arată SOARELE, privit de mine, ziua, cu ochii liberi, fără niciun fel de ochelari. 
Dar voi să nu faceţi acest lucru, pentru că veţi orbi ! Eu pot face aceasta, deoarece m-a înzestrat BUNUL DUMNEZEU cu acest DAR, ca să vă pot spune şi vouă tuturor, care citiţi pe acest BLOG.
Soarele, când îl privesc cu ochii deschişi, în mijlocul amiezii, mai întâi, se face de la mine, şi până la BOLTA CEREASCĂ, până la SOARE, un tunel de LUMINĂ AURIE, care face cercuri ,cercuri, dinspre mine, până sus la SOARE.
Cercurile care pornesc de la SOARE, sunt mici, dar pe măsură ce coboară până unde sunt eu, ele se măresc, ca atunci cân aruncăm o pietricică în apă, şi se fac cercuri mici, apoi tot mai mari şi mai mari.....
CERUL senin, dispare din faţa ochilor mei, şi văd doar UN CON, plin cu CERCURI AURII, care se deschid când ajung la mine, şi care sunt atrase de puterea SOARELUI, de la mine, înapoi tot prin CERCURI CONCENTRICE.
SOARELE, devine mic, aşa îl văd eu, este cât LUNA de pe CER, rotund,şi alb mat; ca şi cum ar fi acoperit de o coală albă de hârtie.Ori priveam la o coală albă de hârtie, ori la SOARE, era acelaşi lucru. Aşa mic, alb şi mat, SOARELE, pluteşte într-un imens CER de LUMINĂ AURIE, strălucitoare, orbitor de strălucitoare. Aşa cum pluteşte un lemn pe apă, aşa pluteşte de astă dată, "micul soare "rotund ca de hârtie, dar care şi-a împrăştiat toată strălucirea sa orbitoare, în jurul lui, ; era ca şi cum s-ar fi descompus.,s-au s-ar fi topit, şi a rămas mic, şi fără strălucire, dar care strălucire orbitoare, era împrăştiată intens, în jurul lui, în CERUL în care stă el, în partea lui de CER, în mijlocul amiezii.
În LUMINA AURIE, orbitoare, plutesc şi strălucesc, precum nisipul mării, steluţe argintii , ca nişte scântei.
Privit în ansamblu, SOARELE ca de hârtie, stă într-un CER AURIU, cu puzderie de steluţe argintii, care se joacă zglobii în auriul orbitor, precum aurul topit, al SOARELUI rămas fără.....haină, adică rămas alb ca de hârtie.
Dar acest auriu topit, atrage CERCURILE IMENSE dinspre Pământ, apoi le trimite în acelaşi timp, prin alte CERCURI CONCENTRICE, care se deschid spre Pământ.
Aceste CERCURI de SOARE, sunt într-o mişcare continuă,cân ajung la SOARE, ele sunt mici, se restrâng, ca în acelaşi timp, se desfac de la mic, până la cel mai mare, care ajunge pe Pământ. 
Şi aşa este într-o continuă mişcare, sub formă conică, având partea deschisă spre Pământ.
Dacă CERUL , este senin şi totuşi apare vreun norişor pe undeva, dacă eu privesc liber, cu ochii deschişi acel nor, care sta în faţa SOARELUI, după circa 30 - 40 de secunde, norul se topeşte de la mijloc, se împrăştie ca un fum...şi SOARELE iese, şi simt cum toată căldura lui, toată strălucirea lui, vine într-o continuă mişcare spre mine.
Şi-n casă dacă stau, şi intră o rază de soare, prin fereastră, de privesc fix, raza ce intră prin geam, tot câteva zeci de secunde, camera se umple de SOARE, o mulţime de raze ale soarelui, îmi umple încăperea cu strălucirea şi căldura lor.
Mă amuză de fiecare dată când fac acest lucru, dar îmi place, şi mă mir şi eu, cum de este posibil ca să atrag razele SOARELUI, doar privindu-l, sau cum de este posibil ca să-l pot privi liber, fară sa am vreo problemă.
Dar nu-i aşa, mari şi necunoscute sunt CĂILE şi TAINELE DOMNULUI.
Dragii mei, UN SOARE, plin de dragoste şi de iubire faţă de aproapele, faţă de DUMNEZEU şi MAICA DOMNULUI, să aveţi fiecare în sufletul şi-n inima voastră. 
                                     Cu dragoste, MARIA.