AM SĂ VĂ DEZVĂLUI, DIN SECOLUL TREI !

                                                              11 Februarie  2012 , ora 6,2o dimineaţa !

        Dormeam şi brusc, mă trezeşte  O LUMINĂ albă stralucitoare, care luminează CERUL ALBASTRU, al nopţii, şi astfel văd cu ochii închişi, O  ÎNCĂPERE , foarte mare, ca UN SALON ,de nunţi, nuami că, în această încăpere, se aflau doar un rând de mese, de la un capăt la altul. 
Un GLAS, spune cu bucurie aşa :

               "AM  SĂ  VĂ  DEZVĂLUI , DIN  SECOLUL  TREI  !

(clipă în care, îmi este arătat acest SALON mare, cu un rând de mese şi scaune aşezate de o parte şi de alta, toate îmbrăcate în piele maro. ).
Mesele erau mai înalte decât cele din zilele noastre, şi erau îmbracate în piele maro, ; scaunele aveau un spătar înalt şi erau şi ele tot în piele maro îmbrăcate. 
Pe mesele fără faţă de masă, se aflau farfurii mari, întinse, de culoare albă, aşezate frumos, în dreptul fiecărui scaun.
În încăperea foarte frumos aranjată se afla O LUMINĂ, caldă şi dulce, plăcută, ca de un apus de Soare.
Aud un alt GLAS, care strigă aşa :

              "ŞI  FURCULIŢE "!

Şi văd O MÂNĂ, care aşează lângă farfurii şi furculiţe. Fiecare furculiţă ca de argint, era învelită ca la unele restaurante în şervet de pânză albă, frumos şi impecabil de apretat şi călcat.
Dragii mei, aşa cum mi-a fost şi mie dezvăluit, cum era în secolul trei, cum se servea masa, aşa am făcut şi eu, pentru voi toţi, viaţa din secolul trei.
Aş putea spune că, acel SALON, era de la distanţă cel mai frumos şi cel mai elegant, decât la un restaurant de 5 stele din zilele noastre !
Puţin mai târziu, aud un alt GLAS, care se roagă aşa :

              "MILUIEŞTE - MĂ  DOAMNE !  CĂ  A  SLĂBIT  DUHUL  MEU  !
               NU  MĂ TRECE  PE MINE  CU  VEDEREA  ,ÎMPĂRĂTEASA  CERULUI  "!

Acum când scriu, în această clipă, văd liber, adică cu ochii deschişi, cum O STELUŢĂ argintie, se plimbă deasupra mâinilor mele şi a tastaturii, este mare cât un grăunte de muştar, şi străluceşte mai tare decât LUNA de pe CER.
Această STELUŢĂ, a apărut în stânga mea, a trecut peste mâinile mele de pe tastatură, la circa 3 cm înălţime, a ajuns în dreapta mea, a revenit în stânga şi iar în dreapta ,apoi a dispărut.
Aşa cum v-am mai spus dragii mei, niciodată nu sunt singură când scriu, şi nu pot scrie după voia mea, ci num ai după VOIA  LUI  DUMNEZEU. 
Dacă ceva nu e bine, mă corectează UN GLAS, ca din CER., şi-mi spune cum să scriu şi ce să fac.
Dragii mei, să ne rugăm fiecare dintre noi, cu toată fiinţa noastră la BUNUL DUMNEZEU şi la MĂICUŢA  DOMNULUI, ca să ne ajute şi să ne scape de toate necazurile şi să mântuiască sufletele noastre.
                                   Cu preţuire şi cu dragoste, 
                                                                             Maria.