luni, 2 septembrie 2013

HARTA ROMÂNIEI , LUMINA LUI DUMNEZEU , CARE MĂ CĂLĂUZEŞTE !

                                                          30  Decembrie  2004, ora 4,36  zori de zi !

Dormeam şi mă trezeşte, un GLAS, care spunea tare aşa :

               "ZECI  DE  TINERI , AŞTEAPTĂ !
                NU  ŞTIU , CUM  SĂ INTRE  ÎN MUNCĂ !
                 ZECI  DE  TINERI "!

Deci, mă trezesc, iau pixul de sub căpătâiul meu, şi caietul pe care îmi notez, toate câte aud şi văd, şi mă pregăteam ca să aprind veioza. Numai că, văd cu ochii deschişi de astădată, cum , pe caietul meu, pe care urma să-mi notez, cele de mai sus, se află O LUMINĂ albă, orbitor de strălucitoare, care pulsează pe foaie, şi luminează precum un neon. Iau pixul şi încep a scrie, la LUMINA cade neon, care apăruse în mod tainic.
Această LUMINĂ, avea o formă bine definită, şi stătea ca şi lipită de vârful pixului pe hârtie.
Fraţilor , LUMINA, care era ca un neon sub pix, era  HARTA  ROMÂNIEI, aşa precum o cunoaştem cu toţii.
DUMNEZEU, făcuse O MINUNE, şi nu am mai aprins veioza, ci LUMINA LUI, sub forma HĂRŢII ROMÂNIEI, în momentul în care am început a scrie, pe întuneric în jurul meu, dar cu LUMINA LUI DUMNEZEU, sub mina de scris, LUMINĂ care era ca şi două picături de apă, cu HARTA  ROMÂNIEI, fără înscrisuri în interiorul ei. HARTA  ROMÂNIEI, era ca UN SOARE alb orbitor, şi îmi lumina foaia de hârtie, mai ceva ca un neon.
Am rămas uimită, şi nu-mi credeam ochilor ceea ce vedeam. Într-o încăpere în care este întuneric beznă, sub mina de scris, era LUMINA  ÎNVIERII LUI HRISTOS, care luase forma HĂRŢII ROMÂNIEI.
Şi acum, când scriu, O STELUŢĂ, alb-argintie, extrem de stralucitoare, mare cât o bobiţă de piper., care se aşează pe text, pulsează, ca aprobare a ceea ce scriu, apare şi dispare, sta pe text, apoi iar dispare.
Întotdeauna când scriu, fraţilor, nu sunt singură! O PUTERE DIVINĂ, verifică tot ce scriu, inclusiv gândurile mele, pe care urmează a le scrie aici pe blog; şi dacă nu sunt întocmai ,precum ar dori DUMNEZEU.,aud UN GLAS, care îmi dictează pur şi simplu, ce să scriu şi cum să scriu.
Fiţi buni şi milostivi dragii mei, cu cei din jurul vostru, fiţi îngăduitori şi iertători, faceţi fapte bune, şi să nu vă îndoiţi niciodată de EXISTENŢA  LUI  DUMNEZEU !
                                               Cu dragoste, Maria.                                                

3 comentarii:

  1. Stimabila doamna, daca tot ceea ce scrie pe acest blog este scris numai de catre dumneavoastra, adica nu sunt mai multe peroane care administreaza blogul, atunci sunteti extraordinara. Eu sunt ateu in sensul ca nu cred in dumnezeu asa cum ne este prezentat in icoane, povestiri si alte obiecte religioasa, dar cred intr-o forta creatoare care a creat tot universul in invinit si spatiu.
    Desi nu cred nimic din ceea ce spuneti aici va admir si imi place ceea ce scrieti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu toată modestia şi cu toată smerenia, vă spun că ,numai eu, şi BUNUL DUMNEZEU şi MAICA DOMNULUI, scriem pe acest BLOG.
      DUMNEZEU ,este CEL care administrează acest BLOG, în sensul că, mi l-a descoperit şi de fiecare dată când scriu, ceea ce tot DUMNEZEU mi-a îngăduit a vedea şi a auzi, DUMNEZEU veghează ,ca tot ce eu scriu, să fie întocmai după VOIA SA.
      Sunt TREI LUMINI, care stau pe mâinile mele, pe tastatură, sau chiar pe ecranul monitorului, acestea sunt: verde de smarald (verde crud ), auriu şi albastru violet. Niciodată nu sunt singură, când scriu ! Sunt singură în cameră, dar, O PUTERE DIVINĂ, mă călăuzeşte, prin acele trei lumini, fiecare cât o frunză de vişin, ca mărime, şi chiar îmi vorbeşte, şi-mi spune unde nu m-am exprimat bine, şi eu mă corectez.
      Precum fiecare dintre noi, aude GLASUL celui de lângă el, fie tare sau în şoaptă, aşa aud eu, la fel de clar şi tare numai pentru mine, GLASUL LUI DUMNEZEU. Daca mai este cineva cu mine in camera, nu aude nimic, si nici nu vede nimic. Odată, vedeam cu ochii deschisi, SFANTA ICOANA a MÂNTUITORULUI, din camera mea, învelită într-un SOARE orbitor de stralucitor, şi le-am spus copiilor mei, cât de tare straluceste si cum din ochii LUI IISUS, curgeau lacrimi de LUMINĂ albă.
      Dar ei, nu vedeau nimic si nici nu auzeau nimic; numai eu, vedeam şi auzeam.
      Încât mă bucur enorm, că există INTERNETUL, şi că pot face cunoscut şi Semenilor nostri CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU.
      Dumnezeu si Măicuţa Domnului, să vă binecuvinteze ! Cu drag, Maria

      Ștergere
    2. Vă mulţumesc sincer, pentru aprecieri, şi pentru faptul că, deşi spuneţi că sunteţi Ateu, vă exprimaţi foarte frumos, opinia dvs.
      Si eu vă admir, pentru cuvintele frumoase, pe care, ar mai trebui si altii, care nu le place ceea ce scriu, să le ia ca exemplu.
      Putem vorbi civilizat şi frumos totodată, fără a jigni pe cineva.
      Cu drag, Maria

      Ștergere